NIci evreii nu știu când vine Mesia

B a r z i l a i - e n - D a n

Jewish scientist recalculates the time until ‘The End of Days’

The Hebrew calendar year 6,000, 222 years from now, marks the end of the age of the Messiah but scientist Saul Kullook, has calculated a different date, potentially bringing redemption much closer.

Kullook has made an intense study into physical-mathematical structures contained in the Hebrew Bible and the ancient tradition of Israel. His correlation between major events affecting the return of the Jewish people to the Land of Israel and the latitude of the Biblical borders in Israel was published in Breaking Israel News last week.

He presented an additional theory that bears enormous implications for how our current era fits into the framework of prophecy.

As a preface to Kullook’s latest discovery, he cited the Talmud (Tractate Avodah Zarah 9a) which states that the world will last for 6,000 years. This is broken down into three periods: for 2,000…

Vezi articolul original 927 de cuvinte mai mult

Reclame

N-ar trebui sa vorbesti asa frate

„Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.”

Imi suna ca un cotrast, poftele tineretii versus celelalte lucruri enuntate. Putem fi categorici? -Nu vorbi asa frate! Imi veti spune despre oamenii tineri pe care ii cunoasteti si care au o marturie grozava. Intrebarea e pana cand? Probabil ca pe „vaduvele tinere”, pana ii desparte pofta de Hristos.

E serios o problema cu tineretea caci e plina de pofte si sustinuta de neastampar. Pavel il indeamna pe Timotei sa isi exerseze si sa isi ia in serios lucrurile care tin mai mult de maturitate. Caci lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. 

In vremurile acestea, vremuri din urma, accentul cade pe tineretea vesnica a omului. Si lucrurile acestea sunt lucruri teribile. Oameni in varsta se poarta ca niste copii. Femei casatorite ca niste adolescente rebele. Cei la care experienta vietii ar fi trebuit sa le aduca muuulta intelepciune, sunt condusi de orgolii. Sunt nenumarate aparitii. Socant de multe.

2 Timotei 3 ne descrie pe oamenii din vremurile din urma si mai important situatiile pe care le genereaza.

1.Intre Dumnezeu si placerea trupeasca intodeauna este aleasa placerea.

2.Intruchipand o evlavie dar o evlavie fara nici un fel de putere de marturie.

3.Sociabili dar cu ganduri ascunse.

4.Nascocitori de multe ideii si multa invatatura.

5.Inclinati spre a se impotrivi adevarului.

6.Ocolitori ai oricaror suferinte, sacrificii.

7.Maestri in amagire.

8.Rastalmacitori ai Scripturii.

9.Nesimtitori la mustrari, la indreptari, la neprihanire.

10.Nedestoinici pentru lucruri bune.

 

Inaintand in necinstirea lui Dumnezeu

„Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.”

Nu cred sa fie vorba despre un lucru pe care noi astazi sa-l catalogam asa de grav. Ca de exemplu cel al pierderii mantuirii. E doar necinstirea lui Dumnezeu. Doar scaderea respectului, adoratiei si scaderea slavei Lui. Noi trecem usor de aceasta.

Prin vorbariile noastre Goale asta facem insa. Cand vorbim mai mult si suntem mai putin, asta facem, il necinstim pe Dumnezeu. Cand spunem lucruri asa de frumoase de la amvonul pe care fiecare din noi il purtam cu noi, dar nu ne atingem nici cu varful degetelor de lucrurile pe care le aratam, il necinstim pe Dumnezeu. Cand nu suntem evlaviosi ci doar comentatori infocati, il necinstim pe Dumnezeu.  Dumnezeu nu trebuie propovaduit ci aratat in vietile noastre. Vorba Il poate aduce in discutie dar faptele Il aduc in vedere.

Prin vorbariile noastre lumesti asta facem. Il necinstim pe Dumnezeu cand cautam sa-L explicam cu amanuntul si cand aducem stiinta sa-L confirme. Iarasi vorbe. Puterea lui Dumnezeu sfideaza legile naturii dar noi reducem ce este El la lucrurile pe care noi le putem explica si intelege. Vorbariile noastre lumesti nu aduc vreo cinste lui Dumnezeu.

Nici poruncile date de oameni sau basmele evreesti nu il cinstesc prea tare pe Dumnezeu. Respectarea lor poate aduce o apreciere a celor care le-au initiat si a celor care culeg vreun beneficiu dar cinstirea lui Dumnezeu este in alte lucruri nu in acestea. Ati auzit despre vreo lege in care se stipuleaza clar cu pedepse cuvenite, obligatia de a cerceta pe orfani si pe vaduve in necazurile lor? Aici este cinstirea lui Dumnezeu, de pilda. Ati auzit in basmele eveesti accentul pus pe „avand totdeauna pe Domnul inaintea mea”? Cred ca glumiti daca spuneti da. La ei e vorba despre Templu, despre Ierusalim, despre moneda,…

Si ei si ceilalti care se tin de vorbarii vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu. Fara sa isi dea seama preocupati fiind, activisti fiind, religiosi fiind si respanditori ai ideiilor despre Dumnezeu. Caci cinstirea lui Dumnezeu nu-i in vorbe cum ne-am obisnuit noi azi, ci in calitatea omului interior.

  • Proverbele 11:3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Folosind citate bune

 „Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”

Citatele par interesante intodeauna. Daca le-am cunoaste contextul…

In cazul de fata citatul este din contextul lui Core. Core care s-a rasculat impotriva lui Moise. Nu impotriva autoritatii numai ci mai mult.

Impotriva planului lui Dumnezeu si care era comunicat prin Moise. Poporul statea in pustie ca asa a spus Dumnezeu. Norul nu se ridica sa mearga si nici stalpul de foc. Dar Core dorea sa ajunga mai repede in campuri cu verdeata, dorea sa puna stapanire pe cetati, dorea sa ajunga binecuvantat, dorea sa o duca bine. Doar era din poporul lui Dumnezeu, nu.

Impotriva „doctrinei alegerii” a lui Dumnezeu. Cand simtim ca avem merite deja suntem descalificati in ochii lui Dumnezeu caci El nu pentru merite alege. Dar totusi El alege si Core ar face bine sa se supuna. L-a ales pe Moise, i-a ales pe Leviti…, si fii lui Ruben ar trebui sa-si indrepte intai caile. Dar „catestrei” fii si inca 250 din oamenii cu nume, din fruntasii adunarii, s-au ales unul pe celalalt sa puna ordine in lucruri si sa-si impuna voia. Sfatul si liderul sustinut, sau invers.

Impotriva randuielii lui Dumnezeu. Au pus foc in cadelnite si au adus si ei tamaie, conform cuvintelor care s-au spus: „toata adunarea e sfanta”. Toti sunt preoti, toti sunt lideri, toti sunt binecuvantati, toti sunt cu idei, toti sunt cu putere, toti… O fi, da fiecare la randul cetei lui. Democratia nu a facut casa buna in pustia aceea cu Teocratia, si nu ar trebui sa faca nicaieri.

Impotriva stapanirii lui Dumnezeu. Ca sa para o lucrare buna au zis ca Moise stapaneste si impotriva lui se ridica ei. Caci da, Dumnezeu stapaneste peste intreg pamantul, sau peste orice domnie, sau peste orice om cum zice Cuvantul. Si da, a ales interfata lui Moise sau a lui Iosua, sau a lui David dar cand oamenii au vrut sa se rascoale au gasit citate frumoase, ideologi interesante. Dumnezeu stapaneste si e greu omului sa stea sub stapanirea Lui, „dar cand va veni altul in numele lui” oamenilor nu li se va mai cere parererea.

Si apoi „slava Domnului s-a aratat intregii adunari”. Catestrei oameni rezvratiti au mers de vi in locuinta celor morti, sa conduca acolo. Alti 250 au fost au fost mistuiti de foc, nu de cel de care ziceau ca sunt insufletiti. Si marea multi a fost scapata de mijlocirea lui Moise omul acela dispretuit de ei.

Sa nu ne mai animam de cateva citate bune si nici de versete scoase din context. Sa cautam sa fim in voia lui Dumnezeu, sa-i fim placuti Lui, sa asteptam cu rabdare randuielile Lui si sa ne plecam viata sub stapanirea Lui. Pe El sa-L iubim, de El sa ne apropiem, sa terminam odata cu majoritatea. Lui „Core” ii vine curand timpul.

Cu „casa” in corabie

Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

Fara prihana inaintea lui Dumnezeu este un mare compliment. Oamenii isi duc neprihanirea inaintea altor oameni si de ei sunt interesati sa fie vazuti drept credinciosi si mari religiosi. Oamenii sunt atat de neprihaniti cat sunt fariseii si saducheii lor si sunt bucurosi ca au ajuns pana acolo, si nu au nici o dorinta de a merge mai departe. Oamenii sunt fara vina in constiinta infierata cu fierul rosu, si spun ca sunt fara vina in modul cel bun. In ziua venirii inaintea lui Dumnezeu surprizele nu contenesc sa apara si adevarul o sa fie prea greu de purtat.

Noe a fost prea putin interesat de oameni. O fi avut si el liderii lui. Dar cum nu semanau potrivit cu neprihanirea, el nu a fost interesat de vreun rod de la ei. In timp ce ei construiau o noua biserica, si o noua fundatie crestina, el s-a dus sa construiasca o arca. Total nereligios. Pe bune ca trebuia mustrat, chemat la sfatul de frati, dat afara din biserica, si rupta orice legatura cu elementul acesta perturbator care facea crestinismul lor de ras. Ce a avut de indurat a fost nimic pentru ca la el a venit Dumnezeu. Si lui i-a zis Dumnezeu ca e fara prihana inaintea Lui si in neamul acesta de oameni.

In corabie cu toata casa lui. Un nou compliment. Ca barbat si om sa-si fi implinit atat de bine rostul. Sa isi fi condus cu har casa si cu teama de Dumnezeu. Ca sa aiba dreptul sa intre si „casa” in corabie. Neprihanirea lui Noe era inaintea lui Dumnezeu, dar inainte se fie vazuta de El, au vazut-o cei din casa lui. Ce rol avea societatea, fie ea si religioasa? Noe era INAINTEA acestui neam de oameni. Oamenii sa merga dupa el. Nu Noe dupa oameni. Binenteles ca nu s-au dus oamenii, dar s-a dus „casa”, pana in corabie, pana in vesnicie.

Dragii mei cine isi mai strica azi agenda pentru Dumnezeu? Avem predicatorii nostrii, standardele noastre, intelepciunea si neprihanirea proprie, lucrarile marete, viziuni si ambiti, duhuri si binecuvantari. Sa mancam si sa bem ca maine vom muri…

 

Ca o mare familie a celor ce cred in Fiul

  • Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Cine crede in Fiul?

Apoi in ziua de astazi oricine crede in Fiul. Numai ca exista o mica mare nepotrivire. Caci oamenii cred in existenta Lui si nu in persoana Lui. Caci Fiul omului a venit sa mantuiasca dar oamenii l-au primit ca pe mos Craciun. Caci Fiul omului a venit sa domneasca dar omul l-a primit ca pe cel ce spala picioarele si ii binecuvinteaza… Toti cred in Fiul. Sa fim dar o mare familie de credinciosi. 

Uneori mai gasesc oameni care se incred in Fiul. Acestia sunt oameni smeriti si diferiti de cei ce cred. Caci cei ce cred sunt dupa cuvintele lui Habacuc: „Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el”, iar cei ce se incred : …”dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.

Oamenii care se incred in Fiul sunt oameni cere se identifica cu El. Cei care cred sunt dupa cuvintele lui Ioan: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” Iar cei care se incred: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

Oamenii care se incred in Fiul sunt oameni care traiesc cu El, purtandu-i Numele; umbland in Numele Lui. Cei care cred sunt dupa cuvintele lui Pavel: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, (aluzie la cei care se rusineaza sa fie identici in traire cu Evanghelia) fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede”. Iar cei ce se incred: „…deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Cei care se incred in Fiul sunt oameni care au biruit lumea. Cei care cred in Fiul sunt dupa cuvintele lui Ioan: „Cine este cel ce a biruit lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? (aluzie la cei care nu pot birui lumea si nici nu vor sub diverse pretexte) Iar cei care se incred in Fiul: „… mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său („Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.) si cine se increde în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el.

Nu povesti, nu vorbe, nu credinta. Noi am plecat la capatul pamantului sa facem ucenici tocmai pentru ca cei de langa noi care ne stiu, ne cunosc credinta si nu increderea in Fiul.

„…cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.”

Legi pentru preoti, de la care „Timotei” nu face rabat

1.Prima din legi, gasita la binecuvantarea rostita de Moise pentru Levi.

  • „Legea adevărului era în gura lui şi nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire şi pe mulţi i-a abătut de la rău.”

Adevarul era in gura lui, nu impus, si pe buze nu s-a gasit nimic nelegiuit, de aceea Moise ia urat de bine. Levi a umblat cu Dumnezeu in pace. Din partea lui Dumnezeu era pace pentru ca era neprihanit in ce priveste viclesugul si inima impartita. Din partea lui Levi era pace pentru ca nu avea de ce sa se teama umbland in neprihanire.

2.A doua lege, legea sfinteniei. Preotul care purta pe inima lui numele copiilor spirituali. Ii putea purta pentru ca era „barbatul sfant”, preot al lui Dumnezeu.

  • „… „Tumim şi Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt…, să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel când se va înfăţişa înaintea Domnului.”

3.A treia lege, legea separarii, precum Levi care s-a separat de ceilalti.

  •  Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.’”

4.A patra lege, legea consecventei. Levi care face slujba necurmat la Cortul Intalnirii, mai tarziu Templu.

  • Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale Şi pe Israel, legea Ta; Ei pun tămâie sub nările Tale Şi ardere-de-tot pe altarul Tău.

5.A cincea lege, legea dedicarii. Cu prilejul unor fapte petrecute la Sitim se incheie un legamant a lui Dumnezeu cu casa lui Fineas, datorate…

  • „Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor şi n-am nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel. De aceea să spui că închei cu el un legământ de pace. Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.”

6.A sasea lege, legea caracterului integru. Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.

  • „Tu şi fiii tăi împreună cu tine să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri, ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat, şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”

Ieremia, Ezra, Neemia, „Maleahii”, au avut o mare problema cu preotii. Nu i-au acceptat oricum. Au avut in ravna lor pentru Domnul Dumnezeu cerinte si asteptari de la ei. Dar noi nu suntem dintre acestia. Caci oricine are scoala poate fi preotul nostru indiferent de „legea” vietii lui.

Nu pe ei ii vitregim noi, ba chiar le facem un hatar, ci noua ne furam caciula sau mai bine zis prezenta Dumnezeului vesnic, a slavitului Fiu si a binecuvantatului Duh.

Ct despre preoti…

Dar voi v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi aţi călcat legământul lui Levi, zice Domnul oştirilor. De aceea, şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor când tălmăciţi Legea.

Cheia casei lui David

Isaia 22

Cetatea este chemata la post, in loc de aceasta cetatea galagioasa se bucura si se veselea. Curteanul Sebna (titlu de mare dregător în ierarhia boierilor, membru al sfatului domnesc; persoană care conducea „Cancelaria” și, în lipsa domnului, prezida adunarea), cel care tinea „cheile administrative” ale imparatiei isi construia un loc de veci frumos, in stanca, ca lumea sa isi aduca aminte cate lucruri grozave a facut el si sa nu i se stearga pomenirea.

Povesterirea nu-i asa tragica in vremuri de pace. Dar in vremuri in care ostile sunt la porti, povestirea arata ca o mare nebunie. Si asa era. Iuda se baza pe aliante. In ziua in care vaile erau pline de osti deja, ei abia isi cercetau scuturile din casa padurii. Si mai rau era ca inca trageau mare nadejde in „nemurirea” lor si nu vedeau ca mana Domnului a adus aceasta stare de amenintare.

De ce?  Findca au incetat darurile de mancare si jertfele de bautura din casa Dumnezeului lor, faceau asta, dar nu la casa Domnului si nu cum cerea Legea, caci Legea a fost pervertita dupa placerea lor. Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin: ‘Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!’. Findca curveau cu neamurile in aliante si isi luau femei straine. Findca au parasit pe Domnul.

Dumnezeu il mustra, prin contextul acela dar ei si-au facut propria viziune asupra lucrurilor. Si cel mai vinovat era „curteanul acela”, care tinea „dregatoria” casei imparatesti. Povestea este cu talc, cu asemanari si are aplicativitate.

Cand curteanul Sebna isi pierde vrednicia, este timpul pentru ca ALTCINEVA sa fie pus in loc. Eliachim era cel care avea grija ca imparatul sa nu duca lipsa de nimic, de la hrana pana la oamenii care il slujeau. Cel care avea grija de Imparat si de Imparatia lui va primi cheile casei imparatiei. Il va inlocui pe curteanul Sebna.

Iată, vei fi azvârlit cu o aruncătură puternică, si in ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim fiul lui Hilchia, marele preot. Il voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.

Timpul cand dregatoria ajunge din nou din mainile „afaceristilor” gen boierul acesta Sebna, in mainile unui preot. El va fi ca un tata si nu ca un stapan.

Vin vremuri de neinteles pentru cine se multumeste cu faramiturile care cad de la masa bogatilor. Ele stampara dar satura.

El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte

Intelepciunea

La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.

Ce dărâmă El nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.

El opreşte apele, şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul.

Puterea

El are puterea şi înţelepciunea;

El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii. El ia robi pe sfetnici şi tulbură mintea judecătorilor. El dezleagă legătura împăraţilor şi le pune o frânghie în jurul coapselor. El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici. 

El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni. El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari. El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.

El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, unde bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi

Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.