Catre sfinti si catre credinciosi

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, cand traiati dupa duhul care lucrează acum în fiii neascultării. Asa eram noi toţi odinioară. Dar Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos. El ne-a înviat împreună cu Hristos şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus. Iată de ce, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, şi-L rog ca să ne facă să ne întărim în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile noastre prin credinţă.

Totul e Hristos! Dar noi ne bazam pe orele de rugaciune, pe timpul de duminica dimineata, pe programele bisericii, pe programele extra-bisericii, pe darnicie, pe faptele bune, pe numele si renumele nostru, pe cunostintele noastre, pe filozofiile noastre, pe organizatiile noastre, pe multe alte lucruri. Duhul care lucra in fii neascultarii era un duh dragut. Nu-i ducea la curvie, nu-i arunca in foc, nu-i facea sa huleasca,nu-i indemna la rau. Dar nu le da voie sa se lege cumva de Hristos printr-o credinta. Puteau chiar sa aiba o parere dar nu o convingere. Puteau sa intre in anturajul Lui, dar sa nu devina ucenici. Puteau sa vorbeasca despre El, dar sa nu il imite.

Ma rog ca Tatal Domnului nostru Isus Hristos, sa ne dea Duhul Lui in omul nostru dinauntru asa incat Hristos sa ne fie totul. Hristos sa locuiasca in noi nu sa fie pe buzele noastre, Hristos sa locuiasca in noi nu sa mergem noi duminica sa il intalnim intr-o anumita cladire. Hristos sa poposeasca in noi nu sa vina si sa plece dupa cum ne facem timp si ne aducem aminte. Hristos sa nu ne fie un concept si o filozofie de viata. Hristos sa nu ne fie o formula magica care ne scapa de iad si de pisicile negre. Hristos sa nu ne fie subiectul conversatiei la cluburile noastre de duminica. Hristos sa nu ne fie motivul odelor noastre, ca in basmele populare in care cantau baietii satului slava strabunilor lor eroi. Hristos sa locuiasca in inimile noastre prin credinta si cand se va intoarce in slava, sa fim din aceea pe care ii cheama ca sa le stampere dorul si sa ii umple in realitate de a Lui prezenta. Doar pe aceia in care e „chipul” lui Hristos, Isus ii va recunoaste ca fiind cei care trebuie sa umble cu El imbracati in alb. Ceilalti vor mai ramane pana va lua Hristos chip in ei. Ma intreb cum o vor face cand la lucru nu mai e Duhul Lui ci duhul care lucreaza in fii neascultarii?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s