Psalmul II- Acceptarea

Neparasirea raului scurteaza orice sentiment de implinire si fericire. Un alt aspect care scurteaza acestea este neacceptarea .Unele lucruri nu pot fi schimbate in ciuda a ceea ce se tot spune cum ca nimic nu este imposibil. Ele trebuie primite , acceptate si toata viata trebuie traita in conformitate cu acestea. O impotrivire si o amagire ar aduce o teribila baie rece la un moment dat. Psalmul 2 vorbeste despre acceptarea lui Dumnezeu. Nu exista nici o proiectie a nimanui, nici un scop ascuns, nu exista slabiciune, exagerare si mai stiu eu ce in aceasta existenta a lui Dumnezeu. Acesta este un adevar irevocabil de orice ambitie omeneasca. Acceptarea lui duce la fericire, neacceptarea lui scurteaza orice bine.

La fel cum se intampla de multe ori cand vorbim despre lucrurile lui Dumnezeu, cuvintele sunt prea sarace ca sa redea tot adevarul. Acceptarea sanatoasa a adevarului acesta nu trebuie privita ca o resemnare cu o realitate neschimbabila. Acceptarea acestui adevar implica credinta. Numai acum acceptarea aceasta face o lucrare spre fericire, pentru ca, credinta ne impinge sa avem umblarea corecta in aceasta realitate.Credinta este cea care LEAGA realitatea de fiecare om.

Satan nu prea a gasit multi adepti care nu cred in existenta lui Dumnezeu de la un capat al vietii la altul , a gasit insa suficient de multi care nu au vrut sa se supuna. Lucrarea lui este in principal in aceasta directie. Pe Adam, pe Eva, generatiile de la inceput satan nu avea cum sa ii convinga de neexistenta lui Dumnezeu asa ca a inceput lucrarea de impotrivire Lui. Ia amagit pe oameni ca pot fi ca Dumnezeu, ia amagit ca pot exista si fara Dumnezeu, ia amagit ca nu li se va intampla nimic rau daca nu asculta de El (doar El este dragoste).Si omul s-a rasculat intr-un fel sau altul si a luat viata chipurile in propriile maini. Numai ca lucrurile nu stau asa. Intr-un univers vast si complex ,plin de relatiii si legaturi, viata nu poate exista de una singura, fie te supui lui Dumnezeu care controleaza toate lucrurile , fie te supui lui Satan care manipuleaza toate lucrurile dar nu la infinit.

Acceptarea cu credinta a realitatii ca Dumnezeu domneste peste intreg universul, ca planul si voia Lui se va implini in fiecare generatie, in fiecare loc , cu fiecare lucru, aduce fericirea aproape de om.Acceptarea realitatii ca Dumnezeu a facut Domn pe acest Isus si va supune toate lucrurile sub picioarele Lui , scuteste de multe neajunsuri. Acceptarea ca Dumnezeu a trimis Duhul Lui care sa indrepte, sa mustre , sa dea intelepciunea care duce la neprihanire, aduce pacea si bucuria care precede fericirea. Satan incerca sa puna alte domnii si stapaniri unele dintre ele logice sau legitime cum sunt imparatii sau preotii dar daca oamenii acestia nu accepta la randul lor domnia lui Dumnezeu ci isi pun sinele sa conduca devin instrumentele lui si duc poporul departe de realitate.Trebuie inteles faptul ca nu e vorba de o psihologie, de o filozofie ci de o realitate care arata ca un om marginit in plus atins de stricaciune nu poate face lucruri desavarsite chiar daca ar fi nespus de  binevoitor.

Dumnezeu este realmente ingrijorat cand vede ca omul se dezice de El si incepe sa conduca. El nu isi poate abtine un suras cand vede reactia oricarui om in fata fortelor inimaginabil de mari pe care el nu le poate stapanii.Cand masele manate de ura si rautate se ridica abilitatile lui nu-i folosesc la nimic.  Cand fulgerul coboara omul strange instinctiv din umeri ,isi pune mainile in cap si sta sa se ascunda. Cand pamantul se cutremura omul coboara in adaposturi de beton. Cand rachetele trimise in spatiu ies de pe traiectorie si se pierd in neant, cand valuri uriase matura totul in fata lor, cand vantul sufla cu putere, omul isi arata micimea.

Acum dar primiti sfatul pe care El il da ca unor oameni pe care ii iubeste si carora le vrea binele. Purtati-va cu intelepciune, sa ne aratam multumitori aducand astfel lui Dumnezeu ceea ce suntem datori sa ii aducem : inchinare cu evlavie si cu respect. Si sa-i slujim Lui, fiind ascultatori de poruncile Lui care vizeaza iubirea aproapelui nostru dovedita in dezbracarea de sinele nostru si sprijinirea lui. Sa facem lucrul acesta fara retineri si fara sovaieli inaintand astfel pe cale a neprihanirii, dovedind ca suntem copii ai lui Dumnezeu si stralucind ca niste lumini in mijlocul intunerecului dens care cuprinde incet incet lumea aceasta.

Istoria ne invata ca nebunia ca si minciuna au picioare scurte. Ele nu inainteaza destul de repede si destul de departe. Realitatea le ajunge mereu din urma. Realitatea ca Hristos imparateste este gata sa se arate prin mania Lui care este gata sa se aprinda. Cred cu tarie ca zilele acestea se lucreaza doar la detalii. Va indemn treceti de partea Fiului, fericirea este pentru cei ce se incred in El.

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s