ORB din nastere

Ioan capitolul 9

Isus intalneste pe orb in Templu, nu in sinagoga, in Templu.- Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? – Cred Doamne, si I s-a inchinat.

Orbul nu a facut lucrul acesta oricum, nu l-a facut pe temeiul unor idei luate de la farisei reci si stricti. Nu a facut asta pentru ca era din Israel. Nu a facut asta pentru ca era ceasul amiezii si ora de rugaciune. Nu s-a prosternut in genunchi pentru a scapa de judecata viitoare. Nu a facut asta din multe alte motive. Nu cred ca a facut asta nici macar din cauza faptului ca a fost vindecat, sau nu in principal. I s-a inchinat pentru ca L-a vazut si a vorbit cu El. A vazut diferenta dintre lipsa de viata a religiei si Viata lui Dumnezeu. Dintre lipsa de compasiune si mila si harul lui Dumnezeu. Dintre reguli si porunci, si dragoste. Toate in Hristos „aratau divin”. Isus a vorbit cu El, l-a atins, l-a cautat. Asa ceva farisei nu au facut.

Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi.” Are puterea sa faca aceasta distinctie si aceasta lucrare intrucat este fiul al omului si Fiu a lui Dumnezeu.

ORB din nastere

Ioan capitolul 9

Daca cineva vrea sa faca lucrarile lui Dumnezeu, sa fie lumina pentru  lume si sa asculte de Duhul va avea mari probleme, nu cu lumea ci cu cei din casa lui, adica din sinagoga. Lucrul acesta a fost valabil intai pentru Hristos. Sa vedem cam cum decurg lucrurile.

In sinagoga s-a facut dezbinare; Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, zic unii; nu stim daca vine sau nu, zic altii, dar comportamentul lui este unul de luat in seama, cum poate El sa faca asemenea „semne”.

Cei care se identifica cu sinagoga si tin cu dintii de ea au hotarat darea afara din sinagoga a celor care au pareri diferite. Tocmai a celor care pot da esenta adunari lor prin marturia pe care ei o pot depune.

Credibilitatea lor si atragerea multimi, sau potolirea ei s-a facut prin emiterea de judecati nedrepte si raspandirea de neadevaruri: „Stim ca Omul acesta este un pacatos…”.

In fine a urmat reducerea la tacere a celor care inca mai pun intrebari stajenitoare pe motiv ca nu respecta autoritatea: „…vrei sa ne inveti pe noi?”

Sinagoga nu a suferit mari modificari. Pereti au ramas intacti. Fara Hristos, fara un orb care a inceput sa vada, cu o multime de intrebari ramase, cu teama de oameni, totusi adunarea dinauntru s-a privat de multe binecuvantari si s-a indepartat serios de Imparatie. Daca mai sunt si alti orbi, de la farisei cu siguranta ca nu vor primi vindecare.

ORB din nastere

Ioan capitolul 9.

De multe ori ma intreb, cum a ajuns crestinismul zilelor noastre in punctul in care este acum? De multe ori ma intreb, cum am ajuns sa il dispretuiesc atat? Ar fi trebui sa fie casa mea si a atator altor oameni . Dar aici nu isi mai gasesc locul decat cei care sunt plini de abilitati, plini de resurse, plini de sine, plini de invatatura, plini de orice numai de Hristos nu. Ma linistesc de multe ori in Cuvant, asa a fost si in timpul Domnului meu. Nici El nu si-a fasit locul. Era punctul central, despre El marturisea Legea si prorocii, Tatal insusi si semnele pe care le savarsea marturiseau despre El. Dar ei erau orbi din nastere, si nu au avut niciodata parte de un alt inceput.

Nu sunt invatator, nici nu predic. Uneori scriu. Azi scriu despre intamplarea aceasta relatata in Ioan. Sunt fascinat mereu in scripturi de lucrurile ce nu „apar in aparente”, sa vedem cateva.

  1. „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”  Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

Acum serios, nu a pacatuit nici el nici parintii lui? Ce mai conteaza trecutul? E aici ca sa se arate in El lucrarile lui Dumnezeu. Asta e pentru Isus, ce urmeaza sa se intample, lucrarile lui Dumnezeu. Pentru farisei insa trecutul e trecut: „tu te-ai nascut cu totul in pacat…”. Nu intalnim asta in „sinagogile” noastre. Nu-i bai ce ai facut atat cat nu incurci pe nimeni. Dar daca traiesti o marturie, farisei te acuza si legea interpretata de ei te da afara din adunare. Nimeni nu mai risca.

2. „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

Stiind ce urmeaza sa starneasca Domnul parca se automotiveaza. Trebuie sa fac ceea ce este corect, drept, lucrarile celui ce m-a imputernicit. Cat SUNT in lume trebuie sa fiu lumina lumii. Lucrurile acestea nu sunt pentru El, ci pentru urmasi Lui.  Deasemenea El atentioneaza asupra timpului cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Ce sa lucreze? Adevarate minuni, schimbari de vieti, marturi ale implicarii lui Dumnezeu? A venit oare noaptea?

3. „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” 

Imi place umorul lui Dumnezeu. Stiti spre ce istorisire indeamna cuvintele acestea? Cea cu Naaman sirianul. La inceput a fost incapatanat, dar pana la urma s-a dus. Pe cand ei incapatanati au ramas pana in ziua vesniciei, si atunci tot de iad se vor tine mortis. Farisei care nu se dezic de „a lor”, tot farisei raman iar vamesi si curvele merg inaintea lor in cer si dupa ei se inchide poarta.

Se arata in noi lucrarile lui Dumnezeu? In mod serios, facem ce este drept si suntem lumina pentru lume? Cand Duhul ne trimite, ascultam? Asta a facut Isus. Seamana crestinismul nostru cu cel aratat de El?

 

Oameni cu mana uscata

Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. Marcu 3:1-4

De ce biserica de azi nu mai e Biserica si de ce crestinii sunt mereu asemanati cu fariseii? Daca facem abstractie de datele concrete, ilustratia de mai sus poate fi urmatoarea. In bisericile noastre stau unii cu nevoi mai speciale sau uneori doar cu nevoi. Nimeni nu misca un deget. Unii nu au PUTEREA sa o faca, alti au prejudecati, unii sunt prea spirituali. Motive din cele mai colorate. Ca si odinioara cei insarcinati sa citeasca scripturile, le citesc; cei insarcinati sa cante, canta; cei insarcinati sa perieze, periaza ( un fel de spalatul picioarelor). Omul cu nevoia lui insa nu are parte de nici o usurare. Religiunea aceasta este fara remedii ci doar cu efecte secundare. Daca totusi s-ar gasi cineva sa faca o schimbare, cei mai multi farisei stau gata sa-l invinuiasca.

Vorba lui Isus: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi i-a intrebat: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?”

Nu, nu este ingaduit sa faci bine! Este chiar obligatoriu. Este chiar obligatoriu sa salvezi o viata! Face parte din menirea ta ca urmas a lui Hristos. Daca predicatul din scripturi te impiedica, parasaste-l. Daca „laudatul si inchinatul” este o piedeca, da-o la oparte. Nu mai lingusi, roteste privirile cu indignare peste ei, apoi „intindeti mana” si fa ceva. Stiti ce a urmat? Marcu3:6 Fariseii au iesit afara din sinagoga.

Dar ei taceau!

O coliba ca si casa?

Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

Isus a venit ca sa ne impace cu Tatal! Ca si Petru, noi am vrea sa il tine pe Isus cu noi pe pamant, si daca mai sunt si alti profeti cu El cu atat mai bine, dar El vrea sa ne duca pe noi cu El, in casa Tatalui Lui. Pe cand vorbea Petru aceste idei frumoase, un glas se aude din nor aratand ca pe langa acestia trei( Isus , Moise si Ilie) acolo mai era Cineva. Tatal arata apartenenta lui Isus la cer; e Fiul Meu, arata unitatea desavarsita cu El, in El Imi gasesc placerea, si arata cum putem sa fim impreuna cu Ei; de El sa ascultati. Cine Il iubeste pazaste poruncile Lui. El si Tatal si Isus vor locui impreuna. Ce colibe?,  cand cerul intreg poate sa-ti devina o casa.

Ce este mai important, ce gandim noi? Atunci sa ne apucam de facut colibe!

Cand Petru savarseste o minune

Ne-am obisnuit atat de mult sa ramanem la minunile lui Isus incat nu mai vedem ce intentiona Scriptura sa ne transmita. Nu cred ca esenta sta in ceea ce a facut Isus, ci in ce incerca sa ne transmita.

In minunea cu umblarea pe mare sunt transcrise si cateva cuvinte. „Indrazniti”, nu va temeti. Isus le vede teama si ii invata cum sa evolueze: sa faca cate ceva, sa nu ramana in starea aceea. A indrazni este echivalent cu a cuteza sa …, a incepe sa mergi inainte pana la a depasi aceasta teama. Indrazniti „Eu sunt”… . Cand putea Isus sa le predea cel mai bine aceasta lectie decat intr-o situatie ca aceasta. El umbla pe mare, ce putere, ce personalitate, ce minune, cu adevarat Isus este „Eu sunt”. Asa ca indrazniti.

Petru ca cel dintai, indrazneste. Lucrurile functioneaza pana la un punct si cand ele nu mai merg nu Isus este de vina. Sta tot acolo, Este tot „Eu sunt”, dar Petru si-a pierdut cutezanta. A incetat sa mai faca ceva, s-a oprit si s-a uitat la valuri si la vant. Prilej pentru Domnul sa ne mai invete o lectie. Credinciosi sunt si trebuie sa fie tot timpul credinciosi. Sa fie credinciosi in a indrazni. Ca Avram, ei nu ar trebui sa se uite la circumstantele care se schimba, la trupul lor care se trece, ei sa nu se îndoiasca de făgăduinţa lui Dumnezeu, „Eu sunt”,  ci credinciosi in credinţă, si întăriti de credinţa lor, sa dea slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţati că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.

„Putin credinciosule”, nu este un repros ci o remarca. Pentru ce nu ai stat drept in credinciosia ta vis a vid de indrazneala, si te-ai indoit?  Indrazneste si ramai credincios indrazneli tale care este in acord cu „Eu sunt”. Minunea cu umblatul pe mare este doar ceea ce se poate intampla dupa aceea cu tine. Isus nu a savarsit o minune, Lui lucrurile acestea mereu ii stau in putere. Minunea a fost ca Petru a umblat cu Isus pe mare. Ceilalti nu au putut decat sa-si scoata palaria.

Dati-le voi sa manance

Irod a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

 Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

Cand l-au omorat pe Ioan noroadele au iesit din cetati si s-au dus sa il caute pe Isus. Deznadajduite si risipite ca niste oi care nu mai aveau nici macar pe unul ca Ioan care „promova moralitatea”. Dupa ce au stat cu Isus pana dupa amiaza, religiosi de ucenici au considerat ca este de ajuns si au vrut sa ii trimita inapoi in cetatile lor, chipurile pentru a isi satisface si alte nevoi precum foamea. Nu au nevoie sa plece le spune Isus. Dati-le voi sa manance. De aici ucenici au inteles ca sa le sature foamea dar el El le spunea sa le umple golul sufletelor lor. Negresit Isus a facut o mare minune cu painile si cu pesti si oameni materialisti au ramas cu aceasta. Dar eu cred ca Isus in dupa amiaza aceea le-a dat negresit mult mai mult decat niste hrana pentru burtile lor. Ia invatat sa isi procure singuri hrana pentru sufletele lor si le-a aratat Izvorul de unde se pot adapa ori de cate ori le este sete dupa neprihanire.

Aducetii AICI la Mine, apoi le-a poruncit sa sada jos, la picioarele Lui. Acolo au gasit binecuvantarea.

 

De prin pilde adunate

Cea cu navodul.

Negresit ca pascari au intentionat sa prinda numai pesti buni, numai ca de mreaja s-au prins tot felul de pesti. Ceva ia adus acolo si au stat cu multimea aceasta buna pana au fost trasi afara. Ar mai fi incaput si altii buni dar ei au ocupat locul degeaba. Acum negresit ceea ce trebuia sa fie prins a fost prins numai ca nu in acelasi loc si nu in aceeasi tura. Faptul ca s-au prins de mreaja nu garanteaza ca din ei se va face si o friptura buna, asa cum faptul ca unii au stat in biserica nu garanteaza ca vor sta si in Imparatie.

De prin pilde adunate

Cea cu margaritarul.

Negustorul nostru cauta printre margaritare pe cele frumoase. Intr-o piata de suveniruri cauta specimene. Cand gaseste unul nu precupeteste nimic ca sa il aiba. Prin aceasta lume cei care aduc roada pentru Imparatie ii cauta pe cei frumosi si cand gaseste unul nu pastreaza nimic din ceea ce are numai sa il castige daca se poate. Exista ceva ce face ca acesti oameni sa iasa in avidenta si sa arate frumos. Poate o sinceritate dezarmanta, poate o smerenie reala, poate o credinta puternica, sunt particularitati. Cred ca sunt cam aceleasi lucruri pentru care Dumnezeu i-a ales pe David, pe Moise, pe Iosua, sau pe cei care de la intemeierea lumii sunt scrisi in carte. Sunt multi deranjati de aceasta alegere, asa ca ei nu continua calea aceasta si nu stau astfel in ce vrea Dumnezeu. Nu sunt deranjat cu nimic, cine nu remarca acest frumos cu siguranta nu este un negustor de margaritare.

De prin pilde adunate

Cea cu comoara.

Nu este evidenta aceasta comoara, si nu seamana tocmai cu un cufar plin de banuti rotunzi de aur, nu arata ca ceva ce toata lume cauta, ci este mai degraba ca o idee deosebita care poate genera profit. O comoara nedescoperita de multi. Cine o vede, pentru ca unora le este dat sa cunoasca tainele Imparatiei iar altora nu, spre dezamagirea celor plini de sine care se supara tare ca sunt lasati pe dinafara, DA TOT ce are si nu crede ca a gresit cu nimic. Ba mai mult bucuria lui efervescenta ii transforma viata si indeletnicirea.