Ce va face Dumnezeu

„Multimile nu-l impresioneaza pe Cel Atotputernic. Marimea nu este o chestiune importanta pentru El. Dumnezeu isi va intoarce binecuvantarea catre o mica misiune, catre un popor cu inima simpla de cine-stie-unde al carui avut cel mai de pret e dorinta de a-L iubi si de a-L asculta.”

A.T.

Reclame

Cand tot vorbim despre trezire

„Obligatia noastra cea mai presanta de astazi este sa facem tot ce ne sta in putere ca sa obtinem o trezire care va rezulta intr-o biserica reformata, revitalizata si purificata. Este mult mai important sa avem crestini mai buni decat sa avem crestini mai multi.”

„Si cum putem noi imbunatati biserica? Numai si numai prin a ne imbunatati pe noi insine: si aici este dificultatea.”

„Este mult mai usor sa vorbim despre trezire decat sa o experimentam.”

Prabusirea tragica a credinciosului si a crestinismului

„Prabusirea lor tragica este esecul de a intelege Domnia lui Hristos, ucenicia credinciosului, separarea de lume si rastignirea omului natural.”

„… incearca sa construiasca un templu sfant pe temelia de nisip a  sinelui religios. Va suferi, se va sacrifica si va trudi dar nu va muri. Este Adam in cea mai pioasa stare a lui, insa el nu s-a lepadat niciodata de sine ca sa-si ia crucea si sa-L urmeze pe Hristos.”

Ar fi cazul sa incetam cu „spiritualul”?

  •  Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

„Dovada iubirii fata de Hristos este pur si simplu mutata in totalitate de pe taramul sentimentelor si asezata pe taramul ascultarii practice.” – A.T.

 

Toti avem o imparatie dar nu toti la fel

„Omul cerului traieste pentru imparatia dinlauntru lui; omul pamantului traieste pentru lumea din jurul lui.

Ca sa rezumam: orice promoveaza sinele, ieftineste viata, infometeaza sufletul, nadajduieste fara temeiuri biblice pentru nadejde, adopta standarde morale curente, urmeaza calea majoritatii fie ca este bine fie ca este rau, se lasa in voia placerilor firii pamantesti,… traieste pentru lumea din jururl lui.”

A.T.

Toti avem filozofie crestina dar nu toti la fel

„Omul lumii accepta suficienta acestei lumi si nu face nici o provizie pentru alta; el pretuieste pamantul mai presus de cer, timpul mai presus de eternitate, trupul mai presus de suflet, si pe oameni mai presus de Dumnezeu. El considera ca pacatul este relativ inofensiv, crede ca placerea este un scop in sine, accepta justetea obisnuitului si se increde in bunatatea fundamentala a naturii umane. Si chiar daca este un prezbiter (sau un pastor) intr-o biserica, el este parte integranta din lume.”

A.T.

Copii lui Dumnezeu si copii diavolului

„Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.”

Ii fain ca mai avem Cuvantul. Si daca il citim primim intelepciunea de care avem atata nevoie. Caci lumea cu ilustrii ei ne-a intunecat mintea si ne-a pus in minte ideile ei. Dar dreptarul adevarului e inca aproape de noi.

In vreme ce lumea a hotarat sa marsaluiasca sub steagul crestinismului, urmasii lui Hristos s-au grabit sa intre in rand. Este clar ca devreme ce faptele lor nu s-au schimbat, doar steagul a ramas crestin.

Biblia invata cine sunt de fapt adevaratii copii ai lui Dumnezeu. Sunt mult prea multe versete ca sa le enumeram aici. Sa privim numai la cel de la inceput.

Copii lui Dumnezeu traiesc in neprihanire dupa cum Dumnezeu este neprihanit, El Tatal lor. Neprihanirea aceasta are de a face cu nevinovatia. In mintea si in inima lor adevaratii copii ai lui Dumnezeu se pazesc sa poata fi acuzati de intentii rele. Ei urmaresc dragostea. Astfel ei sunt intr-o continua zbatere pentru lucruri bune si folositoare aproapelui lor, chiar cu pretul sacrificiului de sine. Lucrurile acestea: nevinovatie, dragoste, bunatate, bunavointa, sacrificiu (a se da pe sine), sunt lucruri ale lui Dumnezeu. Copii care au lucrurile lui Dumnezeu sunt copii lui Dumnezeu. Nu are de a face cu vreo adeziune. Nici cu frecventarea vreunui cerc social botezat cu numele lui Dumnezeu.

Copii diavolului traiesc in pacat, dupa cum tatal lor traieste si pacatuieste inca de la inceput. Acum putin probabil sa putem acoperi macar o buna parte din ce inseamna pacatul. El are de a face cu pofta. Si pofta a fost adanc sadita in fire. Si de acolo ea da nastere la multe fructe si foarte diverse. Dar sa dam pe fata doar cateva, care sunt evidentiate inca de la inceput prin diavol. Pacatul minciunii sau a ucideri adevarului prin diferite metode. Pacatul vrajmasiei si al ruperii partasiei, unitatii. Pacatul stapanirii si al ridicarii mai sus. Pactul uciderii si al stoparii dezvoltarii prin orice fel de ura. Pacatul eradicarii neprihanirii, dreptatii. In toate se poate vedea o decadere de la adevaratele valori care au fost zidite de Dumnezeu pentru viata adevarata si armonioasa. Copii diavolului nu au viata in ei insisi ci propaga moartea. Nu zidesc ci darama. Nu infrumuseteaza ci uratesc. Nu creaza conditi prielnice. Ca sa vedeti ce zice Ioan:

  • Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?

Deci:

  • Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că ceva din Dumnezeu rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

II vorba de viata. De viata comunitatii nu a ta personal. De viata in valorile lui Dumnezeu nu de principii ideologice. Ii vorba de continuarea armoniei nu de progresism. Ii vorba de adevar nu de inselarile Satanei.

Vedeti voi Dumnezeu isi va lua copii la El si Satan isi va lua copii la el. Fiecare in imparatia lui. Una din Imparatii este vesnica precum valorile si Stapanul ei. Celeilalte i sa hotarat un timp, pana la o vreme. Un lucru e clar, nu poate nimeni face parte din amandoua.

Bagati de seama sa nu va atace cineva

Propozitia corecta era : sa nu va insele cineva. Daca intelegem asta intelegem si avetismentul. Caci in vreme ce ne inaltam privirile peste gard ca sa ne pazim de atacatori, amagitoriii sunt deja inauntru. Pastrand pozitia aceasta defensiva, la gard, nu putem face mare lucru impotriva falsului, ba dimpotriva falsul ramane stapan in satele noastre, in vreme ce feciorii sunt plecati la oaste.

Ce nevoie era sa ne avertizeze cineva despre dusmani? Si cata nevoie este sa ne deschida cineva ochii asupra falsilor prieteni!

Hristos si altii ne-au vorbit despre adevaratul pericol. Ni s-a spus despre inima noastra care este deznadajduit de rea si nespus de inselatoare. Ni s-a relatat cum conducatorii religiosi devin mereu ca cei din cele doua partide: din farisei si saduchei, cine citeste sa inteleaga. Am primit avertizari despre proroci falsi si falsi invatatori. Despre fratii care spun doar ca sunt frati. S-a aratat cum vorbele desarte si vorbirile amagitoare fac prapad printre noi. Si cum ne afecteaza falsa neprihanire intreaga comunitate. Mie imi par ca lucrurile periculoase sunt inauntru nu afara.

Dar sa tacem sa nu tulburam pacea. Sa nu fim pricina de poticnire. Sa nu fim elemente perturbatoare. Sa nu afectam unitatea. Sa stam in continuare la gard, veghind sa nu ne atace cineva. Dar cine stie, poate ca doar atacandu-ne cineva ne mai poate da pe calea cea buna.