Credeti ca degeaba vorbeste Scriptura?

Psalmul 17

Este evident faptul ca David a inteles pericolele bogatiei. In rugaciunea lui din psalmul acesta, el le spune pe nume. Prefacatoria, acea stare in care desi substanta ramane aceeasi exteriorul se preface in ceva placut. David spune ca daca e sa te indoiesti de ceva atunci de ceea ce spun bogati trebuie sa te indoiesti cel mai bine. Nestatornicia in caile lui Dumnezeu. Intre castig si dreptatea lui Dumnezeu, un bogat intodeauna va alege castigul, asa a prosperat el. Cand Scriptura ii porunceste sa nu lase un flamand sa mearga tot asa la culcare, bogatul gaseste argumente (o interesanta religie si filozofie) pentru care nu a ascultat de ceea ce ii spune Dumnezeu. Independenta ; ni s-a lasat de inteles ca Imparatia lui Dumnezeu este PUTIN diferita de orice alta imparatie, si a fost descrisa ca fiind un trup ce interactioneaza, o cladire bine inchegata si un templu in care e prezent Dumnezeu si cu care e in stransa legatura. Bogatul se dispenseaza de toate acestea, el singur ii este de ajuns. Ne-simtirea; nu se poate sa fie pertubat de nimic. Daca dupa ce si-a dat zeciuiala (bani in care sunt calculati si concediul lui cu pastorul, benzina pana la biserica, etc), cineva se gaseste intr-o situatie de necesitate, va trebui sa astepte celalta luna. El nu poate fi perturbat de nici o nevoie si nici nu vrea sa o inteleaga. Isi inchide inima, si-o pune la adapost de astfel de lucruri suparatoare. Laudarosenia; o exagerare a lucrurilor facute de el si o indrazneala de a participa la orice discutie din orice domeniu, spunand lucruri care trebuiesc sa fie acceptate. „1Sam:2 Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie, Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sunt cântărite de El.” Oportunisti; lipsiti de caracter si de principii, in orice situatie se schimba dupa cum le dicteaza interesul. Stau la panda, spune mereu psalmistul despre astfel de oameni. „Ucid” pe cel nevinovat, pe cel nenorocit (lipsit de cineva care sa ii fie de ajutor in orice privinta), pe cel sarac, si mai rar pe cel bogat ca si el dar care da dovada de o slabiciune ce poate fi manipulata. Lacomi; prezinta o forma de pofta care nu poate fi saturata. Oricat ar avea nu se satura si mana lui nu va zice niciodata destul. Nu s-a inventat inca lucrul care sa il stampere, care sa ii dea odihna. 

” Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor. Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.”

Credeti ca degeaba vorbeste Scriptura?

Apocalipsa 3:14-22

Societatea noastra s-a schimbat iremediabil. De acum incolo orice este posibil dar nu o intoarcere la felul bun a convietuirii. Propovaduitori neintelepti predica trezirea, dar nu iau in considerare faptul ca fara o schimbare a starii exterioare acest lucru practic este imposibil. Ce vreau sa zic: musulmanii din tarile arabe confruntate cu razboi se intorc, in mare numar la Domnul, dar ei nu s-au intors pana cand razboiul nu le-a naruit tot ceea ce era in exteriorul lor. Atunci au inceput serios sa se intrebe daca credinta lor este fiabila, daca sta in picioare chiar si dupa ce au pierdut totul. Si nu sta.

Apocalipsa vorbeste despre aceasta stare exterioara care a cuprins omenirea intreaga si in fata careia chiar si biserica a fost, fara nici o indoiala, rapusa. Intelepciunea o rezuma la un cuvant: bogatia. Este singura acuza adusa Biserici din Laodicea desi sunt prezentate destule rezultate ale acestei probleme. Odata, bogatia aduce acea stare de indecizie in privinta consacrari uneia din cele doua imparati, unuia din cei doi domni, uneie din cele doua comunitati, uneia din cele doua „seturi de principii”. Calduti, ne-extremisti, ne-determinati, ne- luptatori, ne-…, si da si nu, cand asa cand asa, toleranti cu firea, cu demoni, cu lumea. A doua oara ca bogatia il face pe om sa comita acele fapte reprobabile, pentru care poate fi condamnat, culmea si intr-un sistem si in celalalt. Sunt nespus de multe aceste fapte si sunt exact cele pe care Noul Testament le numeste si incearca sa le corecteze. In aceasta stare de om bogat omul devine un ticalos zambitor, religios, bine imbracat si cu aparente de educatie aleasa daca te uiti dupa diplome si pozitie in societate. A treia oara bogatia il face pe om zice apocalipsa, nenorocit (NENOROCÍT, (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit ). Nu intr-o intamplare foloseste Apocalipsa cuvantul nenorocit, chiar daca acum nu se vade decat moral o asemenea stare de „vrednic de plans”, Apocalipsa ii va aduce si acea stare fizica de nenorocire, de om care va trece printr-o mare nenorocire. Nu va fi ceea ce ziarele descriu ca fiind apocalipsa ci ceea ce acea carte din biblie descrie ca fiind apocalipsa. Dar omul bogat va ajunge aceasta perioada si daca va fi cineva mantuit, va fi „cu greu”. Se deplange aceasta stare nu se ameninta cu aceasta stare, se incearca improspatarea mintii nu impietrirea ei. „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!” 

Mai sunt si alte considerente. Om sarac desi detine suficient pentru sine si surplus pentru vremuri de criza. Orb desi are acces la tehnologia si cunostinta pe care nici un veac nu a mai avut-o. Gol desi nu exista domeniu al vietii in care fastul si luxul sa il impodobeasca. O mare minciuna, o deplina inselare a sensului vieti, o mare risipa, un mare efort zadarnic, cu singura viata pe care a primit-o si pe care o va primi vreodata. Sunt sarace cuvintele acestea fata de complexitatea vieti oamenilor bogati din veacul acesta. Ce este de remarcat este ca desi extravaganta aceasta societate contine acel virus care a adus sfarsitul societatii din vremea lui Noe. Acest lucru ne-a fost lasat ca marturie.

Nu sunt corecturi religioase de facut. Nu avem ce schimba la programe, la inchinare, la sistemul de sunet si lumini, nu sunt lucruri de schimbat in imbracaminte, in teologie, in relatii. ” …te sfătuiesc să cumperi de la Mine…”. „…Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa…”

Fara o schimbare reala a modului de vietuire, orice predica, orice intalnire religioasa, orice fapte bune, orice idee ne mai trece prin minte, nu va gasi niciodata acea stare de ascultare, de credinta si de partasie deplina cu Hristos si cu Biserica Sa din toate veacurile. Singuri ne pierdem daca nu facem ceva.

Trimisul mai mare decat cel ce l-a trimis

Ioan capitolul 13

Inainte de plecarea Sa, Domnul mai are de invatat cateva lucruri de data aceasta pe Ucenicii Sai.

  1. In unele lucruri Isus s-a aratat net superior tuturor. Lucrurile lui Dumnezeu nu le putea cunoaste nimeni asa cum le cunostea Cel care a venit din sanul Tatalui. Aici a fost net superior. In ce priveste slujirea insa nu s-a aratat superior, ci a slujit mai mult, s-a rugat mai mult, a patimit mai mult, a fost blamat mai mult, si in noaptea dinaintea prinderii, a spalat picioare lor, smerindu-se mai mult. A aratat aceasta invatatura ca intre ei nu trebuie sa existe grade ierarhice in ce priveste slujirea. Sa isi spele picioarele unii altora. Ba mai mult a trasat si un prag in care arata ca urmasi Lui, nu ar trebui sa fie mai mari decat a fost vreodata Domnul lor: „…robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.”

Imi pare ca nu numai aceasta invatatura,ci toate invataturile Lui sunt o bine venita eliberare, sunt lucruri care redau viata. Nu s-a intentionat niciodata punerea unor praguri, unor sarcini grele de purtat, pe umeri urmasilor Lui. Dar lucrurile acesta nu s-au inteles in profunzimea lor. Si nici nu multi au ajuns multi sa le experimenteze frumusetea. Ne spune despre acest secret Iacov :

  • Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Fi-ti fericiti!

ORB din nastere

Ioan capitolul 9

Isus intalneste pe orb in Templu, nu in sinagoga, in Templu.- Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? – Cred Doamne, si I s-a inchinat.

Orbul nu a facut lucrul acesta oricum, nu l-a facut pe temeiul unor idei luate de la farisei reci si stricti. Nu a facut asta pentru ca era din Israel. Nu a facut asta pentru ca era ceasul amiezii si ora de rugaciune. Nu s-a prosternut in genunchi pentru a scapa de judecata viitoare. Nu a facut asta din multe alte motive. Nu cred ca a facut asta nici macar din cauza faptului ca a fost vindecat, sau nu in principal. I s-a inchinat pentru ca L-a vazut si a vorbit cu El. A vazut diferenta dintre lipsa de viata a religiei si Viata lui Dumnezeu. Dintre lipsa de compasiune si mila si harul lui Dumnezeu. Dintre reguli si porunci, si dragoste. Toate in Hristos „aratau divin”. Isus a vorbit cu El, l-a atins, l-a cautat. Asa ceva farisei nu au facut.

Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi.” Are puterea sa faca aceasta distinctie si aceasta lucrare intrucat este fiul al omului si Fiu a lui Dumnezeu.

ORB din nastere

Ioan capitolul 9

Daca cineva vrea sa faca lucrarile lui Dumnezeu, sa fie lumina pentru  lume si sa asculte de Duhul va avea mari probleme, nu cu lumea ci cu cei din casa lui, adica din sinagoga. Lucrul acesta a fost valabil intai pentru Hristos. Sa vedem cam cum decurg lucrurile.

In sinagoga s-a facut dezbinare; Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, zic unii; nu stim daca vine sau nu, zic altii, dar comportamentul lui este unul de luat in seama, cum poate El sa faca asemenea „semne”.

Cei care se identifica cu sinagoga si tin cu dintii de ea au hotarat darea afara din sinagoga a celor care au pareri diferite. Tocmai a celor care pot da esenta adunari lor prin marturia pe care ei o pot depune.

Credibilitatea lor si atragerea multimi, sau potolirea ei s-a facut prin emiterea de judecati nedrepte si raspandirea de neadevaruri: „Stim ca Omul acesta este un pacatos…”.

In fine a urmat reducerea la tacere a celor care inca mai pun intrebari stajenitoare pe motiv ca nu respecta autoritatea: „…vrei sa ne inveti pe noi?”

Sinagoga nu a suferit mari modificari. Pereti au ramas intacti. Fara Hristos, fara un orb care a inceput sa vada, cu o multime de intrebari ramase, cu teama de oameni, totusi adunarea dinauntru s-a privat de multe binecuvantari si s-a indepartat serios de Imparatie. Daca mai sunt si alti orbi, de la farisei cu siguranta ca nu vor primi vindecare.

ORB din nastere

Ioan capitolul 9.

De multe ori ma intreb, cum a ajuns crestinismul zilelor noastre in punctul in care este acum? De multe ori ma intreb, cum am ajuns sa il dispretuiesc atat? Ar fi trebui sa fie casa mea si a atator altor oameni . Dar aici nu isi mai gasesc locul decat cei care sunt plini de abilitati, plini de resurse, plini de sine, plini de invatatura, plini de orice numai de Hristos nu. Ma linistesc de multe ori in Cuvant, asa a fost si in timpul Domnului meu. Nici El nu si-a fasit locul. Era punctul central, despre El marturisea Legea si prorocii, Tatal insusi si semnele pe care le savarsea marturiseau despre El. Dar ei erau orbi din nastere, si nu au avut niciodata parte de un alt inceput.

Nu sunt invatator, nici nu predic. Uneori scriu. Azi scriu despre intamplarea aceasta relatata in Ioan. Sunt fascinat mereu in scripturi de lucrurile ce nu „apar in aparente”, sa vedem cateva.

  1. „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”  Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

Acum serios, nu a pacatuit nici el nici parintii lui? Ce mai conteaza trecutul? E aici ca sa se arate in El lucrarile lui Dumnezeu. Asta e pentru Isus, ce urmeaza sa se intample, lucrarile lui Dumnezeu. Pentru farisei insa trecutul e trecut: „tu te-ai nascut cu totul in pacat…”. Nu intalnim asta in „sinagogile” noastre. Nu-i bai ce ai facut atat cat nu incurci pe nimeni. Dar daca traiesti o marturie, farisei te acuza si legea interpretata de ei te da afara din adunare. Nimeni nu mai risca.

2. „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

Stiind ce urmeaza sa starneasca Domnul parca se automotiveaza. Trebuie sa fac ceea ce este corect, drept, lucrarile celui ce m-a imputernicit. Cat SUNT in lume trebuie sa fiu lumina lumii. Lucrurile acestea nu sunt pentru El, ci pentru urmasi Lui.  Deasemenea El atentioneaza asupra timpului cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Ce sa lucreze? Adevarate minuni, schimbari de vieti, marturi ale implicarii lui Dumnezeu? A venit oare noaptea?

3. „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” 

Imi place umorul lui Dumnezeu. Stiti spre ce istorisire indeamna cuvintele acestea? Cea cu Naaman sirianul. La inceput a fost incapatanat, dar pana la urma s-a dus. Pe cand ei incapatanati au ramas pana in ziua vesniciei, si atunci tot de iad se vor tine mortis. Farisei care nu se dezic de „a lor”, tot farisei raman iar vamesi si curvele merg inaintea lor in cer si dupa ei se inchide poarta.

Se arata in noi lucrarile lui Dumnezeu? In mod serios, facem ce este drept si suntem lumina pentru lume? Cand Duhul ne trimite, ascultam? Asta a facut Isus. Seamana crestinismul nostru cu cel aratat de El?

 

Cat de anevoie se intra in cer?

Marcu 10:17-27

Intalnirea Domnului Isus cu un tanar poate ar trebui sa fie pricina de mai multe predici si invataturi in acest veac rau. Nu-i vorba ca ar fi in acest veac mai multe pacate, ci ca nu e prea e multa  roada.

Acest suflet, contrar parerilor celor de pe margine, era unul dintre cele mai cumsecade suflete intalnite de Domnul Isus. Tanarul era unul forte bine educat, ii recunostea autoritatea si pozitia. Avea pareri deosebite fata de Invatatorul. Cunostea foarte bine poruncile, si le pazea cu strictete inca din tinerete, probabil neavant timp sa acumuleze vici sau metehne. Datorita lor a castigat o pozitie  respectabila in societate; cand se rosteste sentinta asupra lui ceilalti sunt consternati. A reusit sa il impresioneze chiar si pe Isus, care s-a uitat tinta la El, l-a indragit, dar nu l-a periat. „Iti lipseste un singur lucru.”

Pentru un singur lucru nu poate mosteni viata vesnica? Acum este de trebuinta sa acordam atentia noastra asupra acestui neajuns intrucat este acelasi care impiedica pe multe multimi astazi. Increderea pusa in orice altceva decat in Hristos. Increderea pusa in abilitati si daruri. Increderea pusa in poziti si functii. Increderea pusa in lucrarea religioasa. Increderea pusa in ridicarea de mana si apartenenta la organizatii religioase. Increderea pusa in experiente personale. Increderea pusa in viata pioasa. Increderea pusa cunostinte si scoli teologice. Increderea pusa in sine insusi. Increderea pusa… .

„Du-te de vinde tot ce ai,…  apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

„Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.”

Trist

Cel mai trist lucru in privinta „slujirii” este faptul ca un om poate fi cinstit pentru talentele si abilitatile sale, insa, in acea zi mareata cand Domnul nostru va judeca lucrarea fiecaruia, el va afla tot adevarul. Tot ce a fost lucrarea lui proprie, realizata prin talente proprii, nu va fi decat lemn, fan, trestie.

Superstitie in crestinism

Sunt multe suflete dezorientate in aceasta vreme in care crestinismul imbraca forme atat de diferite. „Cine sa mai stie care e credinta adevarata?”  A. W. Tozer le vine cumva in ajutor. In una din cartile lui scrie asa: „Credinta ( adevarata) Il onoreaza pe Dumnezeu prin faptul ca accepta revelatia biblica a caracterului divin. Credinta Il lasa pe Dumnezeu sa fie ceea ce El spune ca este si isi ajusteaza notiunile in mod corespunzator. Superstitia degradeaza reputatia lui Dumnezeu prin faptul ca crede lucruri nevrednice despre El. Unul se bazeaza pe realitate altul pe imaginatie.”

Inainte de a da un verdict, am putea sa observam cateva chestiuni. Cei care cu adevarat sunt crestini (urmasi ai lui Hristos) accepta revelatia biblica…, cei care sunt superstitiosi nu sunt de loc interesati de ce spune biblia. Ei pun accent pe programe moderne, pe tehnici de „convertire”, pe muzici si muzicieni ce aduc oameni in duhul, pe activitati atractive, si cate si mai cate altele. Cei care sunt crestini Il lasa pe Dumnezeu sa fie ceea ce El spune ca este, cei care sunt superstitiosi inventeaza; pot fi lucruri frumoase despre El dar care nu sunt conforme cu realitatea. Unul din ele spune ca Dumnezeu ii va duce pe toti oameni in cer. Cei care sunt crestini isi ajusteaza toate notiunile dupa Cuvantul Lui, inclusiv viata,cei care sunt superstitiosi Il ajusteaza pe Dumnezeu dupa notiunile lor. In fine cei care sunt crestini onoreaza caracterul sfant a lui Dumnezeu, cei care sunt superstitiosi degradeaza caracterul lui Dumnezeu si reputatia Lui pentru a fi in concordanta cu faptele lor rele.

Dupa acctiunile lor ii veti cunoaste. Poate face un copac ceea ce face un pom? Amandoi au radacini, tulpina, ramuri, frunze, flori. Sunt multe asemanari dar este un singur lucru diferit. Un rod bun.

 

Oameni cu mana uscata

Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. Marcu 3:1-4

De ce biserica de azi nu mai e Biserica si de ce crestinii sunt mereu asemanati cu fariseii? Daca facem abstractie de datele concrete, ilustratia de mai sus poate fi urmatoarea. In bisericile noastre stau unii cu nevoi mai speciale sau uneori doar cu nevoi. Nimeni nu misca un deget. Unii nu au PUTEREA sa o faca, alti au prejudecati, unii sunt prea spirituali. Motive din cele mai colorate. Ca si odinioara cei insarcinati sa citeasca scripturile, le citesc; cei insarcinati sa cante, canta; cei insarcinati sa perieze, periaza ( un fel de spalatul picioarelor). Omul cu nevoia lui insa nu are parte de nici o usurare. Religiunea aceasta este fara remedii ci doar cu efecte secundare. Daca totusi s-ar gasi cineva sa faca o schimbare, cei mai multi farisei stau gata sa-l invinuiasca.

Vorba lui Isus: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi i-a intrebat: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?”

Nu, nu este ingaduit sa faci bine! Este chiar obligatoriu. Este chiar obligatoriu sa salvezi o viata! Face parte din menirea ta ca urmas a lui Hristos. Daca predicatul din scripturi te impiedica, parasaste-l. Daca „laudatul si inchinatul” este o piedeca, da-o la oparte. Nu mai lingusi, roteste privirile cu indignare peste ei, apoi „intindeti mana” si fa ceva. Stiti ce a urmat? Marcu3:6 Fariseii au iesit afara din sinagoga.

Dar ei taceau!