Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

sau

Să nu vă duceţi după dumnezeii popoarelor din jurul vostru, cum si sunt multi dumnezei si domni, cine citeste sa inteleaga.

 Să nu vă temeţi de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi înaintea lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe. Pe limba noastra sa nu devina adoratii nostri, sa nu ne dam vlaga lor, sa nu ne coste nimic din al nostru. „Nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!”

Si ce altceva mai inseamna: „V-am trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: «Întoarceţi-vă, fiecare, de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei…”

Reclame

Scriptura ca „solutie”

  •  Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi…
  • Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Remediul pentru vremurile grele este Scriptura. Remediul pentru oameni „transformati” din zilele din urma este tot Scriptura. De remarcat un singur lucru Scriptura nu va fi blanda, ea invata, dar mustra, indreapta, arata spre neprihanire.

Numai de nu ne-am mai juca de-a predicatul, cu Scriptura.

O vreme cand va fi prea tarziu

  • Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Nu este o alegere a lor este o stare ce vine din interior si care nici macar nu mai poate fi descoperita. Oamenii vor crede cu putere ca ceea ce ei cred despre Scripturi este adevarul macar ca au o evanghelie a binecuvantarii, a slavirii omului si a lucrarii lui, a rapiri si domniei impreuna cu Hristos, etc.

 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Desi predicat adevarul, sau ca sa nu fim prea religiosi, expus, il vor ignora. Se vor indrepta oamenii cu gramada, caci ideile despre Dumnezeu vor fi de asa natura ca sa poata fi acceptate de toti, inspre tot felul de idei. 

Aceasta vreme o traim. De aceea sunt asa de multi „credinciosi”. Dar Hristos va judeca vii si mortii.

Folosind citate bune

 „Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”

Citatele par interesante intodeauna. Daca le-am cunoaste contextul…

In cazul de fata citatul este din contextul lui Core. Core care s-a rasculat impotriva lui Moise. Nu impotriva autoritatii numai ci mai mult.

Impotriva planului lui Dumnezeu si care era comunicat prin Moise. Poporul statea in pustie ca asa a spus Dumnezeu. Norul nu se ridica sa mearga si nici stalpul de foc. Dar Core dorea sa ajunga mai repede in campuri cu verdeata, dorea sa puna stapanire pe cetati, dorea sa ajunga binecuvantat, dorea sa o duca bine. Doar era din poporul lui Dumnezeu, nu.

Impotriva „doctrinei alegerii” a lui Dumnezeu. Cand simtim ca avem merite deja suntem descalificati in ochii lui Dumnezeu caci El nu pentru merite alege. Dar totusi El alege si Core ar face bine sa se supuna. L-a ales pe Moise, i-a ales pe Leviti…, si fii lui Ruben ar trebui sa-si indrepte intai caile. Dar „catestrei” fii si inca 250 din oamenii cu nume, din fruntasii adunarii, s-au ales unul pe celalalt sa puna ordine in lucruri si sa-si impuna voia. Sfatul si liderul sustinut, sau invers.

Impotriva randuielii lui Dumnezeu. Au pus foc in cadelnite si au adus si ei tamaie, conform cuvintelor care s-au spus: „toata adunarea e sfanta”. Toti sunt preoti, toti sunt lideri, toti sunt binecuvantati, toti sunt cu idei, toti sunt cu putere, toti… O fi, da fiecare la randul cetei lui. Democratia nu a facut casa buna in pustia aceea cu Teocratia, si nu ar trebui sa faca nicaieri.

Impotriva stapanirii lui Dumnezeu. Ca sa para o lucrare buna au zis ca Moise stapaneste si impotriva lui se ridica ei. Caci da, Dumnezeu stapaneste peste intreg pamantul, sau peste orice domnie, sau peste orice om cum zice Cuvantul. Si da, a ales interfata lui Moise sau a lui Iosua, sau a lui David dar cand oamenii au vrut sa se rascoale au gasit citate frumoase, ideologi interesante. Dumnezeu stapaneste si e greu omului sa stea sub stapanirea Lui, „dar cand va veni altul in numele lui” oamenilor nu li se va mai cere parererea.

Si apoi „slava Domnului s-a aratat intregii adunari”. Catestrei oameni rezvratiti au mers de vi in locuinta celor morti, sa conduca acolo. Alti 250 au fost au fost mistuiti de foc, nu de cel de care ziceau ca sunt insufletiti. Si marea multi a fost scapata de mijlocirea lui Moise omul acela dispretuit de ei.

Sa nu ne mai animam de cateva citate bune si nici de versete scoase din context. Sa cautam sa fim in voia lui Dumnezeu, sa-i fim placuti Lui, sa asteptam cu rabdare randuielile Lui si sa ne plecam viata sub stapanirea Lui. Pe El sa-L iubim, de El sa ne apropiem, sa terminam odata cu majoritatea. Lui „Core” ii vine curand timpul.

Vezi daca te incadrezi

O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el!

Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.” 

„Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu Mă cunosc, zice Domnul.

Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu bârfeli.

Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.

Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul.

Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.

 

De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?

Si cum as putea sa nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?”

Ier.9

SA VINA DAR RAPIREA

Un Fiu ca Tatal

  • „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.” sau „Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui”.

Domnul Isus lucra dar Tatal de fapt era in spatele Lui. Aviz lucratorilor din ziua de azi. Stiu ca e greu sa astepti pe Tatal sa faca ceva dar fara El lucrarea nu-i decat praf, asa ca merita asteptarea. Dar cui sa-i spui asa ceva in secolul in care daca nu intreprinzi ceva parca esti mort, te ia fibrilatia pe dinauntru.

  •  „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Natural este ca fiul nu poate face nimic daca nu il invata cineva. Si cea mai multa invatatura o ia de la cel cu care petrece cel mai mult timp. Continuarea mesajului este in invatatura cu facerea de ucenici. Isus i-a avut pe ai Sai. Pavel pe ai sai. Noi ai cui ucenici om fi. Uitati-va cu bagare de seama la ce facem fiecare.

  • Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.

Iarasi natura noastra ne arata ca atunci cand vrem ca urmasii sa fie respectati asa cum am fost noi, ii punem in locul autoritatii noastre. Nu o fi mare lucru sa intelegem cum Tatal i-a acordat Fiului aceasta autoritate. Acum Fiul fiind Cel in fata caruia trebuie sa dam socoteala, ar fi prevazator sa nu iesim din Cuvantul Lui. Macar ca uneori credem ca stim mai bine sau mai mult, traind intr-un veac mai avansat si intr-o cultura putin diferita.

  • „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”

Cautand sa faca voia Tatalui, Fiul nu face partinire. Nu poate fi subiectiv odata cu credinciosia Lui de a implini ceea ce Tatal L-a insarcinat sa faca. Nu poate fi orgolios, si nici nu adauga propriile rationamente. Dar noi? Cum de am schimbat atat de multe lucruri? Nu cred ca mai e un secret fata de nimeni, numai de am avea inima sa recunostem.

  • Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

Cand faci lucrul incredintat, stresul aparari propriilor fapte dispare si ramane ca Cel ce te-a insarcinat sa fie raspunzator. Asa unii din vechime si chiar Domnul nostru nu a purtat o povara prea grea ca oamenii il resping si ii judeca actiunile. Ca aumenii ii resping autoritatea. Tatal va marturisi adevarul.

  • Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

Lipsa vietii asemanatoare cu Hristos, lipsa primirii de Dumnezeu, lipsa plinatatii Duhului Sfant, are ca argument lipsa acceptarii si pastrarii cuvintelor lui Isus. Cum nimeni nu a vazut si auzit Cuvintele lui Dumnezeu, ramane dar increderea deplina in Cel ce a venit de la El. Sa fim placuti inaintea Tatalui, dupa ce doar Fiul a venit sa ni-L descopere, implica ascultarea de Fiu.

Tatal si Fiul nu pot fi despartiti. Cuvantul, Viata, Lumina, Credinta sunt in Fiul si toate de la Tatal. Insa…

  • Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?

…adica pe Isus.

 

Credinciosi zilelor noastre

Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Imi dau seama ca bunatatea e la fel de veche precum omul si la fel de la moda precum mandria. Pana si cel mai avar om are faptele lui bune. Precum Dinu Paturica toti viseaza ca sa aiba, ca odata sa poata ajunge ca sa dea, si uneori dau. Pana si cel mai zgarcit om are darniciile lui. Odata am primit de la un vestit „strangator de bunuri” un cort. Era fara barele de sustinere. Pana si cel mai mare bogatas, isi arata filantropia.

Daca le-ar lua cineva, fara ca ei sa bage de seama, trambita! Lumea ar ramanea cu castigurile ei, fara sa mai existe multele urmari secundare si nebenefice. Oamenii dau atat timp cat cu cealalta mana tin trambita. Cand le este luat beneficiul, bunatatea dispare.

Cine poate gasi omul credincios. Bun in natura lui, chiar daca reinoita. Fara sa tina socoteala. Fara sa astepte bliturile. Fara sa cantareasca beneficiile.

De cand cu Domnul Hristos aceasta categorie a oamenilor ar fi trebuit sa umple pamantul. Dar desi multi se numesc buni sau crestini, omul credincios lipseste cu desavarsire.

Lumea ramane ca mai inainte cu oamenii ei, cu obisnuintele ei, si toti il asteapta pe Mesia.