Ca sa nu mai ne intrebam de ce nu e…

Singurul lucru pe care-l putem noi face este să ,,păstrăm unirea Duhului“. Unitata credincioșilor este o lucrare supranaturală săvârșită de energiile dumnezeiești. Citiți iar Ioan 17 și veți vedea că Fiul o drește, Tatăl o decide și Duhul Sfânt este cel care o realizează.

Singurul lucru pe care-l putem face noi în privința unității creștine nu este s-o facem, ci să n-o desfacem!

,, .. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii“ (Efeseni 4:3).

,, … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“ (Efeseni 4:13).
,,Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus“ (Galateni 3:28).

O unire instituțională ar reuși doar să pună împreună ,,pleava“ din biserici, …  O unire instituțională ar reuși doar să prăbușească iar creștinismul în planul intrigilor și mașinațiilor politice naționale și internaționale ale trăirii în firea pământească.

Unitatea creștină nu trebuie formată de noi, ci doar manifestată în slujirea creștină și în felul în care fiecare mădular îngrijește și este îngrijit de celelalte în ansamblul trupului lui Christos.

B a r z i l a i – e n – D a n

 

Reclame

Incalzirea globala

Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Te pomenesti ca vremea a luat-o razna asa cum omul a luat-o razna. In vreme ce laureatii la olimpiade baga marfa la raft, vechii sefi de autobaza la intreprinderile DE STAT (oameni buni sa se certe cu soferii) sunt ministrii si consilieri. Pe noi ne revolta aceasta dar asa cum ne-am obisnuit sa ploua de craciun si sa ninga de paste, probabil ne vom obisnui si cu celelalte grupuri de nebuni.

Un lucru trebuie sa fie totusi clar. Pentru ca atunci cand Hristos se va intoarce lumea sa nu il primeasca, sa nu il intampine cum se cuvine, trebuie ca lumea va fi plina de nebuni. Un soi „nobil” de nebuni. Impopotionati cu slava si cu titluri, plini de sine, si membrii prin biserici evanghelice. Cu parerea de rau aferenta trebuie sa spunem ca datorita lor lumea se incalzeste pana ce va arde. Nu din cauza celor pacatosi, ci din cauza celor fatarnici.

La masa cu cei mari

„Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:

Mănâncă şi bea”, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.”

De cand lumea cel avut a fost lingusit si slugarit de o multime de oameni slabi. Si nici acum lucrurile nu stau prea bine. Sa-i judece cine vrea. In mare pierzarea le vine de acolo de unde si-au dus veacul, de la acela pe care l-au slujit.

Nici pizma celor mari nu este o varianta mai buna. Pana la urma copierea modului de viata a celui cu care nu erai tocmai de acord, aduce copierea modului de pieire a celui ce nu era tocmai neprihanit.

Proverbe 23 invata ca trebuie sa discernem si sa ascultam, de mici, gandul care ne arata ca trebuie sa cumpărăm adevărul – şi sa nu-l vindem –, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. Secretul este ca astfel inima noastra se alipeste de Dumnezeu, noi ne temem de El, si viata noastra ii apartine.

Nu-i mare filozofie sa vezi de unde ne vin problemele in secolul in care traim. Ne tavalim pe jos de ciuda si ne suflecam mainile sa stam la masa cu cei mari. Invatandu-i pe copii nostri aceasta, in vremurile viitoare nu va fi nici smerenie, nici teama de Dumnezeu, nici mantuire.

Vis-a-vis

Am citit si eu pe undeva ceea ce urmeaza. M-am gandit imediat la crestinul nostru arogant si la darniciile lui. E o diferenta mare. Crestinul nostru de rand este la fel de arogant ca un om mic care a dat candva mana cu un star si dupa aceea nu a mai facut baie deloc. Umbla apoi in aroganta lui desi starul nu-l cunoaste si nu-si va aduce niciodata aminte de el iar el nu a devenit niciodata mai mult decat omul acela mic ce era.

Daca a fost vreodata posibilitatea intalnirii cu Isus, crestinul i-a asta drept mantuirea lui, superioritatea lui, dreptul lui la coltul acela de rai care i se cuvine. Insa minciuna aceasta este descoperita in lucruri simple ca cel despre care povestirea de mai jos ne-ar indrepta ochii.

„Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele. Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele. M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face?
Atunci tata mi-a răspuns: „este un act de caritate înfășurat cu demnitate”.

Si iata ce ma face sa mai trag nadejde

„Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata.”

In mare nadejdea este ca Dumnezeu va da har, isi inoieste bunatatea, isi indreapta privirea plina de dragoste spre noi. Ca si David insa, cand vrajmasul se suie impotriva omului nevinovat, si nenorocit (fara ajutor) nadejdea se muta pe faptul ca Dumnezeu uneori mai „rupe si dinti”. Ca si alti proroci, nadajduim ca Dumnezeu va sta impotriva celui mandru, impotriva celui asupritor si impotriva tuturor acelora care au mainile pline de silnicie. Stim ca nuiaua lor este gata. Cei ce seamana nelegiuire culeg negiuire, mananca nelugire, ajung nelegiuire si le vine pieirea din nelegiuire.

Slavit fie Dumnezeu. Iata ca mai e nadejde.

  •  Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,… Caci Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

 

Cele 16 reguli prin care Suzanna Wesley și-a guvernat căminul.

Ciprian Barsan

Susanna Wesley este una dintre cele mai remarcabile figuri din galeria femeilor credinței. S-a născut în ianuarie 1669, fiind ultima din cei 25 de copii ai dr. Samuel Annesley. Tatăl ei, provenind dintr-o familie puritană, a absolvit Universitatea Oxford și a fost hirotonit ca păstor. El a învățat-o să citească și să gândească pentru ea însăși. Amintind-și de perioadă din copilărie, Susanna Wesley scria: „Am fost înconjurată de cărți bune și am învățat să am propria judecată„. Nu a mers la Universitate și nu a avut nici o educație formală; în secolul XVll acest lucru nu era posibil pentru o femeie. Susanna mărturisea: ”Daca Universitatea ar fi admis femei m-aș fi regăsit printre studenți, inclusiv printre dezbaterile teologice și tipăriturile școlii.” Soțul ei, Samuel, a absolvit Universitatea Oxford în 1688 și în noiembrie, același an, s-au căsătorit. Au avut 19 copii pe care Susanna i-a iubit foarte mult. La rândul…

Vezi articolul original 641 de cuvinte mai mult

Program de „Actualitati”

Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.

Chibzuinta, se zice ca tine cont de toate posibilitatile, face o judecata a lor, apoi o alege pe cea mai potrivita. Dar chibzuinta trebuie sa tina cont si de autonomie. Caci ce folos este sa sti posibilitatile si sa sti care este cea mai buna, si sa nu poti totusi, constrans fiind de ceva, sa faci alegerea cea buna.

Acesta este cazul nostru de astazi. In zilele in care se predica cel mai mult poate de apocalipsa, de revenirea lui Isus, de semnele vremurilor, de poporul Israel; oamenii intuiesc ceva dar sunt robii lucrurilor de care s-au lasat biruiti, si astfel nu pot face alegerea cea buna.

Bag seama ca prostii nu mai exista. Incapatanatii da, nehotaratii da, neputinciosii da, dar nu prosti. Cei care merg inca inainte sunt prosti cu sensul ca au facut o alegere paguboasa cu buna stiinta. Mergand cu valul s-a lovit de stanci ca si cel dinainte.

 

Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.

Omul de pe piedestal

„Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.”

 

Cel RĂU, REA, răi, rele,– Care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive

Infatisare NERUȘINÁTĂ,   Care este lipsit de sfiala, de bună-cuviință; obraznica, impertinenta, neobrăzata; imorala, depravata, stricata.

Omul credincios de rand, omul asuprit, nebagat in seama care îşi îmbunătăţeşte calea.

ÎMBUNĂTĂȚÍ,  A face ca ceva să devină mai bun, a face să capete valoare sau o calitate superioară.

Omul de pe piedestal, tupeistul sec, gol umple si influenteaza comunitatea.

Omul care il „contempleaza”, nevinovatul „progresist” in valoare si calitate devine o raritate si e pe cale de disparitie.

Omenirea ramane cu granzii ei, in vreme ce cel neprihanit este luat inaintea venirii nenorocirii.

 

Credinciosi zilelor noastre

Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Imi dau seama ca bunatatea e la fel de veche precum omul si la fel de la moda precum mandria. Pana si cel mai avar om are faptele lui bune. Precum Dinu Paturica toti viseaza ca sa aiba, ca odata sa poata ajunge ca sa dea, si uneori dau. Pana si cel mai zgarcit om are darniciile lui. Odata am primit de la un vestit „strangator de bunuri” un cort. Era fara barele de sustinere. Pana si cel mai mare bogatas, isi arata filantropia.

Daca le-ar lua cineva, fara ca ei sa bage de seama, trambita! Lumea ar ramanea cu castigurile ei, fara sa mai existe multele urmari secundare si nebenefice. Oamenii dau atat timp cat cu cealalta mana tin trambita. Cand le este luat beneficiul, bunatatea dispare.

Cine poate gasi omul credincios. Bun in natura lui, chiar daca reinoita. Fara sa tina socoteala. Fara sa astepte bliturile. Fara sa cantareasca beneficiile.

De cand cu Domnul Hristos aceasta categorie a oamenilor ar fi trebuit sa umple pamantul. Dar desi multi se numesc buni sau crestini, omul credincios lipseste cu desavarsire.

Lumea ramane ca mai inainte cu oamenii ei, cu obisnuintele ei, si toti il asteapta pe Mesia.

 

Dar pe TINE nu te inveti?

Marea noastra problema, in timp ce suntem 2 miliarde de crestini, ramane faptul ca dupa ce am fost crestinizati am incetat sa ne mai „educam”. Fiecare din noi continua, intr-o oarecare masura, sa faca prozeliti. Si cand vom termina cu toti cei 7 miliarde vom fi toti intr-o mare barca care se scufunda. Pentru ca noi…

… „care ne fălim cu Legea, necinstim pe Dumnezeu, …prin călcarea acestei Legi.”

Si din pricina noastra…

„… din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu, …între neamuri, după cum este scris.”

Si cum este scris?

„… pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, …”

„Când au (ati) venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: ‘Acesta este poporul Domnului, (deaceea) ei au trebuit să iasă din ţara lor.”

„Şi acum, ce am să fac aici – zice Domnul – când poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui strigă de bucurie – zice Domnul – şi cât e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu (Nume purtat de adevaratul popor).”

Nu-i nimic…

„De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit …, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul (Cel sfant), zice Domnul, Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.

In ziua aceea doar cei care sunt ai Lui vor sari de veselie. Acum au suspinat si au tanjit dupa neprihanire,  acum isi chinuiau sufletele cand vedeau nedreptatile facute de catre „fratii” lor, acum Domnul lor a fost scos afara din cetate si rastignit, folosit.