Protestul s-a terminat

Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre….

Intreaga societate se impotriveste ca cineva sa faca aceasta, pentru ca de aici vine directia in care va merge acel cineva. Pe noi nu ne mira si nu ar trebui sa ne inspaimante acest lucru. Dar cand biserica isi da concursul, si in loc sa indemne si sa faciliteze autocercetarea, se impotriveste, intr-o buna masura, prin program, prin invatatura, prin partasie, atunci lucrul acesta este un mare rau. Un dublu rau. Odata pentru felul de om care se dezvolta in sanul acestei comunitati si a doua oara pentru impactul pe care acel om il va avea asupra tuturor celorlalti.

Tot ceea ce Domnul ne-a lasat scris in Cuvantul Sau este in primul rand pentru noi personal dar noi am facut predici pentru altii. Si suntem buni la asta. Pana cand insa fiecare om din biserica nu invata sa raporteze la sine cele citite, biserica nu va fi decat un alt cerc social. Si pare ca cine va vrea sa evolueze spiritual va avea mari piedici in cadrul acestui grup. Viata centrata pe sine in mod egoist este o mare eroare. Daca acesta ar fi scopul, ar trebui ca fiecare sa traim separat. Atat in societate cat mai ales in biserica, despre care spunem ca este o cladire bine inchegata, un corp ce functioneaza armonios si sanatos, sacrificiul personal este de mare trebuinta.

Impotriva acestor lucruri nu este nevoie de nici un protest. Cine vrea sa fie ce trebuie sa fie, cine vrea sa nu mai traiasca in minciuna, in fatarnicie, in ipocrizie, cine vrea sa asculte Cuvantul si soapta Duhului trebuie sa traiasca altfel in mod hotarat si statornic. Si lucrul acesta il va scoate definitiv din randurile diplomatilor. Cu parere de rau. La scurt timp dupa ce a avut loc reforma, protestul, cei care au inteles adevarul au format grupuri separate. Asa a avut loc reformarea bisericii. Marturia, a fost si trebuie sa fie protestul. In loc de aceasta unii s-au si apucat sa scrie noi teze. Unii s-au si apucat „sa se ia in gura” cu stapanirile. Unii s-au si apucat sa faca propuneri de legi. Protestul acesta nu este protestul urmasilor lui Hristos ci al unora care vor mai mult din beneficiile acestei lumi.

Sa ne ajute Dumnezeu, si ne ajuta, sa ne facem fata ca o cremene, si sa mergem pe drumul pe care a inceput sa mearga Hristos acum ceva timp. Daca umblam in lumina mostenim promisiunile.

 

 

 

 

Reclame

Protestul s-a terminat

RATACIRE

Chemarea lui Dumnezeu la pocainta este o chemare la schimbare. Noi putem face aceasta. Dar daca este valabil intr-o directie insa este valabil si in cealalta. Noi putem deveni buni dupa ce am fost rai. Problema e ca dupa ce am facut aceasta ne-am intors de unde am plecat. Am constatat ca e mult mai usor sa facem lucrurile naturale. Nestatornicia inimi noastre ne-a readus in locul in care sa facem ce ne este mai usor, sa facem ce ne place, sa facem ce singuri decidem ca este de trebuinta. In aceasta sta ratacirea noastra.

Apoi mai este o cauza a ratacirii noastre: rautatea inimii noastre. Ea intodeauna se intoarce la lucrurile pe care le-a iubit inainte. Aici se intampla ca dupa ce oameni au devenit crestini si au inceput sa se schimbe in conformitate cu legile lui Hristos, la un moment dat se intorc la cele vechi si schimba legile lui Hristos ca sa dea bine cu ceea ce ei fac. Aceasta seamana a ratacire. De aceea oamenii lui Dumnezeu trebuie sa umble calauziti de Duhul. Ei nu pot avea incredere in ei insisi. Dar lucrurile acestea sunt departe de ceea ce se predica azi cu toata aceasta dezvoltare personala.

Slujirea lui Dumnezeu este contrara naturii umane. Daca am fi fost cum ne-a creat Dumnezeu slujirea Lui ar fi fost cel mai natural lucru din lume. Dar odata cu caderea, omul mereu isi intoarce fata spre ceea ce la facut sa cada. Dupa toate aceste neajunsuri existente in biserica, poate intelegem ca nu e lucru usor ca sa facem voia lui Dumnezeu. Ca pocainta nu e o actiune incheiata, ca umplerea cu Duhul nu e o chestie de simtire, ca lucrurile nu pot fi lasate in „voia sortii”. Este o lupta, este mereu necesara o cercetare a directiei, este nevoie de sprijinul celorlalti. Sa nu ne cuprinda lumea, sa nu ne insele firea, sa nu dam crezare oricarui duh. Dar cu toata aceasta ingamfare a celor care conduc….

Cea mai corecta evaluare a noastra si a altora e data de lucrurile pe care cineva le paraseste sau de cele la care se intoarce. Cand facem aceleasi lucruri pe care le faceam inainte doar ca le facem mai educat si cu un pic mai multa bucurie, e un semn ca pocainta nu prea s-a facut. Cand bisericile fac ceea ce face lumea doar ca le face sa para un pic mai morale si mai entuziaste e calea sigura spre ratacire.

Cineva nu trebuie sa umble in aceasta ratacire cu atat mai mult cu cat Duhul il va instiinta si conduce afara din aceasta. A te incapatana inseamna a te impotrivi Duhului. Batjocura si condamnarea nu trebuie sa ne sperie. In vremurile din urma aceasta separare a celor care il doresc pe Dumnezeu ii va supara cel mai tare pe cei din biserica institutionalizata. Ei vor fi cei care ii vor prigonii pe cei alesi. Ii vor tara inaintea dregatorilor dar lucrurile trebuie sa se intample asa pentru ca sa le fie marturie.

Protestul s-a incheiat

APATIA

Def: Stare sufletească a unui om, pe care nimic nu-l poate mișca Si:nepăsare, nesimțire, lipsă de energie  Cf indolență. Fizic consta în înăbușirea oricărei pasiuni.

Este de vorbit impotriva unei astfel de stari. Din punctul de vedere al activismului nu a fost niciodata o perioada atat de buna. Orice strangere laolalta pe orice motiv poarta emblema „partasiei”. Toate serbarile campenesti de odinioara la care acum nu se mai serveste tarie, sunt mese de dragoste. Nu au existat vreodata atata libertate de a organiza tabere si iesiri crestine. Strangerea si donarea de ajutoare, rechizite, pachete de pasti si de craciun este o bucurie pentru oricine. Dar cand vorbim de petrecerea timpului personal cu Dumnezeu, vorbim de apatie. Acea stare sufleteasca pe care nimic nu o poate misca. Pastori si lucratori sunt ingroziti, si li se poate citi asta pe chip cateodata, cand cineva mai spiritual propune un timp de rugaciune.

Daca e sa ne referim la vreo organizatie pamanteasca, da, sa lasam balta aceasta mare povara. Daca nu merge, nu merge. Dar daca ne auto intitulam oamenii lui Dumnezeu, oamenii calauziti de Duhul Sfant, trimisii Lui Hristos, …, atunci ceva nu se potriveste. Sa spui ca te ai intalnit cu Dumnezeu si apoi sa fi apatic, sa nu se cunoasca nicaieri pasiunea, sa nu se vada stralucirea fetei, denota o mare minciuna. Nici un om nu ar trebui sa se lase inselat de un astfel de prooroc. Daca imediat ce a trecut duminica, viata cuiva este alta decat piosenia afisata de la amvon, atunci lucrurile ar trebui sa fie clare.

Cei care vor Imparatia lui Dumnezeu ar trebui sa se departeze degraba de o astfel de comunitate. Intr-un astfel de mediu cresterea lor nu va fi sustenabila niciodata. Ca sa poata cineva scapa de apatie, trebuie ca sa traiasca o viata onesta si morala. Apatia se naste in locul in care isi da intalnire omul cu Dumnezeu si Dumnezeu nu apare. Pacatele lui pun un zid de despartire. Sunt fapte pe care Dumnezeu le uraste si nu le poate vedea, si uneori oameni traiesc in asa ceva fara sa stie. Solitudinea si meditarea in prezenta Cuvantului poate sa le descopere, dar comunitatea bisericeasca nu ajuta la aceasta.

Alteori lipsa discernamantului spiritual aduce apatia. E nevoie ca oameni sa aiba ochii deschisi la ce se intampla in timpul lor, in jurul lor, prin implicarea lui Dumnezeu. Dar comunitatea bisericeasca impiedica aceasta. Ea iti va incredinta o multime de lucruri pe care sa le faci si nu iti va incuraja niciodata meditarea, discernerea, solitudinea.

Se vorbeste de mult timp de apatie si de alte lipsuri ale bisericii, si singura cauza pentru care nu s-a facut ceva, este faptul ca fiecare a considerat ca nu la ei in biserica este problema. Fiecare arata inspre ceilalti. In contextul acesta ce sanse sunt ca lucrurile sa fie indreptate? Cine Il vrea pe Dumnezeu, trebuie sa se chinuie sa Il gaseasca, si dupa ce la fi gasit, sa-L caute in continuare cu aceeasi ardoare. Intelegeti ce vreau saspun!

Nu-i lucru usor sa scapi de apatie. In experienta mea am vazut oameni marturisind starea aceasta sufleteasca. Dupa un timp reintalnindu-ma cu ei, i-am vazut mai voiosi. Gata s-a rezolvat, au primit ceva de lucru. Si-au suflecat manecile de truda, dar in relatia cu Dumnezeu au ramas aceasi oameni… apatici. Daca nu-i vreo jucarie in preajma, nu poate intra in starea necesara rugaciunii.

 

Protestul s-a terminat

 

INVATATURA FALSA

Toate aceste lucruri care se intampla in biserica fac ca sa poata fi construita in ea o scena care este o platforma pentru o invatatura falsa. Pe scena apare un Dumnezeu care nu e adevaratul Dumnezeu, un om care nu e adevaratul om, un pacat care nu e judecat corect, si Isus care nu e adevaratul Isus. Lucrurile astea suna teribil. Nu vorbim de vreo platforma program a nu stiu carui partid care daca e gresita mai poate fi remediata cumva. Sunt lucruri de viata vesnica. Satan insusi, avid dupa inselaciune se mira de o asa oportunitate.

Se vorbeste despre un Dumnezeu care „este mai bun” decat  El este. Iertati-mi saracia literei. Daca Dumnezeu este privat de o parte din atribute, de catre biserica Sa care se presupune ca Il cunoaste, aceasta se face intr-un foarte mare detriment al ei. Biserica e mantuita prin tot ce este Dumnezeu. Lucrarea ei sta in picioare prin tot ce este Dumnezeu. Noi nadajduim in viata vesnica prin tot ce este Dumnezeu. Ne este la indemana sa Il retusam dupa lucrurile care ne plac, si sa Il facem nespus de bun, dar nu ne este de ajutor. Este o mare pacaleala.

Daca ne inselam cu privire la Dumnezeu, nu vom sti niciodata cine, ce, si de ce suntem unde suntem. Daca ne inselam cu privire la Dumnezeu nu vom intelege niciodata pacatul si consecintele sunt mai teribile decat suntem deschisi sa admitem. Daca avem o conceptie gresita despre Dumnezeu avem o credinta gresita despre Hristos asa cum pare ca si este. Hristos nu are nimic din taria fierului. In generatia asta Hristos e o persoana moale si timida. Pacatul e scuzat. Noi oameni trebuie sa fim toleranti. Si Dumnezeu e mai mult o energie.

Lucrurile acestea au fost raspandite cu ajutorul bisericii, cea care trebuia sa vegheze tocmai sa nu se intample aceasta. Macar daca ar fi o neveghere. Macar daca ar fi o desteptare. Dar unii oameni sunt prea orgoliosi. Si asta da nastere la o mare fatarnicie, in care traieste o intreaga comunitate.

Lumea se duce cu repeziciune in jos spre judecata finala dar nu trebuie sa mearga impreuna cu ea si biserica, sau macar nu toti din ea. Oamenii trebuie sa caute sa vada daca ce li se spune este in acord cu Cuvantul pe care l-a rostit Dumnezeu. Adevarul a fost revelat in Cuvant, odata revelat este treaba noastra sa aflam care este acel adevar si apoi sa ne conformam acelui adevar indiferent care va fi pretul. Nimeni nu ar trebui sa fie complicele minciuni prin tacere sau ignoranta.

„Hai sa ne ridicam barba un pic mai sus, sa lasam genunchii un pic mai jos si sa privim spre tronul lui Dumnezeu, hai sa fim curajosi dar amabili si hai sa ne rugam prin Duhul pana in ziua biruintei sau a gloriei.”

Protestul s-a terminat

IDOLATRIA

In privinta idolatriei biserica a stat cel mai relaxat. Ea nu a considerat vreodata ca ar avea vreun idol. Cu toate acestea era de ajuns sa intre cineva in culise, precum odinioara Isaia sau Ieremia. Daca am avea acces la camaruta cu rechizite, am descoperi si ca azi marketingul, banii si activismul sunt principalii idoli ai crestinilor. Consiliul director face planuri si pune la cale tehnici si metode de eficienta, e ca si cum Duhul nu ar mai cunoaste ce are in plan Dumnezeu si pe cine. Aici isi petrece dupamiaza de lucru pastorul si consulul delegat. Daca ar avea cineva curajul sa recunoasca ca orele destinate marketing-ului sunt net superioare minutelor postului si rugaciuni, am avea dovada.

Si la fel sta treaba in privinta finantelor. Nu se mai face lucrarea lui Dumnezeu dupa resursele avute si chiar si peste in credinta ca Dumnezeu va face mai mult decat stim si gandim. Si apoi cate suflete putem intalni fara ca macar sa cheltuim ceva. Se face intai lucrarea de strangere de fonduri si apoi continua strangerea de fonduri. Ca sa nu fie batator la ochi se trimite un misionar sau se incepe realmente un proiect. Pentru altii bani au fost un mijloc prin care au realizat ceva. Pentru cei de azi banii sunt scopul. Ar trebui sa ne fie de nepasare aceasta chestiune si sa lasam pe fiecare sa dea socoteala, si asa ne si este. Ce trebuie inteles e ca biserica are astfel de preocupari mult mai importante pentru ea decat insasi scopul pentru care exista.

Activitatea unui crestin trebuie sa fie neobosita in castigarea de suflete, dar ea trebuie sa inceapa cu Isus in odaita. Daca pierdem din pricina activismului dragostea pentru Hristos ar fi mai bine pentru noi sa stam degeaba. Nu este o vorba ieftina, este ce spune ingerul lui Hristos bisericii din Efes si apoi si celorlalte.

Eu nu vreau sa acuz. Scrierile acestea nu sunt despre asta. Toate acuzele sunt de prisos. Cineva se supara  ca nu e ascultat, cineva se supara ca este acuzat. Nu suntem aici pentru astfel de batalii. Cineva trebuie sa inteleaga daca e un adevar in toate acestea si daca trebuie si vrea sa faca ceva in privinta tuturor acestor lucruri. In ce il priveste strict pe el. Eu zic ca idolatria e o treaba serioasa a bisericii din orice vreme. Si ca intodeauna idolul a avut o privire tare nevinovata dar a furat intrega forta si marturie a unor bisericii. De aceea nu trebuie trecut cu vederea. Daca in asa ceva sta adevarata concentrare a bisericii eu unul nu vreau sa fiu acolo.

Protestul s-a terminat

OCULTISMUL

Cultul oricarui lucru numai a lui Dumnezeu nu. Cultul imitarii lumii. Dovada a imaturitatii si incertitudinii a unei biserici care zice ca are o experienta de 2000 de ani si zice ca e condusa de Duhul lui Dumnezeu atotputernic si atotstiutor. Da, e nevoie de copiere! Imi pare ca crestinismul e neinteles chiar de catre cei care pretind ca sunt crestini. Crestinismul e ceva strain acestei lumi, nu poti face o punte de legatura intre standardele lui si standardele lumii. Hristos nu imita si nu face curte lumii intr-o incercare jalnica de a o cuceri, cu toate acestea multe biserici sunt mai aproape de lume decat de standardele lasate de El in Noul Testament, aproape in orice privinta.

Cultul divertismentului. Ideea nespusa ca biserica este o alta forma de divertisment si de ocupare a timpului liber este un mare drog pentru crestinii din ziua de azi. Calitatea slaba si imorala a activitatilor bisericii, hraneste natura noastra carnala si poftele ei. Si aceasta este forta dominanta care conduce „inchinarea” noastra.

Cultul celebritatii. Oameni impresionati de celebritatile „convertite”. Oameni care lesina dupa ce spun acestia, si care accepta ce spun ei ca pe cuvantul important al momentului. Un fel de maxima zilei. Oameni plictisiti de ce spune Dumnezeu si de adevarurile Scripturii. Oameni care au nevoie de ceva care sa ii anime si sa ii emotioneze si gasesc ceva elebritati care sa ii fascineze.

Crestinismul s-a raspandit in intreaga lume, si in loc sa duca mantuirea, izbavirea, a promovat „cultura occidentului”, celebritatile momentului, si a fost un bun canal pentru largirea imparatiei celui rau. Cineva a arat cu boi nostri.

In aceste zile cine vrea sa placa lui Hristos care e pe cale sa se intoarca, trebuie sa isi intoarca hotarat spatele fata de toate acestea. Sa nu ii pese de torentul de „blesteme” se de excomunicari pe care responsabilii practicilor oculte le vor rosti. Si sa fiti gata sa iubiti Numele Lui.

  •  Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

Protestul s-a terminat

APOSTAZIA

Când persoane individuale sau grupuri de persoane se îndepărtează de principiile Evangheliei, ele se găsesc în starea de apostazie. Cu aceasta au amenintat mereu preotii si invatatorii, temandu-se ca oamenii sa nu ii mai urmeze. S-a vorbit despre aceasta apostazie ca despre o cadere de la adevarata si dreapta credinta. Dar nu credinta trebuie sa o urmam noi, ci pe Cel care ne da credinta. Mi-a placut intodeauna subversiunea, in sensul ca am fost impresionat de creativitatea si de modul neperceptibil al ei. In vreme ce i s-a dat crestinismului o mica lupta, Satan a dus marele razboi si a cucerit teritorii care cu greu se mai pot recucerii. Asa s-a facut ca in vreme ce crestinii aparau credinta, Satan a furat obiectul credintei. Apostazia care conteaza e ca biserica s-a lasat de Duhul ca sa fie condusa de personalitati. De fapt aceasta e adevarata apostazie. O revoltă împotriva stăpânirii.

Toti acesti doctori in teologie, cu titlurile lor, au cauzat mai multa paguba bisericii decat acei oameni simpli spre care isi indreptau degetul ca fiind niste razvratiti si niste dezbinatori pentru ca semnalau vreo neconcordanta. Ce au facut acesti doctori, acei oameni simpli nu ar fi reusit in o mie de ani. Personalitatile acestea au reusit: regandirea pozitiilor doctrinare in lumina societatii si culturii contemporane; o noua traducere a scripturi, a mia retraducere; calitatea de expert intr-o felie din crestinism, o somitate fara de care ne-am indeparta cu siguranta de la adevar; castigarea autoritatii prin citarea si cunoasterea filozofiei „unui binecunoscut”… ; dezbaterea subiectelor de actualitate; studii compresive ale scripturilor; dezvoltarea argumentatiei, retoricii si persuasiunii. Recunosc ca nu pot cuprinde toate realizarile lor. Dar un lucru il pot cuprinde. Modul cum pe neobservate au intrat acesti indivizii in miscarea crestina si modul cum au inlocuit Duhul Sfant ca forta calauzitoare, cu teologia.

Daca cineva vrea o viata cu Dumnezeu, prin Duhul Sau, in Numele lui Hristos, prin rascumpararea Lui, atunci trebuie sa scape de apostazie.

  • Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!

Protestul s-a terminat

De aici, din punctul meu de vedere, se vede ca protestul s-a terminat. Lucru greu de acceptat de cei care inca mai tin pancarde in mana si de cei care conduc manifestatia. A inceput de ceva vreme sa se implineasca profetia, acea profetie care s-a facut daca reforma nu va fi luata in seama. Traim timpuri profetice. De pilda se implineste sub ochii nostri profetia Dr. Tozer, care spune ca poate sa intrevada ca vor veni vremuri cand cei din Biserica vor abandona unul cate unul crestinismul Evanghelic lumesc, o vreme cand „casa va fi lasata pustie si nu va mai fi intre ei nici un om a lui Dumnezeu, un om in care sa locuiasca Duhul Sfant.”

Pericolele au fost enuntate de mult. Protestul a incercat sa mai dreaga ceva. Unii predicatori au incercat sa mai dreaga ceva. Dar lumea crestina era prea ocupata intr-un mare activism religios. Ar fi de prisos sa incerc sa ma explic si ar fi contrar lucrului enuntat ceva mai sus.

Pentru cei care sunt inca nehotarati si speriati de amenintari.

SPIRITUL BABILONULUI

Cand Israelitii au ajuns in Babilon au gasit aici un mediu in care tare greu si-au putut continua sau reincepe inchinarea inaintea lui Dumnezeu. Biruitorii lor le cereau cantece si cei care stapaneau peste ei ii puneau sa vorbeasca despre mediul lor din Israel, dar lor li se parea ca fac un sacrilegiu facand acestea in mijlocul tuturor acelor oameni usuratici, distrati, comozi, fara griji si fara interes. Mediul acesta il avem in timpul nostru, si noi nu ne sfiim. Am adaptat totul ca sa nu sune cumva diferit si sa fie cumva pricina dispretului babilonienilor. Sa nu ne inselam. Nu datorita faptului ca nu mai puteam atinge pe cineva cu cantarile noastre, ne-am hotarat sa le schimbam atat de drastic, ci datorita faptului ca ne-a fost rusine. Spiritul Babilonului este din plin in toate bisericile evanghelice.

Biserica s-a dedat la:

-divertisment in toate lucrurile.  Recreere, plăcere,  agreabilitate, usurinta.

– letargie in ceea ce priveste trairea crestina. Trairea a fost in trecut, in si prin amintirea faptelor si vietilor acelor sfinti traiesc azi crestinii, fara a avea ei insisi o viata si fapte despre care sa se vorbeasca in viitor.

– usuratate. Toate bataliile s-au terminat. Ei sunt generatia care va merge usor in cer, pe un covor de flori. Ei au inventat rapirea in masa. Ei au adus vestea ca toti vor domni impreuna cu Isus pe scaunul Lui de domnie.

Cine vrea sa fie a lui Hristos, trebuie sa scape de spiritul acesta care s-a instalat intre crestini. Nu reformand se va face aceasta. Istoria reformei are suficiente lecti. Iesiti dar afara la El. Scapati de spiritul Babilonului altfel veti pieri impreuna cu el.