Catre sfinti si catre credinciosi

Mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi: care este nădejdea chemării Lui,            care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,                şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale…

…după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Ma rog ca Dumnezeul lui Isus. Nu va frapat niciodata aceasta afirmatie? Pana Dumnezeu nu va ajunge sa fie pentru noi „credinciosii”, Dumnezeu. nu prea avem ca sa asteptam de la El. Zic si eu, ca nu prea imi pare ca generatia aceasta ar fi primit prea mult, dovada fiind societatea care nici schimbata nu-i si nici deranjata prea tare de urmasii lui Hristos, sau de biserica Lui. Sa ne dea Dumnezeu un duh de intelepciune si de descoperire in ce il priveste pe El si „lucrurile” Lui, si sa nu ne multumim cu ce „cunoastem” sau practicam. Sa fim socati, ca dovada ca am ajuns in apropierea Lui, a Lui Dumnezeu, Creatorul, Atotputernicul, Preainaltul, Maretul Dumnezeu, din cele ce nu prea vezi, si din cele ce nu prea ai cum sa ramai acelasi dupa ce vezi. Sa ne faca Dumnezeu, Tatal slavei parte de minunile care il inconjoara, macar din „lucrurile de la periferia” slavei Lui, pentru ca sa nu mai fim apatici si somnorosi, lipsiti de reverenta si teama, fara tragere de inima si ignoranti, pe jumatate morti cand vine vorba de „adevarata” realitate.

Si… sa ne deschida ochii sa vedem lucrarea PUTERII Lui pe care nu a tinut-o ascunsa si a desfasurat-o in Isus Hristos. O lucrare fara precedent in care Isus a fost inviat din morti, tavalind puterea mortii si dreptul ei, ba mai mult „restaurand” pe Hristos in locurile ceresti mai sus decat orice domnie existenta acolo sau oriunde altundeva, dandu-i un nume mai minunat decat orice nume, dandu-i o autoritate mai mare decat a existat vreodata undeva. Si punandu-l chiar capetenie peste tot ce tine de Biserica (taina aceasta este mare).

Ma rog…, mai este cineva?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s