Problemele secolului

Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Iar aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt. (Eclesiastul4 ).

Interesul personal egoist este motivatia din sptele intregii conduite umane ( Epictetus).

Unul din lucrurile exagerat de rele si cel mai greu de corectat al secolului nostru este acest interes personal egoist. Orientarea pe sectorul de servicii a intiparit in fiinta fiecarei persoane abilitatea de a face ceva numai dupa constientizarea a ceea ce „imi iese”. Aceasta asezare a intereselor noastre inaintea semenilor nostri aduce o boala incurabila in societate. Oamenii nu mai pot trai in armonie decat atata vreme cat interesele lor nu intra in conflict, sau coincid. Cand are loc o modificare oameni se despart traind fiecare in colivia lor. Lucrul acesta a fost cu siguranta premeditat. Daca suplimentam aceasta tragica boala cu modificarea si amestecarea populatiei, avem cu siguranta premisele unei nenorociri. Iar daca mai punem in ecuatie si marile diferente economice dintre indivizi am transformat totul intr-o bomba cu ceas.

Totul este atins de acest interes. Pana si comunitatile de crestini care nu fac altceva decat ca isi mascheaza propriile interese sub masca evlaviei. Iar cand sarea isi pierde gustul si cand lumina lumii se stinge, nu mai ramane decat sa asteptam zorile unei vieti noi.

Cand Pavel vorbea despre propovaduirea crucii, vorbea despre aceasta intelepciune de a vedea ca viata cu Isus consta tocmai in aceasta renuntare le sine, tocmai in aceasta rastignire a patimilor si dorintelor proprii, pentru a putea fi parte a acestei comunitati incepute de Hristos. Crestinii au inteles ca trebuie sa vorbeasca despre cruce, ucenicii au inteles ca trebuie sa isi i-a crucea si sa Il urmeze. Hristos nu a venit sa isi faca voia, nu a venit sa i se slujeasca, nu si-a placut Lui, nu a facut cate ceva pentru Dumnezeu. Intr-o dedicare totala pentru onoarea lui Dumnezeu si pentru bunastarea omenirii, a trait o viata centrata pe altii. Crucea a devenit simbolul vietii lui Hristos lipsita de egoism si ar trebui sa fie simbolul vietii crestine normale.

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însusi?”

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s