Proverbe

Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

Anunțuri

Doctorul Luca- Un maraton de invatatura

Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”

Problema nu era daca e voie sa faci bine ci daca e voie sa faci lucrul acesta in ”sarbatorile legale”. Lucrul acesta merita atentie si cred ca nu este de luat usor pentru ca aici se afla cheia unei probleme: cum au ajuns oamenii sa se relaxeze duminica, sau intr-o zi.

Cand Dumnezeu a hotarat sa porunceasca omului sa puna deoparte o zi intentiona sa dea omului posibilitatea de a petrece timp cu El. Dumnezeu s-ar fi ingrijit ca toate treburile sa ramana cum au fost cu o zi in urma, omul nu trebuia sa isi faca griji.Unii nu au avut incredere in acestea, asa ca au trebuit struniti prin legi aspre si judecati apasatoare, pana cand omul s-a adaptat situatiei. Acum mai marii cetatii erau linistiti. Dar oare implineau ei dorinta lui Dumnezeu? Oamenii acestia nu aprindeau focul, nu isi faceau patul, nu mergeau pe jos mai mult de o mila, nu ridicau greutati, si multe altele si isi inchipuiau ca Dumnezeu este din cale afara de fericit. Mergeau dimineata la templu si dupa aceea stateau comod undeva aproape de casa . Important era sa se odihneasca doar era ziua de odihna.

A ajuns omul astfel la cultul odihnei si s-a ajuns la o multime de dezbateri daca se poate tulbura cu ceva aceasta odihna, daca mai e cineva mantuit daca nu se odihneste, si se recomanda staruitor pastorilor sa-si lase oile si sa merga o luna sa se odihneasca. Dumnezeu nu a intentionat sa dea omului o zi de relaxare, o zi in care sa fie prins in toate mrejele celui rau, in care sa-si rasfete sinele, in care sa-si ignore aproapele, o zi in care sa traiasca in lumea lui fericit si implinit ca mai implineste si porunca lui Dumnezeu.

  • Luca 9:23  „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
  • Faptele apostolilor 2:46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
  • Faptele apostolilor 5:42 Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
  • Faptele apostolilor 17:11  Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.
  • 2 Corinteni 11:28 Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.
  • Evrei 3:13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

 

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu si cine intră în odihna Lui Dumnezeu se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi  pildă de neascultare, ca a celor din Israel.

 

Doctorul Luca-Un maraton de invatatura

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

Raspunsul direct nu la dat Domnul Isus dar a lasat oamenii sa inteleaga. Ca si in ziua de astazi erau si atunci multi care credeau ca toate drumurile duc in cer. Calea mantuirii era imaginata ca o cale larga cu un puhoi mare de oameni care circula zgomotos si vesel pe ea.In felul acesta multi ramaneau cu ideea ca de vreme ce calea este larga ei nu au cum sa se rataceasca si de vreme ce multi merg in aceeasi directie nu trebuie sa fie nu stiu cat de atenti sau veghetori.

Isus Hristos a venit in mod umil, a dat la o parte piedici grele si a deschis o singura cale care la un moment dat are si o poarta. Cand ajung la ea cei mai multi nu fac nici un efort sa intre ci aleg calea comoda si simpla si ocolitoare. Dar la sfarsit se arata ca nu a dus unde sperau sa ajunga. Altii cand ajung la ea vor sa intre dar nu prea reusesc, pentru ca sunt mult prea plini de lucruri care ii lasa pe afara. Imi place mult traducerea aceasta care spune nevoiti-va, ca si cum ar trebui ca cineva sa se umple de constienta nevoii de a intra si de a se sili sa faca tot ce este necesar ca sa o poate face. Dupa cuvintele acestea imaginea proiectata de mintea mea este a unui om care se cam chinuie sa intre printr-un gard stramt. Nu este imposibil dar el nu trebuie sa creada ca e usor si nu trebuie sa renunte repede. Poarta aceasta nu va ramane vesnic deschisa, cel rau nu va lasa oamenii sa zaboveasca mult in fata acestei porti, pe drum sunt multi care dau repere gresite, multimi de oameni nu o vorbesc de bine si nu ii acorda importanta. Dar nu te lasa asa usor cuprins de deznadejde, daca ai ajuns la ea nevoieste-te sa intri. Fii hotarat ,Isus le-a spus unora : „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”

 

 

Psalmul IV -Umblarea

Cand un om este la stramtorare , si nu se poate ca omul sa nu fie la stramtorare la un moment dat pentru ca Satan cere mereu  sa cearna oamenii, cand este deci cineva la stramtorare cel mai de dorit lucru este ca Cineva cu putere sa fie ajutorul acelui om. Cautarea fericirii nu trebuie sa fie un scop in  sine ea va fi totusi un rezultat al unei trairi in lumina in asa fel incat Dumnezeu sa nu se departeze de noi si sa poata fi ajutorul nostru la vreme de nevoi. Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!” 

Trairea in lumina nu este o filozofie asa cum arata de multe ori religia. Trairea in lumina este trairea cu contientizarea existentei si prezentei lui Dumnezeu. Tot ce face Dumnezeu este descoperit omului pentru ca El nu doreste ca omul sa piara nici sa ramana in necunostinta. Cine vede lucrurile acestea si le face de cunoscut altora si vorbeste despre ele si lauda pe Dumnezeu si se bucura de ele si isi adanceste privirea in ele , traieste in lumina. Dumnezeu I se descopera tot mai mult pana ce omul acela ajunge sa fie ca Moise , un martor la slava Lui , pana ce omul acela ajunge sa fie ca Ilie, capabil sa simta blandetea si linistea prezentei Lui sau pana ce omul acela ajunge sa fie ca Avraam, care vorbea cu Dumnezeu cum vorbeste un om cu prietenul sau.

Dupa o astfel de traire in lumina acel om poate spune cu tarie ceea ce spunea si David odinioara ca Dumnezeu si-a ales in el un om pe care il iubeste. Aceasta dragoste nu este deosebita sau speciala , aceasta dragoste este aceasi unica dragoste a lui Dumnezeu pentru toti oamenii doar ca pentru cel ce traieste in prezenta lui Dumnezeu aceasta dragoste este si posibila. Dumnezeu stie sa izbaveasca din incercare pe omul cucernic ( omul evlavios, care umbla inaintea Lui) iar cel neinteresat ramane pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a Lui.

Constientizarea dragostei lui Dumnezeu prin trairea in lumina, inaintea fetei Lui, in prezenta Lui, aduce mai multa bucurie decat inmultirea averilor si mai multa pace si siguranta. Noul testament cheama oamenii la trairea in intelepciunea in care umbla oamenii neprihaniti si la umblare in ascultare de Duhul. Aceasta umblare inseamna viata si pace alta umblare inseamna moarte si vrajmasie cu Dumnezeu.

 

Ceva nou

Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi….

Se pare ca Duhul Sfant este singurul care atinge sufletul omenesc in asa fel incat il determina sa faca ceva in directia unei adevarate schimbari, nu lucrurile noi. El, Duhul este numai adevar si cand un om este pus in fata acestui adevar de mult pierdut , si care mereu a fost trunchiat si acoperit si schimbat si pervertit, omul simte ca a gasit o adevarata comoara. Tot interiorul lui tresare si devine serios si vrea sa stea de vorba cu eu-ul care ia ascuns aceasta. Cand Petru a vorbit multimilor de rusalii nu a spus o predica cu multe argumente ci a proclamat adevarul. Adevarul care arata ca Isus este Hristosul, credinta in El da neprihanirea, relatia serioasa cu El aduce sfintenia , si Duhul lui Dumnezeu vine sa locuiasca in acel om.In felul acesta Dumnezeu toarna ceea ce se va vedea si se va auzii din fapte. Dumnezeu da daruri si omul acela va deveni un urmas a lui Hristos nu un predicator slobod la vorba, un proroc nu un orator, un cap si nu o coada ( capul trage poporul dupa el, coada le pazaste spatele) .

Nimeni nu ar trebui sa se joace cu sufletele oamenilor, nici un vorbitor. Nimeni nu ar trebui sa transmita curiozitati, sau glume bune , sau ceva nemaiauzit. Nimeni nu ar trebui sa faca o predica buna si mai ales nimeni nu ar trebui sa strice Cuvantul. Nimeni nu ar trebui sa distreze sufletele si nici sa dilueze adevarul ca sa le ia pe indelete. Nimeni nu ar trebui sa fie amuzant ca sa fie primit sau sa nu deranjeze. De fapt cine are Duhul SFANT nu o va putea face si mai apoi sa doarma linistit.

Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă sa ascultati de Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.  „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos ( cufundat in Hristos, aceperit de Isus , imbibat de Isus) spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.