Trimisul mai mare decat cel ce l-a trimis

Ioan capitolul 13

Inainte de plecarea Sa, Domnul mai are de invatat cateva lucruri de data aceasta pe Ucenicii Sai.

  1. In unele lucruri Isus s-a aratat net superior tuturor. Lucrurile lui Dumnezeu nu le putea cunoaste nimeni asa cum le cunostea Cel care a venit din sanul Tatalui. Aici a fost net superior. In ce priveste slujirea insa nu s-a aratat superior, ci a slujit mai mult, s-a rugat mai mult, a patimit mai mult, a fost blamat mai mult, si in noaptea dinaintea prinderii, a spalat picioare lor, smerindu-se mai mult. A aratat aceasta invatatura ca intre ei nu trebuie sa existe grade ierarhice in ce priveste slujirea. Sa isi spele picioarele unii altora. Ba mai mult a trasat si un prag in care arata ca urmasi Lui, nu ar trebui sa fie mai mari decat a fost vreodata Domnul lor: „…robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.”

Imi pare ca nu numai aceasta invatatura,ci toate invataturile Lui sunt o bine venita eliberare, sunt lucruri care redau viata. Nu s-a intentionat niciodata punerea unor praguri, unor sarcini grele de purtat, pe umeri urmasilor Lui. Dar lucrurile acesta nu s-au inteles in profunzimea lor. Si nici nu multi au ajuns multi sa le experimenteze frumusetea. Ne spune despre acest secret Iacov :

  • Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Fi-ti fericiti!

ORB din nastere

Ioan capitolul 9

Isus intalneste pe orb in Templu, nu in sinagoga, in Templu.- Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? – Cred Doamne, si I s-a inchinat.

Orbul nu a facut lucrul acesta oricum, nu l-a facut pe temeiul unor idei luate de la farisei reci si stricti. Nu a facut asta pentru ca era din Israel. Nu a facut asta pentru ca era ceasul amiezii si ora de rugaciune. Nu s-a prosternut in genunchi pentru a scapa de judecata viitoare. Nu a facut asta din multe alte motive. Nu cred ca a facut asta nici macar din cauza faptului ca a fost vindecat, sau nu in principal. I s-a inchinat pentru ca L-a vazut si a vorbit cu El. A vazut diferenta dintre lipsa de viata a religiei si Viata lui Dumnezeu. Dintre lipsa de compasiune si mila si harul lui Dumnezeu. Dintre reguli si porunci, si dragoste. Toate in Hristos „aratau divin”. Isus a vorbit cu El, l-a atins, l-a cautat. Asa ceva farisei nu au facut.

Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi.” Are puterea sa faca aceasta distinctie si aceasta lucrare intrucat este fiul al omului si Fiu a lui Dumnezeu.

ORB din nastere

Ioan capitolul 9

Daca cineva vrea sa faca lucrarile lui Dumnezeu, sa fie lumina pentru  lume si sa asculte de Duhul va avea mari probleme, nu cu lumea ci cu cei din casa lui, adica din sinagoga. Lucrul acesta a fost valabil intai pentru Hristos. Sa vedem cam cum decurg lucrurile.

In sinagoga s-a facut dezbinare; Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, zic unii; nu stim daca vine sau nu, zic altii, dar comportamentul lui este unul de luat in seama, cum poate El sa faca asemenea „semne”.

Cei care se identifica cu sinagoga si tin cu dintii de ea au hotarat darea afara din sinagoga a celor care au pareri diferite. Tocmai a celor care pot da esenta adunari lor prin marturia pe care ei o pot depune.

Credibilitatea lor si atragerea multimi, sau potolirea ei s-a facut prin emiterea de judecati nedrepte si raspandirea de neadevaruri: „Stim ca Omul acesta este un pacatos…”.

In fine a urmat reducerea la tacere a celor care inca mai pun intrebari stajenitoare pe motiv ca nu respecta autoritatea: „…vrei sa ne inveti pe noi?”

Sinagoga nu a suferit mari modificari. Pereti au ramas intacti. Fara Hristos, fara un orb care a inceput sa vada, cu o multime de intrebari ramase, cu teama de oameni, totusi adunarea dinauntru s-a privat de multe binecuvantari si s-a indepartat serios de Imparatie. Daca mai sunt si alti orbi, de la farisei cu siguranta ca nu vor primi vindecare.

ORB din nastere

Ioan capitolul 9.

De multe ori ma intreb, cum a ajuns crestinismul zilelor noastre in punctul in care este acum? De multe ori ma intreb, cum am ajuns sa il dispretuiesc atat? Ar fi trebui sa fie casa mea si a atator altor oameni . Dar aici nu isi mai gasesc locul decat cei care sunt plini de abilitati, plini de resurse, plini de sine, plini de invatatura, plini de orice numai de Hristos nu. Ma linistesc de multe ori in Cuvant, asa a fost si in timpul Domnului meu. Nici El nu si-a fasit locul. Era punctul central, despre El marturisea Legea si prorocii, Tatal insusi si semnele pe care le savarsea marturiseau despre El. Dar ei erau orbi din nastere, si nu au avut niciodata parte de un alt inceput.

Nu sunt invatator, nici nu predic. Uneori scriu. Azi scriu despre intamplarea aceasta relatata in Ioan. Sunt fascinat mereu in scripturi de lucrurile ce nu „apar in aparente”, sa vedem cateva.

  1. „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”  Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

Acum serios, nu a pacatuit nici el nici parintii lui? Ce mai conteaza trecutul? E aici ca sa se arate in El lucrarile lui Dumnezeu. Asta e pentru Isus, ce urmeaza sa se intample, lucrarile lui Dumnezeu. Pentru farisei insa trecutul e trecut: „tu te-ai nascut cu totul in pacat…”. Nu intalnim asta in „sinagogile” noastre. Nu-i bai ce ai facut atat cat nu incurci pe nimeni. Dar daca traiesti o marturie, farisei te acuza si legea interpretata de ei te da afara din adunare. Nimeni nu mai risca.

2. „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

Stiind ce urmeaza sa starneasca Domnul parca se automotiveaza. Trebuie sa fac ceea ce este corect, drept, lucrarile celui ce m-a imputernicit. Cat SUNT in lume trebuie sa fiu lumina lumii. Lucrurile acestea nu sunt pentru El, ci pentru urmasi Lui.  Deasemenea El atentioneaza asupra timpului cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Ce sa lucreze? Adevarate minuni, schimbari de vieti, marturi ale implicarii lui Dumnezeu? A venit oare noaptea?

3. „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” 

Imi place umorul lui Dumnezeu. Stiti spre ce istorisire indeamna cuvintele acestea? Cea cu Naaman sirianul. La inceput a fost incapatanat, dar pana la urma s-a dus. Pe cand ei incapatanati au ramas pana in ziua vesniciei, si atunci tot de iad se vor tine mortis. Farisei care nu se dezic de „a lor”, tot farisei raman iar vamesi si curvele merg inaintea lor in cer si dupa ei se inchide poarta.

Se arata in noi lucrarile lui Dumnezeu? In mod serios, facem ce este drept si suntem lumina pentru lume? Cand Duhul ne trimite, ascultam? Asta a facut Isus. Seamana crestinismul nostru cu cel aratat de El?

 

Cat de anevoie se intra in cer?

Marcu 10:17-27

Intalnirea Domnului Isus cu un tanar poate ar trebui sa fie pricina de mai multe predici si invataturi in acest veac rau. Nu-i vorba ca ar fi in acest veac mai multe pacate, ci ca nu e prea e multa  roada.

Acest suflet, contrar parerilor celor de pe margine, era unul dintre cele mai cumsecade suflete intalnite de Domnul Isus. Tanarul era unul forte bine educat, ii recunostea autoritatea si pozitia. Avea pareri deosebite fata de Invatatorul. Cunostea foarte bine poruncile, si le pazea cu strictete inca din tinerete, probabil neavant timp sa acumuleze vici sau metehne. Datorita lor a castigat o pozitie  respectabila in societate; cand se rosteste sentinta asupra lui ceilalti sunt consternati. A reusit sa il impresioneze chiar si pe Isus, care s-a uitat tinta la El, l-a indragit, dar nu l-a periat. „Iti lipseste un singur lucru.”

Pentru un singur lucru nu poate mosteni viata vesnica? Acum este de trebuinta sa acordam atentia noastra asupra acestui neajuns intrucat este acelasi care impiedica pe multe multimi astazi. Increderea pusa in orice altceva decat in Hristos. Increderea pusa in abilitati si daruri. Increderea pusa in poziti si functii. Increderea pusa in lucrarea religioasa. Increderea pusa in ridicarea de mana si apartenenta la organizatii religioase. Increderea pusa in experiente personale. Increderea pusa in viata pioasa. Increderea pusa cunostinte si scoli teologice. Increderea pusa in sine insusi. Increderea pusa… .

„Du-te de vinde tot ce ai,…  apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

„Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.”

Trist

Cel mai trist lucru in privinta „slujirii” este faptul ca un om poate fi cinstit pentru talentele si abilitatile sale, insa, in acea zi mareata cand Domnul nostru va judeca lucrarea fiecaruia, el va afla tot adevarul. Tot ce a fost lucrarea lui proprie, realizata prin talente proprii, nu va fi decat lemn, fan, trestie.

Superstitie in crestinism

Sunt multe suflete dezorientate in aceasta vreme in care crestinismul imbraca forme atat de diferite. „Cine sa mai stie care e credinta adevarata?”  A. W. Tozer le vine cumva in ajutor. In una din cartile lui scrie asa: „Credinta ( adevarata) Il onoreaza pe Dumnezeu prin faptul ca accepta revelatia biblica a caracterului divin. Credinta Il lasa pe Dumnezeu sa fie ceea ce El spune ca este si isi ajusteaza notiunile in mod corespunzator. Superstitia degradeaza reputatia lui Dumnezeu prin faptul ca crede lucruri nevrednice despre El. Unul se bazeaza pe realitate altul pe imaginatie.”

Inainte de a da un verdict, am putea sa observam cateva chestiuni. Cei care cu adevarat sunt crestini (urmasi ai lui Hristos) accepta revelatia biblica…, cei care sunt superstitiosi nu sunt de loc interesati de ce spune biblia. Ei pun accent pe programe moderne, pe tehnici de „convertire”, pe muzici si muzicieni ce aduc oameni in duhul, pe activitati atractive, si cate si mai cate altele. Cei care sunt crestini Il lasa pe Dumnezeu sa fie ceea ce El spune ca este, cei care sunt superstitiosi inventeaza; pot fi lucruri frumoase despre El dar care nu sunt conforme cu realitatea. Unul din ele spune ca Dumnezeu ii va duce pe toti oameni in cer. Cei care sunt crestini isi ajusteaza toate notiunile dupa Cuvantul Lui, inclusiv viata,cei care sunt superstitiosi Il ajusteaza pe Dumnezeu dupa notiunile lor. In fine cei care sunt crestini onoreaza caracterul sfant a lui Dumnezeu, cei care sunt superstitiosi degradeaza caracterul lui Dumnezeu si reputatia Lui pentru a fi in concordanta cu faptele lor rele.

Dupa acctiunile lor ii veti cunoaste. Poate face un copac ceea ce face un pom? Amandoi au radacini, tulpina, ramuri, frunze, flori. Sunt multe asemanari dar este un singur lucru diferit. Un rod bun.

 

Oameni cu mana uscata

Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. Marcu 3:1-4

De ce biserica de azi nu mai e Biserica si de ce crestinii sunt mereu asemanati cu fariseii? Daca facem abstractie de datele concrete, ilustratia de mai sus poate fi urmatoarea. In bisericile noastre stau unii cu nevoi mai speciale sau uneori doar cu nevoi. Nimeni nu misca un deget. Unii nu au PUTEREA sa o faca, alti au prejudecati, unii sunt prea spirituali. Motive din cele mai colorate. Ca si odinioara cei insarcinati sa citeasca scripturile, le citesc; cei insarcinati sa cante, canta; cei insarcinati sa perieze, periaza ( un fel de spalatul picioarelor). Omul cu nevoia lui insa nu are parte de nici o usurare. Religiunea aceasta este fara remedii ci doar cu efecte secundare. Daca totusi s-ar gasi cineva sa faca o schimbare, cei mai multi farisei stau gata sa-l invinuiasca.

Vorba lui Isus: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi i-a intrebat: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?”

Nu, nu este ingaduit sa faci bine! Este chiar obligatoriu. Este chiar obligatoriu sa salvezi o viata! Face parte din menirea ta ca urmas a lui Hristos. Daca predicatul din scripturi te impiedica, parasaste-l. Daca „laudatul si inchinatul” este o piedeca, da-o la oparte. Nu mai lingusi, roteste privirile cu indignare peste ei, apoi „intindeti mana” si fa ceva. Stiti ce a urmat? Marcu3:6 Fariseii au iesit afara din sinagoga.

Dar ei taceau!

Domnesc sau slujesc?

„Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.  Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru.”

Vorbim de o altfel de imparatie dar ne asteptam si facem ca lucrurile sa fie la fel ca in aceasta imparatie. Isus a primit Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Cand ni s-a spus asta nu a fost pentru a fi noi deacord cu inaltarea lui Isus, ci pentru a intelege principiul. Cu cat cineva se coboara mai mult aici cu atat este mai inaltat dincolo. In aceeasi ordine de idei cu cat cineva slujeste mai mult aici cu atat mai mult va fi inaltat dincolo. In imparatia aceasta cei care conduc domnesc si stapanesc peste oameni si acesti zisi slujitori ai lui Dumnezeu le-au copiat exemplul: domnesc si stapanesc. Asa se conduce si turma lui Hristos cum un manager isi conduce propriul aprozar.

Lucrurile nu sunt neinsemnate, pentru ca nu privesc doar rasplata unui astfel de om, indure-se Domnul de el. Ci ele vorbesc despre cat de plin sau macar de controlat este cineva de Duhul lui Dumnezeu si astfel cat de mult este lucrarea lui Dumnezeu in biserica lui. Lucrurile vorbesc despre cat de mult inteleg cei care stau cuminti si nepasatori sub conducerea unui astfel de om si care  e marturia lor. Lucrurile vorbesc despre cat de mult mai pot cunoaste alti oameni despre Imparatia lui Dumnezeu.

Atat de mult ne plangem de starea bisericilor din ziua de azi si poate ca ne plangem macar si vinovatia vis a vid de starea ei. Am putea sa nu Il mai rugam pe Dumnezeu sa faca ceva, ci sa ne dea putere sa facem noi ceva in privinta aceasta. Ar trebui sa nu mai sprijinim financiar si moral pe nimeni care nu slujeste si nu se osteneste intre noi. Ar trebui sa intelegem ca o predica nu este o slujire. Daca asa ne-ar fi slujit si Hristos cred ca invatatura Lui nu ar fi avut nici o putere. Dar El invata ca unul care avea puterea si a si implinit aceste lucruri, de aceea invatatura lui a fost „parca”din alta Imparatie. Ar trebui sa nu mai urmam pe nimeni care „nu are o cruce”. Intelegeti bine ce vreau sa spun.

„Slujitorii” lui Dumnezeu din ziua de azi viziteaza fiecare continent, lucru pe care nu si l-ar fi permis financiar daca nu ar fi fost”slujitor”, ci ar fi lucrat pentru un salariu onest. „Slujitorii” lui Dumnezeu mananca si se imbraca mai bine decat 90% din enoriasii lui, argumentul ca ii trebe mai multa energie ca sa ii poata sluji, sau ca trebuie sa fie o buna marturie pentru noi veniti, nu se califica aici. Acesti „Slujitorii” ai lui Dumnezeu lucreaza mai putin decat oricare din cei ce sunt in parohia lui si chiar in ogorul evangheliei nu zaboveste prea mult. „Slujitorii” lui Dumnezeu nu prea tin legatura cu Dumnezeu, nu il roaga ceva, ci ii poruncesc cu asprime, desi ei spun ca e doar cu indrazneala. Daca oameni le-ar cunoaste adevarata fata a sufletului lor, in afara de cei care au interes la ei, nimeni nu ar fi vrut sa aiva macar ca vecini. Nu-i treaba noastra sa-i judecam pe acesti falsi slujitori dar tine de noi sa nu le fim complici si nici sponsori.

Cei mai multi se tem sa nu fie acuzati de ceva de catre oameni, alti slujitori, din toate felurile de slujitori. Dar noi ar fi trebuit sa ne temem sa nu fim acuzati de Dumnezeu ca nu i-am ascultat Cuvantul:

Rom 16:17  Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva (sau de la )învăţăturii pe care aţi primit-o . Depărtaţi-vă de ei.

 1 Cor 5:9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei hrăpăreţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.

2 Tes 3:6 În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi.

2 Tes 3:14  Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă ( sau de Cuvant), însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine.

2 Ioan 1:10 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc ( vorbire si purtare) că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”

Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.

 

Cateva chestiuni

Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.”

….

„oricine se va întoarce la Dumnezeu şi se va face ca un copilaş, va intra în Împărăţia cerurilor.”

„oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.”

„oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. O teologie explicata simplu. Cine se intoarce la Dumnezeu, se smereste, si face oarece roada are parte de cer. Cine se smereste totusi va fi mai mare decat cine doar se intoarce, mult mai mare. „

„adevărat vă spun că are mai multă bucurie oaia ratacita si gasita, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.” Marile motive de bucurie nu sunt ceea ce fabricam noi. Ci ceea ce traim la fiecare reintregire

„dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori…”

„Va mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.”

„Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Individualismul este cam din alta imparatie. 

„Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” Din toata inima? Da ! Definitiv, fara a mai lasa inima sa iti aduca aminte in vremuri mai putin favorabile, ca ai putea totusi sa rezolvi problema folosindu-te de indatorarea celuilalt.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa,… nu mai sunt doi, ci un singur trup.” Daca se face aceasta separare pana si de parinti ca sa te alipesti de nevasta ta, cu cat mai mult va lasa omul pe orice alta femeie straina ca sa se concentreze pe sotia lui. 

„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este celor ca ei.”   Noi vrem sa le permitem copiilor sa vina in adunari numai cand sunt adulti, pe cand noi ar trebui sa ne facem copii, am rezolva multa din fatarnicia noastra. Imparatia este pentru cei care arata interior ca ei, asta poate fi o lovitura grea pentru aroganta religioasa.

„Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.” Noi tot o sucim si o invartim dar numai faptul ca apare „adevarat” ar trebui sa ne dea de gandit. Asta asa pentru cei care nu i-au in considerare ca daca a vorbit Isus, e mai important decat ca a zis „adevarat”.

„Adevărat vă spun că,oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.”  Pentru ca intrebarea era despre rasplata din Imparatie, cred cu tarie ca beneficiul va fi acolo insutit. Cei care au agonisit acum fiind pe minus in imparatie poate vor ajunge la zero. Iar cei care au dat, au lasat acum, vor avea tot insutit iar decalajul va fi nespus de mare.