Anuntand calea crucii

Cu prilejul primei epistole scrise catre cei din Corint, Pavel face o afirmatie pe care marea majoritate a credinciosilor din veacul de acum, pare ca au trecut-o cu vederea. El spune ca Hristos l-a trimis sa propovaduiasca Evanghelia nu cu vorbarie inteleapta ci anuntand calea crucii, sacrificiului. In felul acesta inteleptul, carturarul si vorbaretul oricarui veac este scos la pensie si aceasta nebunie devine puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea oricarui om care crede, acel „crede” care il face pe om linistit sa o urmeze. Aceasta nebunie a lui Dumnezeu face mai mult decat pot face oamenii (intelepti, carturari, si vorbareti), si aceasta slaba „filozofie” a lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii, decat orice impotrivire a lor. Ii ingenuncheaza facand tocmai lucrul de care e nevoie ca sa ii ramana cuiva numai Hristos, si asta ii e deajuns pentru mantuire.

Insa o astfel de Evanghelie este greu de primit de catre cei intelepti in felul lumii, de catre cei puternici, de catre cei bogati si de catre cei de neam ales. Dar pentru cei slabi, pentru cei dispretuiti, pentru cei din clasele de jos, Hristos a fost facut intelepciune, neprihanire, sfintenie si rascumparare si pentru ei este mai mult decat suficient. Daca vremurile acestea au adus in biserici toata aceasta societate bine imracata, inseamna ca ceva s-a intamplat cu Evanghelia. Ea nu mai este Evanghelia lui Pavel si nici sa nu indraznim sa-i spunem Evanghelia lui Hristos.

Oriunde s-a dus Pavel nu a avut de gand sa „stie” ( sa lase) decat pe Hristos si pe El rastignit. Partea cu imparatirea, stapanirea, Hristos nu a invatat-o fiind de natura viitoare. De unde o fi ajuns unii sa stapaneasca, nu stim. Si macar de ar imparati ca sa poata imparati toata adunarea impreuna cu ei, dar binenteles ca ei nu vor.

Invatatura si propovaduirea lui Pavel nu a stat in vorbarii induplecatoare, convingatoare ci in exemplul personal, si in confirmarea data de Duhul care il insotea, sau il stapanea. Dar pana si lucrurile Duhului nu pot fi primite de omul firesc pentru ca nu le poate intelege. Biserica plina de oameni firesti a ajuns astfel sa isi puna invatatori dupa poftele si puterea intelegeri lor.

Eu cred ca a venit timpul sa ne hotaram ce ne dorim. Hristos nu-i in caile lumii, nici in metodele ei, Hristos nici nu poate fi propovaduit in mod adevarat de vorbareti veacului prezent. Sa fim un pic atenti. Sa intelegem ce citim. Sa vedem incotro ne indreptam. Iata Israel e inapoi. Iata Biserica e aproape franta. Ce semne mai asteptam?

Daca Hristos este suficient, sa lepadam tot ce este lumesc. Daca pe langa El ne mai trebuie ceva, eu zic ca mult ne inselam. Iata anuntam calea crucii.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s