Andrei PLEŞU Aparut in Dilema veche, nr. 688, 27 aprilie – 3 mai 2017 Reiau, exasperat, un text apărut tot în Dilema veche, în toamna lui 2012. Exasperat, pentru că, năpădiți de corupție și incompetență, nu mai percepem vicii mai adînci, care ne mutilează sufletește și sînt surse ascunse ale păcatelor aflate la lumina zilei. […]

via O boală letală: vanitatea — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

http://www.fundatiaseer.ro “Podoaba voastră… să fie omul ascuns al inimii” (1 Petru 3:3,4) Prințesa Diana a fost considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume. Cu toate acestea, îi displăcea ceea ce vedea în oglindă. Faptul acesta a dat naștere unei afecțiuni legate de alimentație, denumită bulimie, care este cauzată de dezgustul față de propria […]

via ESTI FRUMOS CÂND TE COMPORTI FRUMOS — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

Personala

Steinhardt spunea: “De ce ii este omului astazi foame? De iubire si de sens.” Si ii e foame tocmai pentru ca se duce direct dupa ele si astfel le rateaza. Iubirea nu poate fi decat efectul secundar al prieteniei, al deschiderii, al sinceritatii, al omeniei de care dai dovada, in relatia cu tine si cu ceilalti. Sensul nu poate fi decat efectul secundar al conectarii profunde cu realitatea, cu prezentul si cu viata, dincolo de filozofiile si ideile marete care au luat forma in minte.

Secretul e cine esti si cum esti in fiecare moment, asta determina cat de fericit si cat de implinit esti.

Alan Watts: “Cei care incearca sa fie mareti devin din ce in ce mai mici.”

Cu cat incerci mai mult sa te schimbi, cu atat mai mult iti stai in cale. Cand nu mai incerci sa devii cineva, esti liber sa fii cine esti. Cand esti liber de asteptari legate de cum ar trebui sa arate viata ta, atunci poti incepe sa cooperezi cu viata.

Din acest motiv, dezvoltarea personala e tot timpul un efect secundar al felului in care te joci cu situatiile vietii, cu toate evenimentele, cu toate fortele exterioare si interioare care te trag si te imping. Nu poti evita sa progresezi si sa cresti atunci cand te joci. Nu poti evita sa fii fericit atunci cand te joci.

Contributia nu e niciodata incercarea ta de a imbunatati lumea sau de a schimba lumea. De unde stii ca ce crezi tu ca e bine pentru ceilalti chiar li se potriveste? Tot ce faci e sa salvezi pesti de la inec. Contributia e tot timpul efectul secundar al exprimarii a ceea ce esti.

Esti deja acolo unde vrei sa fii. Esti deja acea persoana care vrei sa devii. Cand nu e nevoie sa fii nicaieri altundeva, cand nu e nevoie sa devii nimic altceva, cum esti atunci? Cand nu trebuie sa faci nimic, ce faci atunci? De-abia din punctul asta poate sa inceapa dezvoltarea ta personala.

Biserica are nevoie de oameni

Desi strangem mereu fonduri ca sa construim anexe si sa marim spatii, desi modernizam instalatia de lumini si sunet, desi crestem confortul scaunelor, biserica e formata din oameni. 1 Petru 2:5  Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Dar partea asta nu intereseaza pe nimeni. Chemam publicul la biserica, dar doar pentru a umple spatiile marite si a ocupa scaunele puse in plus, pentru a avea sens instalatia noua de sunet si reprezentatile mai evoluate ale amatorilor de la „inchinare”. Chemam publicul la biserica pentru ca altfel nu isi are rostul sa tinem o asa somitate de pastor. Si daca chemam un public apoi nu chemam pe oricine. Ii invitam pe cei mari si daca cumva intra in adunarile noastre unul marunt il punem sa stea acolo jos ” la picioarele noastre”. Astia mari sunt aur curat la casa omului, astia mici, sunt o povara in plus pentru bugetul de la constructii si modernizari. 

Uitam totusi ca dupa predica de pe un munte, nu dintr-o catedrala, astia saraci, astia plangaciosi, flamanzi, astia milosi si manipulabili, astia vechi si simpli, astia au fost numiti de Isus Hristos Domnul sarea pamantului si lumina lumii. Oameni care au ceva in ei, ceva ce multi oameni emancipati au pierdut. Si cum isi va capata sarea din nou puterea de a sara? Nu se mai poate face nimic decat sa fie aruncata afara, si sa fie ca piatra de pe drum.

Biserica din ziua de azi se incapataneaza sa stranga astfel de pietre, pentru proiectele ei sunt absolut necesare. Pentru scopul initiat de Hristos sunt absolut inutile. Hristos a cautat si prin ucenicii Lui inca mai cauta oameni. Ii cauta pe cei pe cate Tatal ii i-a dat, sa ii aduca in trup, sa ii zideasca in templu, sa ii faca oameni vii in casa. Biserica are nevoie de oameni si daca am fi intelepti am inceta degrab proiectele noastre in care strangem pietre, si ne-am duce sa cautam un om, macar un om. In cer este mai multa bucurie pentru un om care se intoarce acasa decat pentru o mare multime de pietre, chiar maret asezate intr-o structura omeneasca.

Radacinile rabdarii sunt adesea amare, dar fructele, dulci. Rabdarea face minuni. Cine stie s-o foloseasca face din frunze de dud … matase. “Cu rabdarea trecem marea”; nerabdarea ne ineaca! Trebuie rabdare ca sa ajungi “mare” Secretul rabdarii este sa faci altceva intre timp. Rabdarea poate face minuni, dar nu-l poate ajuta cu nimic pe cel […]

via RABDARE — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)