(de aici: https://www.challies.com/articles/the-particular-temptations-of-young-men)> March 28, 2017 Young men have it tough. In so many ways, this world seems to have been custom-crafted to take advantage of their weaknesses, their flaws, their immaturities. Solomon lamented this in his day, telling of the seductresses and prostitutes who laid in wait for young men. He told as well […]

via The Particular Temptations of Young Men — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

Anunțuri

Devotiunea

Pentru succes in viata crestina trebuie ca starea devotionala sa fie mentinuta pe cat putem. Pentru a ne statornici inimile in aceasta, trebuie sa meditam asupra Cuvintelor lui Hristos si „sa ramanem” in ele, trebuie sa umblam calauziti fiind de Duhul, si trebuie sa staruim neincetat in rugaciune. Desigur ca pentru aceasta trebuie „sa fugim” ori de cate ori putem din lume, sa ne repudiem pornirile firii si sa ascultam de voia lui Dumnezeu asa cum putem noi sa o intelegem.

La prima citire pare ori un fleac, ori putina teorie, dar fara indoiala ca e ceva nespus de greu din moment ce toata lumea crestina s-a dezis de acestea si cauta o cale „nespus” si nescris mai buna.

Aceasta stare devotionala este nimic altceva decat constiinta permanenta a prezentei lui Dumnezeu, vorbirea launtrica parca neintrerupta cu Hristos, si inchinarea tainica in duh si adevar inaintea lui Dumnezeu. Din cati crestini cunoasteti puteti numara 5 care sa faca asa ceva?

Eu nu condamn, ci atrag atentia asupra realitatii. Printre dusmanii cei mai temuti ai devotiunii, nici unul nu este ca si distragerea. Iar acest secol  este plin de tot felul de lucruri care starnesc curiozitatea, care nelinistesc, care imprastie gandurile, care capteaza interesul. Toate acestea, si altele, schimba sensul vietii de la Imparatia lui Dumnezeu din launtrul nostru inspre lumea din jurul nostru, iar aceasta este o distragere. Trebuie sa invatam sa traim intr-o lume ca aceasta si sa fim biruitori asupra ei.

Hai sa cultivam simplitatea, hai sa dorim mai putine lucruri, hai sa umblam in Duhul, hai sa umplem mintile de Cuvant si inimile de lauda, hai sa traim in pace intr-o lume agitata ca aceasta. si Dumnezeu sa ne dea pacea Sa.

Prelucrat dupa A.T.

Trezirea

„Trezirea nu consta in acea ca oamenii devin stridenti si zgomotosi, si nici in acea ca oameni incep sa isi ceara iertare sau sa inapoieze acea moneda de 5 centi. Acestea ar putea avea loc intr-o trezire, dar singurul tip de trezire care ar putea avea loc aici este aceea ca oamenii incep sa spuna: o Dumnezeule, da-mi-Te pe Tine insuti! Nimic mai putin decat Tine nu imi este de ajuns.”

Problemele secolului

Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Iar aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt. (Eclesiastul4 ).

Interesul personal egoist este motivatia din sptele intregii conduite umane ( Epictetus).

Unul din lucrurile exagerat de rele si cel mai greu de corectat al secolului nostru este acest interes personal egoist. Orientarea pe sectorul de servicii a intiparit in fiinta fiecarei persoane abilitatea de a face ceva numai dupa constientizarea a ceea ce „imi iese”. Aceasta asezare a intereselor noastre inaintea semenilor nostri aduce o boala incurabila in societate. Oamenii nu mai pot trai in armonie decat atata vreme cat interesele lor nu intra in conflict, sau coincid. Cand are loc o modificare oameni se despart traind fiecare in colivia lor. Lucrul acesta a fost cu siguranta premeditat. Daca suplimentam aceasta tragica boala cu modificarea si amestecarea populatiei, avem cu siguranta premisele unei nenorociri. Iar daca mai punem in ecuatie si marile diferente economice dintre indivizi am transformat totul intr-o bomba cu ceas.

Totul este atins de acest interes. Pana si comunitatile de crestini care nu fac altceva decat ca isi mascheaza propriile interese sub masca evlaviei. Iar cand sarea isi pierde gustul si cand lumina lumii se stinge, nu mai ramane decat sa asteptam zorile unei vieti noi.

Cand Pavel vorbea despre propovaduirea crucii, vorbea despre aceasta intelepciune de a vedea ca viata cu Isus consta tocmai in aceasta renuntare le sine, tocmai in aceasta rastignire a patimilor si dorintelor proprii, pentru a putea fi parte a acestei comunitati incepute de Hristos. Crestinii au inteles ca trebuie sa vorbeasca despre cruce, ucenicii au inteles ca trebuie sa isi i-a crucea si sa Il urmeze. Hristos nu a venit sa isi faca voia, nu a venit sa i se slujeasca, nu si-a placut Lui, nu a facut cate ceva pentru Dumnezeu. Intr-o dedicare totala pentru onoarea lui Dumnezeu si pentru bunastarea omenirii, a trait o viata centrata pe altii. Crucea a devenit simbolul vietii lui Hristos lipsita de egoism si ar trebui sa fie simbolul vietii crestine normale.

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însusi?”

 

 

Un pasaj din finalul epistolei este o fereastră înspre patru taine ale vieții de credință: ,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. 3 Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri: 4 ca s-o fac cunoscută aşa cum trebuie să vorbesc despre ea“ (Coloseni 4:2-4) […]

via Tainele vieții de credință – o incursiune în inima apostolului Pavel — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

Bogati ca Avraam si ingamfati…

Adevarul e ca inca nu am auzit nici o predica despre ingamfarea lui Avraam, dar inca nu-i tarziu. Daca toti cei care au bogatii si sunt in biserica isi pun argumentul acesta, ca sunt ca Avraam, la capatai, de ce nu toti cei care sunt increzuti in biserica sa gaseasca de cuvinta sa vorbeasca de vreunul din scripturi care cica ar fi ca ei, iar Avraam ar putea face parte din lista. Nu va ganditi ca asta ar fi prea de tot. Cu siguranta ca ati auzit despre predici mult mai stupide.

Cred ca oamenii din biserica au nevoie de multe actiuni noi. O actiune buna si noua ar fi ca oameni sa invete sa „lucreze” cu oameni ca ei. Insemnaţi-vi-i şi să n-aveţi niciun fel de legături cu ei, ca să le fie ruşine. Daca or mai sti oamenii din ziua de azi ce o fi aia rusine, si daca or mai avea vreuni taria de caracter.

Pana una alta daca maine la biserica va intalniti cu cativa „Avraam”, nu va panicati ci sa stiti dar ca sunt vremurile din urma, caci cum altfel s-ar putea traduce 2 Timotei capitolul3, sau 2 Petru capitolul 3, sau 1Timotei capitolul 4 .

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti chiar din biserica. Caută să fii evlavios. Până va veni El, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o transmiti altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce „te ascultă” .

 

 

 

Am ceva impotriva ta.

Apoi poate fi spus si asa, desi eu cred ca mai repede poate fi spus cu precadere asa, ca in biserica se intampla ceva grav inca din zilele de demult, tare de demult (anul 90 A.D. ). Din sapte biserici: O biserica tare migaloasa avea probleme cu dragostea pentru Hristos, s-au pierdut in itele teologiei, a evangheliei sociale, si ma rog sunt destule comentarii pe problemele Bisericii din Efes. O alta avea probleme mici in ochii lor. Doar ceva legat de idoli si curvii. Niste dumnezei straini si mici cu care isi ocupau timpul, si niste infidelitati trupesti. Cei asta pentru marele Har a lui Dumnezeu? Aproape identic cu o a treia biserica. Diferenta e doar de cine aduce inlesnirea aceasta, o femeie in contrast cu niste barbati in cealalta. O a patra biserica era teapana, moarta, bustean, desi daca se uita cineva nepriceput la ea era tare convins ca e o frumusete de organizatie. Iar cea din urma era un conglomerat, un amestec atat de frumos pentru om dar atat de fara gust pentru Dumnezeu.

Taina celor sapte stele ( ingeri) si a celor sapte sfesnice (biserici) este descoperita de Isus prin ingerul Sau, robilor Sai. Stiu… si am ceva impotriva ta. Ma credeti sau nu lucrurile trebuiau rezolvate repede, in aceeasi generatie de oameni. Nici o biserica sub forma aceasta de organizatie locala, nu a fost conceputa ca sa mearga pana in vremea sfarsitului. Fiecare isi avea rostul ei, in orasul ei, pentru timpul ei si avea sa isi dea socoteala ei si sa isi aduca roadele ei. Fiecare credincios si participant la aceasta biserica avea sa stea in curand in fata Facatorului ei.

S-a spus ce era de spus si se spune in continuare prin Duhul. Cine are urechi pentru auzit sa asculte ce zice bisericilor locale Duhul. Acum nimeni sa nu se creada ca face parte din cele doua biserici tare bune, numai pentru faptul ca sta scris afara deasupra intrarii un astfel de titlu. Nu-i cazul. Daca citesti bisericile astea: una era tare saraca, si era intr-un necaz; iar cealalta avea o misiune speciala in mijlocul unor situatii dificile. Ceea ce cred ca nu se pune in aceeasi cumpana cu cei care nu au alta greutate decat sa gaseasca un loc de parcare, si nu au nimic special decat celebritatea predicatorului.

Ce sunt aceste înălţimi la care vă duceţi?

O frumoasa povestire in Ezechiel capitolul 20, cu ceva invataminte pentru cine vrea sa asculte. Israel nu, nu a vrut sa asculte. S-au dus sa intrebe pe Domnul dar cand incepe sa le vorbeasca, intr-un fel, a ramas la concluzia ca nu-L asculta nimeni. O fi poporul „asta nou” a lui Dumnezeu, Biserica, cu ceva mai multa atentie?

Ca sa intrebe pe Domnul cu privire la ceva, adica sa existe acea partasie care trebuie sa fie intre popor si Domnul sau, insa trebuie sa existe acea stare de curatie si sfintenie ceruta de cel din pozitia mai inalta. In sensul acesta Domnul Le-a facut de cunoscut nelegiuirile datorita carora, la vremea accea, Dumnezeu nu dorea sa fie intrebat nimic de catre poporul Sau.

„Atunci le-am zis:Lepădaţi fiecare urâciunile care vă atrag privirile şi nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte.” EU SUNT:  Domnul, Dumnezeul, Stapanul, Proprietarul, Destinatarul, … Dar ei se uitau inca mare parte a unei zile dupa idolii Egiptului. Perioada aceea s-a incheiat, contextul politic, social, material era altul. Gata s-a incheiat cu Egiptul. Dar ei nu intelegeau lucrul acesta. L-au acceptat pe Dumnezeu ca doar le-a facut bine, i-a scapat de muncile grele, de sefi asupritori, de lipsa posibilitatilor de dezvoltare si practicare a propriilor abilitati. Pentru aceasta sunt gata sa fie recunoscatori pot sa mearga la templu, la rugaciune, la sarbatoarea roadelor, sa dea zece la suta, si ce o mai fi nevoie, dar nu sunt gata sa fie poporul Lui suta la suta. Iar Dumnezeu nu este gata sa accepte jumatati de masura. Atunci ei s-au razvratit impotriva Lui. Daca Dumnezeu nu vrea conditiile lor, ei nu au nici o vina.

 

 

 

 

 

Conducere…

„Suspiciunea, ura, invidia, puterea, pofta si lacomia pastreaza lumea intr-o permanenta stare de agitatie, in timp ce cineva vegheaza fara sa clipeasca si asigura clasele de studenti sarguinciosi ca intreaga notiune de pacat este depasita si pacatul este inexistent. In ciuda tuturor discutilor noastre pasnice, pacatul continua sa conduca rasa umana.”

A.T.