Lumea

Crestinismul este mai preocupat de lumea de dincolo. Aceasta este o problema pentru multi oameni.Cei care sunt prinsi de lumea aceasta il critica, cei care nu au credinta il critica, cei care sunt mereu interesati de ce spun cei din jur, se dezic de el si il critica.

Lumea de dincolo este insa toata puterea oricarui crestin. Lumea de dincolo este imensa superioritatea fata de orice altceva. Cand Hristos sa dus in lumea de dincolo a vorbit despre trei realitati importante: lumea aceasta este condamnata ,  duhul continua sa traiasca dincolo de lumea aceasta, exista in adevar o lume viitoare.

Credinta crestina este caracterizata de un dogmatism calm , de o intoleranta voioasa fata de contestatari. Ea nu simte nevoia de a-si imbuna adversarii. Hristos a venit din alta lume ca sa vorbeasca despre lucruri pe care le vazuse si auzise, a venit sa stabileasca valori. Apoi a tras o linie intre lumea aceasta si cea viitoare ,si a spus „alegeti astazi „.

Orice om este momit in mod constant sa ramana la lumea aceasta. Cine este intelept incepe sa se preocupe de lumea de dincolo.

Judecata

Sfintii slabi de ingeri se tem sa examineze o lucrare religioasa , ca nu cumva prin aceasta sa-i displaca lui Dumnezeu. Au existat destui proroci mincinosi care au invatat biserica ca  judecata este un pacat capital, incercand prin aceasta sa-si puna o protectie imprejurul lucrarilor facute de ei.

Dintre toate lucrarile savarsite sub soare lucrarea religioasa ar trebui sa fie cea mai deschisa examinarii. In ea nu ar trebui ,astfel , sa permitem sa intre ,nimic cu doua intelesuri , nimic nesincer , nimic nefolositor. Daca crestinii ar fi mai preocupati de un duh de sinceritate ,multe din suspiciunile care ii insotesc ar disparea.

Lucrul deosebit de interesant este ca,  lucrurile si lucrarea fiecaruia este oricum examinata.Daca ne-am judeca nu am mai fi judecati.

Simplitatea

Cred ca traim zilele in care se duce ultima batalie asupra sufletelor noastre ,sau macar cea mai grozava. Lupta este atat de vicleana incat multi dintre noi abia daca observa ceva.Se intampla in fiecare clipa lucruri noi care ne solicita atentia si care ne priveaza de  viata devotionala, sa fim credinciosi macar unor lucruri ,unor idei ,unor oameni. Stiinta care ne ofera atat de multa tehnologie cu care sa ne familiarizam incat ne impiedica sa avem propriile noastre ganduri sau vise. Mijloacele  de comunicare ne transmit material de gandire gata fabricat , sfaturi de la  specialisti care il absolva pe om sa ia decizii si sa isi asume responsabilitatea.

Se lupta puternic pentru distrugerea caminului. Membri care abia se cunosc unul pe celalalt , atat de putin timp petrec impreuna.Copii sunt la cresa de la 2 anisori cate 8 ore pe zi , parinti au doua joburi , conduc fiecare masina lui, isi are fiecare hobby-ul lui. Colegi si prieteni sunt cel putin la fel de familiari pentru cineva aproape ca partenerii de viata.In camin, caracterul unitar si exclusivist a disparut.

In razboiul acesta o puternica lovitura am putea da daca ne-am simplifica vietile. Am mai putea da una ,daca am inceta sa ne mai comparam cu altii  sau daca nu am mai trai dupa cum spun altii. Si in fine am putea lovi decisiv daca ne-am organiza mai constient timpul. Sa ne limitam preocuparile, sa  invatam sa ne rugam inauntrul nostru in fiecare clipa, sa nu lasam ca gandurile sa ne fie imprastiate prea mult timp , sa practicam umilinta , empatia  , sinceritatea . Sa avem un ochi curat ,sa avem o legatura buna cu Dumnezeu si sa meditam la scripturi in fiecare zi .

Asa cum cred ca aceste zile sunt zile teribile , tot asa cred ca inca mai putem neutraliza efectele lucrurilor exterioare. Ca inca mai putem sa ne familiarizam cu Dumnezeu si cu sufletele noastre.

Teama

Ne e frica sa facem ceea ce stim ca trebuie sa facem sau ne e frica sa facem altfel decat ceea ce stim ca se asteapta de la noi. Acest comportament sub presiunea oamenilor duce la robie. Frica de parerea grupului inregimenteaza indivizii facandu-i sa marsaluiasca in cadenta  spre o uniformizare stearsa a tuturor .Se distruge originalitatea , diversitatea si creativitatea ,construindu-se un puternic ceremonial.

In felul acesta se distruge motivatia vietii care vine din interior ,spre motivatia care are ca sursa lucruri din exterior.  Se centreaza viata nu pe ce comunica Dumnezeu in adancul inimii ci pe ce ne transmit oamenii in auzul urechilor.Teama dicteaza comportamentul si nu dragostea sau credinta .

Fii hotarat sa asculti de convingerile tale ,pe masura ce se cristalizeaza in adancul inimii , ca rezultat al rugaciunii nentrerupte si al studiului constant al scripturii. Incepe sa ignori asteptarile si criticile. Fii pregatit sa experimentezi socul armatei care marsaluieste , apoi admiratia plina de invidie. Continua sa mergi pe calea curajului si a dragostei si cine stie daca nu ,uniii se vor imbarbata, vazand exemplul tau si vor iesi de sub robia fricii umbland pe calea libertatii la care ia chemat Hristos .

Convingeri

Am ajuns acele vremuri in care crestinii nu mai actioneaza ci doar reactioneaza ,adica nu mai suntem noi cei care initiam, ci cei care raspundem anumitor actiuni. Din multimea celor care mergeau, in toata lumea ,ca sa spuna evanghelia, au ramas doar cei care asteapta sa vina la ei, toata lumea ca sa le spuna evanghelia. Daca se intampla totusi ca actionam aceasta este doar datorita fricii sau constringerilor . Sunt o multime de lucruri pe care biserica le face doar de teama de a nu le lasa nefacute. Si sunt o alta multime pe care biserica le face datorita presiunilor facute de forte exterioare.

In punctul acesta se ridica o intrebare. Oare ce este in inima si mintea noastra ?

Suntem ca robul acela care a crezut ca el trebuie doar sa pastreze talantul  ce i sa incredintat? Suntem ca robul acela care credea ca i se va cere putin dupa ce i sa incredintat mult ? Suntem ispititi ca credem ca, ca si Domnul Isus ,la sfarsitul timpului putem sa ii incredintam lui Dumnezeu duhul, dupa ce am pastrat pentru noi viata? Nu avem pe nimeni care sa ne aduca aminte ca odata am fost incredintati in grija harului lui Dumnezeu ,si nu mai este nimeni care sa se roage pentru aceasta? Am ajuns nestiutori in privinta faptului ca noua ni s-a incredintat Cuvantul adevarului? Mai avem habar de faptul ca El ce a promis poate sa implineasca si mai suntem noi bine încredinţati că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare nu sunt in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este deja in Hristos , Domnul nostru? Mai are cineva convingerea ca noi suntem in totalitate slujitorii lui Hristos si ispravnicii tainelor lui Dumnezeu? 

Se cuvine, sa fim credinciosi pozitiei incredintate. Daca nu o facem, lucrul acesta denota lipsa totala a credintei, pentru ca credinta este o incredintare puternica care nu lasa pe cineva nici lenes nici neroditor.

Va gasi El credinta pe pamant?

Partasie

Adevarata experienta  crestina este cunoasterea lui Dumnezeu .Aceasta cunoastere duce la o partasie intre doua personalitati :Dumnezeu si inchinatorul individual .Taramul pe care se realizeaza partasia este : mental , moral sau spiritual.Practicile nu ne folosesc la nimic in aceasta privinta. Dusul la biserica , recitatul rugaciunilor , oprelistile de la mancare , tinerea sarbatorilor , respectarea normelor de conduita.

Inclinatia inimii omenesti spre magie este atat de puternica incat ne lasam deseori ispititi sa atribuim o valoare spirituala tuturor acestor lucruri .Apostolii s-au trudit din greu sa scape biserica de sub puterea magiei , de credinta in semnificatia spirituala a unor lucruri .Adevarul este ca toate aceste lucruri nu pot sa faca pe cineva bun ci doar mai cultivat .

Unirea sufletului omenesc cu Dumnezeu da nastere unei relatii care nu poate fi afectata , si nu este  afectata de lucruri sau obiecte.

Religia

Scopul religiei nu este sa umple viata cuiva cu norme si legi de conduita exterioara . Cei care au inteles asa religia , s-au si apucat sa predice ,sa se roage , sa construiasca imperii religioase facand adepti , sa creeze sabloane , sa judece pe altii.   Scopul religiei este sa ne faca asemanatori lui Dumnezeu .Din aceasta cauza religia trebuie sa duca la actiune ,dar nu la una exterioara, ci la actiune morala .Sa ne faca ca si Omul Isus Hristos ca sa placem lui Dumnezeu si sa indeplinim scopul pentru care am fost creati .

Ziua Domnului

Imparatia lui Dumnezeu o putem trai inca de pe pamantul acesta ,pentru ca ea ,spune Cuvantul, este in inima noastra . In mod deplin putem incepe sa o vedem in ziua Domnului , nepretuita zi . In ziua  aceea cei care doar nadajduiau in El il vor vedea fata in fata , cei săraci în duh, isi vor primi bogatia ,  cei ce au plâns,  vor fi mângâiaţi ,  cei blânzi, isi vor primii rasplata .In ziua aceea  cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire,  vor avea stampararea , cei milostivi, vor avea parte de mila , cei cu inima curată, il vor vedea pe Dumnezeu Tatal ,cei împăciuitori,  vor fi chemaţi ca fii ai lui Dumnezeu.Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii,de cei care traiau ca o marturie platind pretul căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ziua Domnului insa va avea si o alta fata .Un intuneric si o negura mare se va asterne peste pamant ,nori negri si intunecosi vor acoperii soarele .Prinsi in obiceiul lor de a mintii si de a fi cu viclesug ,oamenii nu vor sti ce sa  creada ,care este adevarul .Toate cartile de dezvoltare personala nu le vor fi de folos ,toate abilitatile si capacitatiile intelectuale nu la va aduce un pic de lumina si speranta .Toate functiile si pozitiile sociale sunt neputincioase, aurul lor nu le va satisface viata ,ba mai mult vor fi convinsi ca el este cel care le-a distrus-o .

Ca zorile unei zile care se arata putin la orizont , la miazazi ,asa va fi o armata care se ridica la orizontul istoriei. Va fi de un numar asa de mare cum niciodata nu a fost atata armata si cum nici nu va mai fi .Ce numar grozav , si toti vor fi dintr-un singur popor .Cand se vor porni se va cutremura pamantul si se va zgudui cerul ,la propriu , pentru ca ei vor avea puterea sa o faca .Atacul lor va fi neasteptat , eficient ,si cu iuteala neintrecuta. Popoarele vor tremura si se vor umple de spaima ,ezitarea lor va aduce un avantaj nerecuperabil in incercarea de a le sta impotriva In mod ironic fetele lor se vor ingalbenii.

Arde focul inaintea lor ,apoi se dezlantuie puhoiul de oameni Desi nu sunt cai alearga la fel de iute ca ei , desi nu calaresc au o pozitie ca unor calareti . Vin uruind ca niste cara , par o ostire puternica desi nu folosesc armele care ar putea arata ca asta sunt .Alearga fiecare drept inainte , cu usurinta se catara pe ziduri , fiecare isi vede de drumul lui si nu se abate nici la dreapta nici la stanga .Cu eficienta maxima fiecare isi indeplineste scopul si desi sunt un numar imens nu se imbulzesc si nici nu incetinesc ,fiecare isi tine sirul .Se raspandesc in cetate ,alearga pe ziduri , se suie pe case , intra pe fereastra . In fata aparitiei lor genunchii oamenilor se moaie ca apa fiind in incapacitate de riposta .

Da mare este ziua Domnului si infricosata ,cine o poate suferii ,cine este cel care se poate gandii ca ii va face fata ?

Sunati din trambita in orice loc , vestiti lucrarile care sunt gata sa se implineasca Spuneti oamenilor : intoarceti-va la Dumnezeu din toata inima , folositi postul si bocetul si plansul Sfasiati-va inimile , nu ideile , nu formele , nu obiceiurile .Nu-i nici un folos sa schimbi anturajul  Tineti o adunare sfanta ,vedeti ce mai ramane .

Domnul si-a pregatit jertfa si si-a sfintit oaspetii (tefania 1:7)