Un fel de crestinism

Unii fraţi mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi au venit ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie.

Biserica era o „organizatie” noua, binenteles ca a fost supusa la tot felul de presiuni. Mai fiecare nou venit dorea sa faca ceva creativ in Biserica, pentru ca Biserica sa mearga bine. Dintre toti, cei care vin insa cu scop stabilit, sunt cei mai periculosi si cei mai greu de descoperit. Pavel in mod intelept si intentionat foloseste cuvintele furisat si strecurat. Oamenii acestia nu si-au facut niciodata intrarea in Biserica, ei s-au furisat cand membrii erau tulburati si preocupati sa rezolve probleme. Oamenii acestia s-au strecurat inauntru, au trecut la limita, dar au ajuns inauntru. Acum ei pandesc ingaduinta pe care o avem in Hristos si folosindu-se de tot felul de situatii isi impun punctul de vedere. Nu este ceva diavolesc ci doar ceva firesc. Inca multi oameni nu inteleg ca Biserica nu este ceva de natura omeneasca in asa fel incat abilitatile,omenescul si firescul sa poata face treaba.

Cuvantul spune ca Dumnezeu ne face destoinici pentru lucrarea Lui buna prin curatire si prin insuflare cu Duhul Lui, nu prin dezvoltare personala si nici prin motivare emotionala. Dar asa se intampa ca oamenii de care nici nu mai stim foarte bine cum au ajuns intre noi, sunt in scurt timp cei care dau directiile. Oamenii de care nici nu stim siguri marturia lor, intoarcerea lor sau de la ce s-au intors si cand, sunt cei care hotarasc pentru noi. Pavel ii numeste frati mincinosi nu pentru ca spun minciuni, ar fi prea usor de descoperit, ci pentru ca in adevar nu sunt fratii nostri. Ei sunt cei care nu simt cu noi ci doar vor sa aiba un castig de la noi prin cuvantari inselatoare, prin cuvantari dibaci alcatuite cu multe scene emotionale, si actiuni manipulatoare. Cuvantul inselator arata spre ceva de dorit dar asupra caruia exista in interior o doza de scepticism. Abilitatile lor fac pe cei fara Duhul sa se debaraseze de aceste suspiciuni.

Pe vremea lui Pavel oameni ca acestia au ajuns pana la Ierusalim la marea adunare generala. Pavel foarte hotarat spune ca ei ( Pavel, Barnaba, si Tit ) nu s-au supus şi nu s-au potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. Ei erau gata sa intre sub judecata celor mari si sa para ca nu se supun autoritatii, numai sa nu se supuna iar sub un jug al robiei.

O falsa supunere dar nu din incredintare ar fi fost capitala pentru adunarile unde Pavel a slujit. Exemplul apare imediat in versetele urmatoare.  „În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, Petru  mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte de teama celor tăiaţi împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.” Vorbim astfel de teama de oameni, de prefacut si de fatarnicie. Lucrurile astea sunt gramada in adunarile noastre azi pentru ca unii au fost „slobozi” cand ar fi trebuit sa „stea impotriva” sau au stat impotriva cand a trebuit sa fie slobozi. 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s