Atunci niste judecatori tot suntem

Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

Daca e asa, si cred ca asa este, atunci nu ar strica un pic de antrenament, de experienta. Ne putem antrena sa ne judecam singuri. Ne putem antrena sa ne judecam comunitatea din care si noi facem parte, incluzandu-ne. Putem incerca sa facem dreptate orfanului si vaduvei. Sa facem dreptate celui slab, sa dam dreptate nenorocitului şi săracului sa scăpam pe cel nevoiaş şi lipsit –sa-i  izbăvim din mâna celor răi.

E cazul sa scapam de aceasta mata neagra de care ne temem, de a nu judeca ca sa nu fim judecati. Il iubim pe Hristos care ne-a aratat acest principiu conform caruia trebuie sa fim foarte atenti, cu motivul pentru care facem aceasta judecata, si cu mila pe care ar trebui, dincolo de judecata sa ne insoteasca in luarea unei hotarari. Sa fim curajosi dar si sa luptam precum spunea Neemia:

  •  M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!

Inca nu-i prea tarziu. Ezechiel 45:9 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Destul, domnitori ai lui Israel (si ai bisericii)! Încetaţi cu silnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu, zice Domnul, Dumnezeu.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Reclame

Nu cu aluat ci cu AZIMĂ

 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Aluatul celor din partida Fariseilor s-a perpetuat pana in ziua de azi. Ma astept sa gasim bucata aceasta de aluat care dospeste in randul celor care sunt in fruntea bisericii, pentru ca ei dau mai departe in fiecare generatie ceea ce au primit de la generatia trecuta. Asa s-a transmis rautatea aceasta frumos impachetata, asa s-a perpetuat lipsa de transparenta, asa s-a inveninat mica comunitate cu viclenie si asa a ajuns biserica plina de aceasta slavita fatarnicie.

Hristos Pastele noastre a fost jertfit. Sa sarbatorim dar praznicul cu azimile curatiei si adevarului, atat, fara aluatul cel vechi. Azima aceasta s-ar putea sa fie mai saraca in duh, dar cu siguranta ca e ceea care corespunde si face placere lui Dumnezeu. Dar cu toata aceasta dezvoltare a personalitatilor noastre, care e de fapt o dezvoltare a firii noastre, nu facem decat sa ne imbogatim… in fatarnicie.

Mai e de jucat un singur joc. V-am scris, zice Pavel,  să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. Ca sa nu fim „dospiti”, trebuie sa dam afara raul din mijlocul nostru. Putin aluat face sa dospeasca toata plamadeala. Un mare om a lui Dumnezeu a spus ca dupa ce s-ar intampla aceasta, nu ar ramanea o mare multime. Dar cand vorbim de poporul lui Dumnezeu, puterea nu sta in marele numar de crestini, ci in mareata putere a lui Dumnezeu si a Hristosului Sau pe care a desfasurat-o in prea iubitii Sai.

Daca nu am mai sta in vorbe

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

Ce a mai ramas din Imparatia lui Dumnezeu pe care o aratam astazi? Cateva fapte sociale pe care si unele organizatii neguvernamentale le au, le fac si chiar ne intrec. Cateva cantece in aceeasi tonalitate cu lumea numai ca folosim maxime si ganduri pozitive, care par a fi conforme cu Scriptura. Cateva adunari regulate in care aratam o oarecare solidaritate cu cel care, transpirat si tamponandu-si fruntea cu o batista, ne vorbeste pentru ca „pozitia” i-o cere. Multe cuvinte religioase gen „har”, „binecuvantare”, „slava Lui”, „aleluia” etc, folosite aproape in orice context . Si nelipsitele predici, mult prea multele alocutiuni.

Imi place insa de Pavel, care spune asa adunarii din Corint, intr-un context asemanator cu cel de astazi:

  • Dar, dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat.

Este o foarte frumoasa modalitate de testare. Lasa vorba, sa-ti vedem puterea. Sa vedem ca vorbiti ca unii care aveti si oarecare putere. Sa vedem ca vorbaria asta e sprijinita de o puternica marturie personala. Sa vedem ca Domnul e de partea voastra si intareste vorbaria cu semnele puterii Lui care transforma oameni, ii naste din nou. Sa vedem ca Domnul adevereste vorba si ingaduie sa se faca semne si minuni. Sa vedem ca propovăduirea nu stă în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul. Cand vedem? Cand? De auzit parca ne-am saturat. 

In scurt timp, cred eu, Domnul Isus se va intoarce. Parca il aud spunand: sa vad Eu acum nu vorbele ci puterea.

Cand hotaram ca-i vremea sa taiem cuvintele? Daca cei care de zeci de ani predica si nu cu foarte mare eficienta. Nu zic eu aceasta. O zic ei insisi, cand cu predicile lor, afirma ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie. Cand toti acestia, isi vor domoli vorbaria si in timpul cand ar fi facut aceasta, ar trai adevarul, s-ar putea ca puterea sa inceapa sa isi faca simtita prezenta. O aduce Duhul, care acum nu isi gaseste locul din cauza zgomotului si zbuciumului vremii.

Doamne ajuta, Doamne da putere!

Omul duhovnicesc, de care avem mare nevoie

1Corinteni 2

Pavel, si altii cativa oameni ai lui Dumnezeu, foloseau in predicare o anume intelepciune. Ea este diferita de cea a veacului pe care il traim, veac ce tine pana la revenirea Domnului Isus, si este diferita de intelepciunea fruntasilor acestui veac in oricare domeniu al intelepciunii ar fi sa ii consideram. Si apropo acesti fruntasi vor pieri, asa spune Cuvantul desi s-ar putea sa ii gaseasca acesti subiecti o alta interpretare.

Intelepciunea lor este de fapt intelepciunea lui Dumnezeu, ce vine de la Dumnezeu. In lucrurile vestite de ei sunt lucruri tainice si tinute ascunse pana la un anumit timp de Dumnezeu. Dovada ca nu au fost descoperite decat la vremea cuvenita si numai anumitor oameni ai lui, este ca fruntasii acestui veac rau, intr-o anumita vreme, au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu venit tocmai pentru salvarea lor si a altora.

Intelepciunea lor vesteste lucruri care nu pot fi percepute de ochii, invatate de ceea ce au auzit urechile si nici nu pot fi intuite de sentimentele ale inimii. Sunt lucruri extraordinare pregatite de Dumnezeu pentru cei ce Il IUBESC. Lucruri descoperite de Duhul Lui, caci Duhul este Cel care cunoaste pana si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu, asa cum duhul omului cunoaste lucrurile adanci ale omului.

Intelepciunea lor este total si categoric diferita de intelepciunea acestui veac, asa cum Duhul primit de ei era diferit de duhul lumii, si vorbirea lor, „invatata de Duhul”era diferita de vorbirea invatata de intelepciunea omeneasca. Ei intrebuintau o vorbire duhovniceasca pentru ca era vorba de lucruri duhovnicesti si s-au deprins la o judecata duhovniceasca a lucrurilor incredintate de Duhul lui Dumnezeu. In felul acesta adanc, al judecatii duhovnicesti, omul lui Dumnezeu poate judeca orice lucru si el nu poate fi inteles de prea multi oameni. Pentru ca omul firesc nu poate primii lucrurile Duhului, pentru ca nu le intelege si pentru ca pentru el par o nebunie, si nu prea prezinta interes.

Bisericii din  Corint, Pavel nu i-a putut vorbi in modul acesta duhovnicesc, in aceasta prima scrisoare adresata, intrucat oamenii acestia nu au crescut dupa ce au fost convertiti. Au ramas prunci, nu si-au exersat gandirea duhovniceasca, si mintea lor nu s-a deprins prin intrebuintare sa judece lucrurile adanci ale lui Dumnezeu. Ca dovada in mijlocul lor existau o sumedenie de probleme, incepand cu aceasta ciudata preocupare pentru care, a cui urmas si sustinator este. De ce imi pare cunoscuta?  Pavel spune ca asta arata cat de lumeasca, si fireasca este gandirea lor.

In zilele acestea se predica asa  de mult cum nu s-a predicat in 2000 de ani de crestinism. Ce este evident este ca predicarea aceasta nu contine nici una din tainele lui Dumnezeu si din lucrurile Duhului. Ba dimpotriva.

In ironiile acestea si in cuvintele acestea zeflemitoare spuse de la amvon nu cred ca se afla ceva din lucrurile Duhului Unui Dumnezeu Preasfant. Argumentatiile acestea fara sfarsit si incalcelile acestea teologice, elementele acestea de dezvoltare personala si prosperitate materiala, nu cred ca au ceva de a face cu rascumpararea sufletului omenesc ca sa slujeasca lui Dumnezeu. Nu vad in toate acestea vreo intelepciune diferita de cea a veacului in care existam. Si nu vad suflete care exalta de dor dupa Dumnezeul care le-a fost descoperit.

Cu o vorbire neduhovniceasca, o judecata neduhovniceasca, si o etalare a lucrurilor neduhovnicesti biserica merge triumfator inainte. Inainte spre ce? Inainte spre incercarea focului din ziua aceea mareata a aratarii intelepciunii si puterii lui Dumnezeu.

Iata semnul!

Prosperitatea nu e semnul poporului cu care Dumnezeu a incheiat legamant. Semnul este ca cei din acest popor isi admit pacatele si le parasesc, ei se intorc de la o cale care duce la distrugere. Ar trebui sa ne intoarcem de la ideile noastre si sa luam calea sfinteniei, o cale despre care Scriptura spune: „Ingusta este calea…”

A T

Curajul care vine din cifre

Astazi exista o noua biserica- un soi de crestinism care galopeaza la viteza maxima. „Uita-te la mine”, spune cu o atitudine aroganta. Niciodata nu am vazut cladiri de biserica mai mari sau adunari mai mari.  Nicicand nu au fost mai multe activitati sociale. Aceasta biserica este cu siguranta una buna- uite cati oameni merg acolo.

A T