Ioan IV

…crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi  în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

O fi cumva intamplator faptul ca se vorbeste despre inchinarea reala, care se realizeaza in duh si in adevar, imediat dupa ce se vorbeste despre nastere din nou prin Duhul si de inaltarea lui Isus prin credinta?

„Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”  Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

„Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

 

Ioan III

„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer. Fiul omului trebuie să fie înălţat , pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Ioan inca de la inceput arata cateva lucruri clar, foarte clar. Desi cel mai „sentimental” dintre ceilalti evanghelisti, este si cel mai categoric. Astfel cap 3 din cartea sa ne aduce in fata ochilor 2 aspecte. Conducerea de catre Duhul lui Dumnezeu- tot asa cum sufla vantul, si inaltarea Fiului omului- tot asa cum a fost inaltat un sarpe in pustie pe vremea lui Moise. Vorbele sunt de prisos, cine citeste cred ca intelege, ca lui Nicodim un om din fruntea Iudeilor ii cere o schimbare capitala si celor pe care i-a iubit Dumnezeu le cere o credinta totala.

 

Psalmul 41

Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea. Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine. Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.

Ioan II

A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.  Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”

Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

Cele mai multe adunari la atat au ramas. Niste organizatii care schimba banii oamenilor in „valuta” bisericii. Camere pentru copii, statii de amplificare, scaune comode, mochete, pachete pentru saraci, cabane pentru tabere, biscuiti si ceaiuri pentru grupele de studiu biblic, salarii pentru pastori si personal auxiliar. Ultima data cand am auzit un orator vorbind la subiect, am auzit ca si Pavel, si probabil cei care erau cu el au avut un salariu, nu era sigur daca era la fel de mare ca in zilele acestea. Cel putin omul era multumit.

Cand se vor gasi oameni care sa vorbeasca despre toate acestea deschis, si cand vor gasi oameni care sa recunoasca asta deschis, atunci adunarile vor redeveni case de rugaciune si locuri unde Dumnezeu isi are ochii deschisi asupra locului aceluia. Pana atunci mergeti oameni buni la case de negustorii si nu va asteptati sa primiti altceva decat un schimb bun.

 

Ioan I

Unul din cei doi care merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.  El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”). Şi l-a adus la Isus.

A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”  Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise şi prorocii.

„Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”