Grafic cu vârstele patriarhilor — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

De unde știa Avraam despre Dumnezeu? Dacă ținem cont de graficul de mai sus, Avraam a fost contemporan cu Sem, unul din cei trei fi ai lui Noe care a fost luat în arca, nu mai puțin de 150 de ani !!! Ce să mai spunem de Nahor și Terah … Problema este cum de […]

via Grafic cu vârstele patriarhilor — B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

Anuntand calea crucii

Cu prilejul primei epistole scrise catre cei din Corint, Pavel face o afirmatie pe care marea majoritate a credinciosilor din veacul de acum, pare ca au trecut-o cu vederea. El spune ca Hristos l-a trimis sa propovaduiasca Evanghelia nu cu vorbarie inteleapta ci anuntand calea crucii, sacrificiului. In felul acesta inteleptul, carturarul si vorbaretul oricarui veac este scos la pensie si aceasta nebunie devine puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea oricarui om care crede, acel „crede” care il face pe om linistit sa o urmeze. Aceasta nebunie a lui Dumnezeu face mai mult decat pot face oamenii (intelepti, carturari, si vorbareti), si aceasta slaba „filozofie” a lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii, decat orice impotrivire a lor. Ii ingenuncheaza facand tocmai lucrul de care e nevoie ca sa ii ramana cuiva numai Hristos, si asta ii e deajuns pentru mantuire.

Insa o astfel de Evanghelie este greu de primit de catre cei intelepti in felul lumii, de catre cei puternici, de catre cei bogati si de catre cei de neam ales. Dar pentru cei slabi, pentru cei dispretuiti, pentru cei din clasele de jos, Hristos a fost facut intelepciune, neprihanire, sfintenie si rascumparare si pentru ei este mai mult decat suficient. Daca vremurile acestea au adus in biserici toata aceasta societate bine imracata, inseamna ca ceva s-a intamplat cu Evanghelia. Ea nu mai este Evanghelia lui Pavel si nici sa nu indraznim sa-i spunem Evanghelia lui Hristos.

Oriunde s-a dus Pavel nu a avut de gand sa „stie” ( sa lase) decat pe Hristos si pe El rastignit. Partea cu imparatirea, stapanirea, Hristos nu a invatat-o fiind de natura viitoare. De unde o fi ajuns unii sa stapaneasca, nu stim. Si macar de ar imparati ca sa poata imparati toata adunarea impreuna cu ei, dar binenteles ca ei nu vor.

Invatatura si propovaduirea lui Pavel nu a stat in vorbarii induplecatoare, convingatoare ci in exemplul personal, si in confirmarea data de Duhul care il insotea, sau il stapanea. Dar pana si lucrurile Duhului nu pot fi primite de omul firesc pentru ca nu le poate intelege. Biserica plina de oameni firesti a ajuns astfel sa isi puna invatatori dupa poftele si puterea intelegeri lor.

Eu cred ca a venit timpul sa ne hotaram ce ne dorim. Hristos nu-i in caile lumii, nici in metodele ei, Hristos nici nu poate fi propovaduit in mod adevarat de vorbareti veacului prezent. Sa fim un pic atenti. Sa intelegem ce citim. Sa vedem incotro ne indreptam. Iata Israel e inapoi. Iata Biserica e aproape franta. Ce semne mai asteptam?

Daca Hristos este suficient, sa lepadam tot ce este lumesc. Daca pe langa El ne mai trebuie ceva, eu zic ca mult ne inselam. Iata anuntam calea crucii.

 

In fine in fiRe.

Romani 8

Dumnezeu a osandit pacatul, mania Lui vine ca sa duca la indeplinire aceasta hotarare.

Dar pentru cei ce sunt IN Hristos nu este nici un fel de osandire. Pentru  ca cei ce sunt in Hristos, traiesc dupa indemnurile Duhului. Si cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului umbla dupa lucrile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile Duhului aduce viata si pace. Omul acesta place lui Dumnezeu si El lasa Duhului Lui sa locuiasca in el. Si Dumnezeu va invia pe acest om din pricina Duhului Sau care locuieste in el, daca v-a fi sa moara.

Cei ce nu sunt in Hristos, traiesc dupa indemnurile firii. Si cine traieste dupa indemnurile firii, umbla dupa lucrurile firii. Si umblarea dupa lucrurile firii este moarte, fiindca umblarea dupa lucrurile firii este vrasmasie impotriva lui Dumnezeu, este nesupunere fata de Legea lui Dumnezeu si este imposibilitate de a place lui Dumnezeu.

Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă traiti dupa indemnurile Duhului veţi trăi. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

Cat de usor putem sa facem religie din fiecare invatatura. Religia este aceea care face pe om sa spuna: „da domnule asa este”, apoi il lasa sa mearga sa isi vada de treburile lui. Necazul e ca „treburile lui”, sunt exact lucrurile firii.

Ma infior uneori cand vad aceasta stare din plin in randurile celor credinciosi, daca putem folosi aceasta sintagma pentru cei care mai degraba sunt ne-credinciosi. Daca suntem sinceri descoperim ca nu este nici o diferenta dintre ce ar fi putut sa fie, cei care frecventeaza adunarea de crestini, inainte de a il intalni pe Hristos si ceea ce sunt ei acum. Parcursul lor nu a fost intrerupt si schimbat de aceasta intalnire, decat ca ia mai educat si ia facut un pic mai veseli. Unora dintre ei le-a mai adus si o slujba cu mult mai avantajoasa. Nu putem spune ca ei sunt calauziti de Duhul, decat daca vrem sa insinuam ca Duhul conduce oameni pentru a-si strange averi, pentru a fi mai buni in cariera, pentru a-i invata sa nu se supuna Scripturii, pentru a-i face malitiosi, asupritori, diplomati, manipulatori, orgoliosi, vicleni, fatarnici. Lucrurile pe care le pastreaza, umbland mereu „in preajma lor”, sunt lucrurile care arata de cine sunt calauziti. Si daca nu sunt calauziti de Duhul atunci ramane peste ei osanda, pe care putem sa le-o descriem si noi, fara sa ne temem ca nu umblam in dragoste.

Pe de alta parte, sunt uni copii ai lui Dumnezeu, si mostenitori ai Lui, impreuna cu Hristos, pentru ca sufera impreuna cu Hristos, pastreaza nadejdea mantuirii, asteapta cu rabdare, staruiesc in rugaciune, se incred in Dumnezeu. Si sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ii despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

 

 

Cat e de simpla o departajare

„Crestinul nu poate fi sigur de realitatea si profunzimea dragostei lui pentru Hristos pana cand nu vine fata in fata cu poruncile lui Hristos si este fortat sa decida ce sa faca in privinta lor. Atunci va sti. „Cine nu ma iubeste nu pazeste poruncile Mele” a spus Domnul nostru. „Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste.”

Asadar testul final este ascultarea. Nu emotiile dulci, nu faptul ca esti gata sa te sacrifici, nu zelu, ci ascultarea de poruncile Lui. Domnul a trasat o linie clara si ferma pentru ca toti sa o vada. Intr-o parte i-a pus pe aceia care pazesc poruncile Lui si a spus: „Acestia Ma iubesc”. In cealalta parte i-a pus pe cei care nu pazesc cuvintele Lui si a spus: „Acestia nu Ma iubesc”.

Cred ca daca am lasa deoparte pentru un timp speculatiile extrem de rafinate despre har si credinta si daca am citi Noul Testament in umilinta, cu gandul de a implini ceea ce vedem acolo, ne-am vedea cu usurinta adevarata stare si am sti sigur raspunsul la intrebarea care ii nelinistea pe parintii nostri si care ar trebui sa ne nelinisteasca si pe noi:” Il iubesc pe Domnul sau nu?”

A W Tozer

Alta perspectiva

„M-am intrebat daca plictiseala searbada, prezenta in majoritatea bisericilor nu poate fi cumva explicata, cel putin partial, prin consecintele psihologice ale multor persoane care se intalnesc laolalta la ore hotarate fara sa stie efectiv de ce s-au intalnit. Nu exista niciun obiectiv spre care pastorul si oamenii sa se indrepte, lasand la o parte, probabil, scopul limitat de a incerca sa inrolezi inca opt femei si zece barbati care sa supravegheze picnicul anual al tinerilor sau strangerea de cotizatii lunare pentru cladire. Si credeti-ma, lucrul acesta poate deveni extrem de agasant dupa un timp, atat de agasant incat oamenii ageri, care vad in viitor parasesc biserica cu multimile si ii lasa pe cei apatici, greoi si napastuiti de o indiferenta permanenta sa mearga mai departe, daca se poate folosi o sintagma atat de activa pentru a descrie ceea ce fac ei.

….

Suntem prea comozi, prea bogati, prea multumiti. Noi detinem credinta parintilor nostri dar ea nu ne detine pe noi. Noi suferim de o orbire judiciara care a venit peste noi din pricina pacatelor noastre. Noua ne-a fost consacrata cea mai pretioasa comoara din toate comorile, dar noi nu suntem consacrati ei. Insistam sa facem ca religia noastra sa fie o forma de amuzament si sa ne distram orice ar fi. Suntem napastuiti de o miopie religioasa si vedem numai lucrurile care sunt foarte aproape.

Dumnezeu a pus eternitatea in inimile noastre, iar noi am ales timpul in schimbul ei. El incearca sa ne trezeasca interesul pentru un maine glorios, iar noi ne multumim cu un astazi lipsit de glorie. Noi suntem afundati in interese locale si am pierdut din vedere scopurile vesnice. Improvizam si umblam de colo colo sperand sa avem parte de cer la sfarsit dar nu aratam nici o dorinta de a ajunge acolo, fiind corecti in doctrina, dar obositi de rugaciune si plictisiti de Dumnezeu.

A W Tozer

 

Trezirea poate veni…

„Trezirile, asa cum au aparut in diverse timpuri printre bisericile din trecut, au fost in esenta o inviorare a vietilor spirituale ale celor ce erau deja „drept credinciosi”. Promotorul trezirii, atata timp cat isi indeplinea slujba sa de promotor al treziri, nu incerca sa dea invataturi despre doctrina. Unicul sau scop, era sa invioreze bisericile care, desi erau ortodoxe in crez, erau lipsite de viata spirituala. Cand trecea dincolo de aceasta nu mai era un promotor al trezirii. Trezirea poate veni numai la aceia care cunosc adevarul. Atunci cand intelesul launtric al doctrinelor familiare patrunde ca o lumina in inima crestinului, trezirea a inceput deja pentru el. Poate merge mai departe pentru a fi ceva mai mult, dar niciodata nu poate fi mai putin.”

A W Tozer

O falsa reprezentare

„Pretutindeni in lume eroarea si adevarul calatoresc pe aceleasi drumuri, lucreaza in aceleasi campuri si fabrici, merg la aceleai biserici, zboara in aceleasi avioane, cumpara din aceleasi magazine. Eroarea este atat de priceputa sa imite adevarul incat cele doua sunt mereu confundate. In aceste zile este nevoie de un ochi ager pentru a sti care frate este Cain si care Abel.

Este de o importanta decisiva ca orice crestin sa profite din plin de orice mijloc pe care l-a pregatit Dumnezeu ca sa scape de inselaciune. Acestea sunt rugaciunea, credinta, meditarea constanta asupra Scripturilor, ascultarea, umilinta, cugetarea serioasa, laborioasa si iluminarea Duhului Sfant.”

A W Tozer

Probleme

„Crestinul care priveste prea mult la placerile carnale ale acestei lumi nu poate scapa de un  anumit sentiment de simpatie fata de ele, si acel sentiment il va conduce invariabil spre un comportament lumesc. A ne expune inimile adevarului si a refuza constant sau a neglija sa ascultam de impulsurile pe care le starneste inseamna a zadarnici miscarile vietii inlauntru nostru si daca se persista in aceasta inseamna a-L reduce la tacere pe Duhul Sfant.

Scripturile si propria noastra constitutie umana consimt sa ne invete sa iubim si sa ascultam impulsurile dulci ale neprihanirii pe care aceasta le starneste inlauntru nostru. Daca ne iubim sufletele sa nu indraznim sa facem nimic altceva.”

A W Tozer

Impuls

„Fara indoiala ca Il impiedicam mult pe Dumnezeu prin indaratnicia si necredinta noastra. Nu cooperam cu impulsurile sfinte ale Duhului care locuiete inauntru; mergem contra voii Sale asa cum este ea descoperita in Scripturi, fie din cauza ca nu am pus timp deoparte sa descoperim ce ne invata Biblia, fie din cauza ca nu ne supunem ei atunci cand o descoperim. Razboiul nu trebuie sa continue la nesfarsit. Hristos a pregatit resurse pentru eliberarea noastra din robia firii.

Odata ce inima este eliberata de impulsurile ei impotrivitoare, Hristos devine inauntru nostru un fapt experiential minunat. Inima predata nu mai are nici o controversa cu Dumnezeu astfel ca El poate trai in noi deschis si neinhibat. Apoi El isi gandeste propriile Sale ganduri in noi: ganduri despre noi insine, despre El Insusi, despre pacatosi, si sfinti, si prunci, ganduri despre biserica, despre pacat, judecata, iad, si cer.”

A W Tozer

Hristos in inima

„Hristos in inima unui credincios va actiona in acelasi fel in care a actionat in Galilea si in Iudea. Acum dispozitia Lui este asa cum era atunci. Atunci El era sfant, neprihanit, plin de compasiune, bland, smerit, si El nu s-a schimbat. El este acelasi oriunde se gaseste, fie ca este la dreapta lui Dumnezeu, fie ca este in natura unui adevarat ucenic. Pe cand umbla printre oameni era prietenos, iubitor, dedicat rugaciunii, binevoitor, inchinator, jertfitor de Sine; oare nu este logic sa ne asteptam ca El sa fie acelasi cand umbla in oameni?”