Eu nu sunt profet

Nu, nu sunt profet. Sunt un om pacatos in ciuda faptului ca ma trudesc sa fac binele. Dar chiar si de marele preot s-a folosit Dumnezeu intr-o vreme stearpa, atunci cand acesta a spus, fiind calauzit de Duhul: „…nu stiti ca e mai bine sa moara un om decat sa piara tot neamul?”

Prevad ca vine o vreme trista pentru crestini. Ii spunem trista, doar trista. O vreme in care, dupa ce vor fi fost unealta prin care cel rau si-a adus agenda la zi, vor si scosi tapi ispasitori. Crestini acestia slabi sunt numai buni de implementat lucruri pe care altfel lumea le-ar primi cu ostilitate. Cu atat mai mult cu cat pare ca mai mult ca niciodata ei formeaza cumva o majoritate decisiva. Daca se strecoara pe undeva prin mijlocul frazei „Isus” crestini acestui veac sunt mai mult decat entuziasti. In realitatea cotidiana nu sunt slabi, sunt doctori, economisti, teologi, etc. Cand vine vorba de Dumnezeu sunt doar cantareti si oameni care cred. De aceea planurile celui rau nu au nici un puternic impediment. Ne pare uneori cand vedem vreun vorbitor mai inflacarat ca stie ce zice si ce urmareste, dar in realitate el doar stie ce zice. Ne aliniem la ce zice el, si in fapte ramanem toti aceeasi crestini slabi. Niciodata in istoria biserici nu cred sa fi avut parte de asa biserici usoare.

Prevad ca vine vremea cand pastorii vor fugi. Pentru ca pastorii platiti cand vine lupul fug. Nu ma indoiesc deloc de ce afirm pentru ca lucrul acesta s-a mai  intamplat deja. Dintr-o  data un mare pastor are probleme, stiti ce face el? Fuge. Isi pastreaza o fundatie, o organizatie; isi incropeste in graba o biserica, si se face pastorul celor care au grija de el. Vorbim de cazul, ipotetic, in care el este un pastor bun. Daca nu a putut rezista unor instigatori, chipurile rai, cum vor sta oamenii acestia in fata unui legiuitor cu sabia scoasa?

Prevad ca va veni vremea cand oile vor urma orbeste pe oricine pare ca stie unde merge. Satui de predicatori, oile au nevoie disperata si de ceva de pus in gura. In punctul acesta actuali conducatori il subestimeaza pe Antihrist. Daca multimile au fost in stare anii de zile sa urmeze niste maini lenese, pasii unui om rece, au poposit pe niste terenuri sterpe, niste terenuri pline de ilustratii dar fara putere, multimile pot si vor urma pe unul care va face sa coboare foc din cer, si s-ar putea ca focul acesta sa nu fie doar vapaia unei flacari  fizice.

Ne asteptam ca Dumnezeu va lucra dincolo de toate acestea si lucrurile vor fi ideal de bune. Ceva de genul rapirii a milioane de oameni care lasa in urma tone de haine peste tot prin univers. In vreme ce ne gudurim pe langa semineu cu imaginea aceasta in minte, Dumnezeu lucreaza cu cei care s-au intors la dragostea de Dumnezeu, la prima lor dragoste. Dumnezeu lucreaza cu cei care stiu sa traiasca smerit si sa sufere dispretul celor mari si trufasi, a celor ce zic ca sunt „iudei” si nu sunt, ci sunt o sinagoga , o organizatie a Satanei. Dumnezeu lucreaza cu cei care s-au dezis de invataturile acestea continuatoare a idei lui Balaam si a idei nicolaitilor. Dumnezeu se desfata de cei care nu au cunoscut adancimile Satanei si de cei care nu si-au manjit hainele. Dumnezeu deschide o usa mica pentru unii din ei si pe unii ii curteaza personal.

Cu toti ceilalti numai Dumnezeu stie ce va fi. Eu unul nu stiu pentru ca nu sunt profet.

Anunțuri

Se cauta un om – un om al umilintei

„Iata Mielul lui Dumnezeu!” Omul pe care il cinsteste Dumnezeu este omul care inceteaza sa vorbeasca despre sine. El  este bucuros cand Mielul lui Dumnezeu primeste toata slava. Dumnezeu L-a cinstit pe Miel, cine este omul…?

Biserica ar avea mult de castigat daca ar scapa de toti acesti trufasi oratori. Doctori teologi. Fiul lui Dumnezeu a venit ca un Miel, El capul Bisericii. Cine sunt toti acesti lupi….? Oamenii trufasi se trimet singuri si unii pe altii. Pe omul smerit il trimite Dumnezeu. Doar pe omul smerit il trimete Dumnezeu. El este omul pe care Hristos il poate locui complect. El este slujitorul lui Dumnezeu. Sa nu ne inselam singuri.

Se cauta un om – un om al curajului

Multi dintre noi ne temem sa fim unici si diferiti. Ne temem sa nu ne pierdem stima comunitatii. Ne temem sa nu ne pierdem prietenii, reputatia, venitul, sa nu fim nepopulari. Cand Dumnezeu cauta un om, desi are aceeasi chemare pentru fiecare, nu se uita la cei mai multi dintre noi. Pentru ca suntem oameni ne-curajosi. Raiul nu este un loc al oamenilor molai, spunea cineva, raiul este un loc al martirilor, al soldatilor, al visatorilor, al profetilor, al oamenilor curati, oameni care si-au iubit generatia si-au iubit chemarea, cu curaj au trait pentru Dumnezeu.

S-ar putea sa nu avem toti o lucrare mareata de facut, dar toti cati L-ar urma pe Isus trebuie sa o faca cu curaj. El a chemat ucenicii sa-si provoce generatia, si pentru aceasta e nevoie de curaj. Vedeti toti acestia care se grabesc sa se uniformizeze cu lumea? Vedeti cata e masura de curaj?

Se cauta un om- un om al viziunii

Cand eram mai tanar imi placea sa citesc romane cu si despre indieni. Ma uimit cum in situatii cand ochiul citadin nu putea sa vada decat copaci, iarba, flori; indienii vedeau urme si stiau ale cui sunt si incotro se indreapta. Ma gandeam ca poate avem nevoie de „indieni”.

Ce avem nevoie azi este sa ni se deschida ochii. Omul cu ochii deschisi poate vedea ceea ce omul lipsit de vedere nu poate vedea. Lumea aceasta ne-a aruncat prea mult praf in ochii. Lumea aceasta ne pus toate minciunile ei mult prea aproape de nas, asa ca ne lipseste perspectiva. Avem nevoie de oameni cu viziune.

Un om cu viziune este intodeauna un om care se decupleaza cumva de vremea in care traieste. El este un om al solititudinii.  Orice om cu viziune se pare ca se intorce cumva cu fata in sens invers tenditelor vremii. El este un om al simplitatii. Un om cu viziune este un om care are o alta identitate luata din alta intelegere si dintr-o alta umblare. El nu se lasa prins de vremuri el provoaca vremurile.

Desi lumea are nevoie de el, de cele mai multe ori, cei mai multi nu l-au urmat. Dar si asa este un bun necesar si macar cativa vor fi redirectionati. Faca bunul Dumnezeu sa fie din biserica.

Se cauta un om- un om al simplitatii

Noi traim vremuri in care omul vrea sa faca impresie. Traim vremuri in care omul traieste mai mult in afara dacat inauntru. Noi traim vremuri in care lucrurile trebuie sa fie impachetate, intortocheate, complicate si intr-o continua miscare. Lucrurile acestea fac oamenii sa fie fatarnici, pre-facuti, falsi, spoiti, lipsiti de transparenta. In una din epistolele lui Pavel, apostolul, Dumnezeu vorbeste omenirii despre timpul acesta. Timp in care are loc transformarea felului de fiinta umana.

Cea mai tragica comedie in tot acest timp este sa vezi oameni care spun ca vorbesc adevarul, ca sunt de partea adevarului ca L-au cunoscut dar care sunt la fel ca ceilalti, niste diplomati. Evlavia lor este o forma fara fond. In Scriptura problema aceasta are leac in invatatura data de Domnul in povestea ce are legatura cu copii. Daca cineva nu primeste Imparatia ca un copil,cu nici un chip nu va intra in ea. Simplitatea da omului sinceritatea si il intoarce la starea smerita in care Duhul poate sa lucreze. In simplitate se recuceresc sensurile vietii. In simplitate e frumusetea interioara. In simplitate sunt lucrurile simple care dau calitatea adevarata a vietii.

Biserica are neaparata trebuinta de oamenii acestia ai simplitatii. Si lumea ar avea nevoie de ei dar tonul este de asteptat sa-l dea biserica. Eu cred ca in primele veacuri ale crestinismului, ucenicii „si-au pus toate de obste”, nu pentru o davada de altruism sau pentru a forma o societate diferita, ci tocmai pentru ca au prins acest secret al simplitatii.

Da Doamne de la inceput intelepciunea pe care de multe ori omul o gaseste la urma.

 

Se cauta un om- un om al solitudinii

Oriunde s-au facut lucruri pentru Dumnezeu a fost la mijloc un om trimis de Dumnezeu. Astazi multi isi iau aceasta indrazneata postura de om trimis de Dumnezeu, in vreme ce chemarea lui nu este decat o alegere proprie a vocatiei. Ca atare pasiunea lui pentru Dumnezeu inceteaza imediat dupa ce iese din amvon. Lucrarea lui de asemenea. Dar Biserica nu are nevoie de astfel de amatori. Acum mai mult ca oricand (din vari motive) Biserica are nevoie de oameni trimisi de El.

Ca sa fie cineva proprietatea lui Dumnezeu, sa fie imputernicit de Dumnezeu si trimis de Dumnezeu, Dumnezeu cauta ceva la un om.

  • Dumnezeu cauta un om al solititudinii. Un om care sa creasca in tacere in umblare cu Dumnezeul lui. Un om care sa fi fost la scoala lui Dumnezeu. Un om care are suficient timp, un om care si-a obisnuit urechea sa-L asculte pe Dumnezeu. Un om pe care Dumnezeu poate pune stapanire, un om pe care Dumnezeu il poate opri , il poate incetini ca sa faca ceea ce vrea Dumnezeu sa faca cu el pentru generatia lui.

Din pricina acestui lucru nebagat in seama, cel al solititudinii, multi oameni nu se pot gandi niciodata serios la nimic. Rezultatul este ca ei au nevoie permanenta de companie. Cu cat sunt mai putine lucruri in interiorul lui cu atat are nevoie mai mult de oameni. Ioan Botezatorul a trait in desert pana in vremea aratarii lui inaintea lui Israel. Daca ar fi umblat in caile lumii, nu ar fi fost niciodata omul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu.

Daca ramai singur  si iti lasi genunchi in pamant si stai asa o vreme, lucrul acesta iti va face mai mult bine decat orice altceva. Si cine stie daca nu are Dumnezeu o treaba de facut cu tine. Biserica are nevoie de oameni, de felul potrivit de oameni.

Primul secret despre prorocii mincinosi

Ni se pare poate ciudat ca prima predica cu tema „prorocii mincinosi”, este imediat dupa „predica de pe munte”. In prima se zice ferice, in a doua se zice feri-ti-va. Nu ii treaba lui Isus sa pedepseasca acum sau sa determine Biserica Lui sa lupte impotriva prorocilor cu o lupta de idei. Asa cum unii din mai marii bisericii din zilele noastre au inteles. E insa o preocupare care trebuie sa fie, si vorbim despre pazirea de ei.

Ei vin la noi. Se pare ca nu in lume au ei treaba. Nu cauta sa deturneze vreo organizatie de parinti sau vreun club de viticultori, cu biserica au ei treaba. In alte locuri din Scriptura se spune ca lucrarea lor este fie o incercare a Domnului pentru a vedea daca inima noastra este intru totul a Lui, este fie un exces de zel al unora care au cam luat-o razna.

Considerente.

Prorocii mincinosi sunt intr-un fel in exterior si altfel in interior, si binenteles ca interiorul este cel care cauzeaza problemele. Daca este asa atunci este foarte dificil sa ii recunoastem. Desi s-a dat un fel de indiciu, totusi biserica nu l-a inteles.

Cand s-a spus ca dupa roadele lor ii recunoastem, ne-am asteptat sa fie la fel de usor ca in mediul inconjurator. Privesti niste mere intr-un pom si spui este un mar. Dar lucrurile nu sunt atat de simple. Nu  ne-am putea astepta sa vedem un proroc mincinos mergand prin biserici si spunand: sunt un mincinos, un mare proroc-mincinos. Atunci cum?

Cand se refera la roade, ni se indica urmasii lui. Singuri care nu se vor lasa pacaliti de ceea ce e tatal lor. Il vad in fiecare zi in cele mai ascunse locuri si atitudini. In pornirile si adevaratele lui preocupari. Dragostea pentru ei, nu il va face pe un copil, decat foarte rar sa marturiseasca ceva rau despre el. Dar va marturisi copiindu-i comportamentul. Te poti uita la un copil avid dupa aprecieri si poti spune fara sa gresesti:asa este tatal sau.

Intr-un fel prima menire a noastra este sa aducem copii nostri in Imparatia lui Dumnezeu. Vrem sa salvam cat mai multi oameni asa cum si Hristos isi doreste, dar prima cucerire este propriul nostru camin. Nu degeaba in calitatile necesare unui priveghetor al adunarii este inclusa si aceasta capacitate de a-si mantui casa prin exemplul personal. Daca ma intrebati pe mine este de fapt si testul suprem. Si Scriptura descalifica pe cineva care nu poate sa faca acest cel mai usor lucru. Cei din casa ta te vor urma, este in natura copiilor sa isi copieze parintii. Trebuie doar marturia corecta. Daca esti fatarnic atunci copii se vor distanta primii de tine, cel putin la nivel emotional.

Iti ramane decat sa faci niste studii bune, sa gasesti un sponsor puternic si sa te duci la marginile pamantului ca sa castigi oameni, chipurile pentru Hristos. In vreme ce casa ta, caminul in care traiesti si in care odata cu tine vine si Duhul Sfant pe care spui ca il ai, sta daramata aratand adevarata ta valoare de castigator de suflete pentru Hristos.

Copii mai au un har, dar pomul care nu a facut roade bune este taiat si aruncat in foc.

Pentru ca…

Luca 4: 18

Duhul Domnului este peste Mine pentru ca: … Marturisirea ii apartine Domnului Isus si este importanta PENTRU CA, ea este folosita pentru a arata omul calauzit si plin de Duhul lui Dumnezeu. Asa si-a aratat Domnul pozitia care implinea profetia Vechilui Testament. Asa si-a argumentat pozitia in fata lui Ioan care intreba daca El este…, sau daca trebuie sa astepte pe un altul. Asadar cine este cel peste care Duhul se odihneste? Cine este cel care face astfel voia lui Dumnezeu?

Este cel care a fost uns sa vesteasca saracilor Evanghelia. UNS- chemat de Dumnezeu, scos dintre ceilalti oameni, „imbracat corespunzator”, sfintit si pus sa nu faca nici o alta slujba. SARACILOR- nimic nu este pentru saraci pentru ca ei nu au cu ce sa recompenseze. Evanghelia nu este numai pentru saraci dar este recunoscuta ca fiind adevarata cand este vestita cu bucurie saracilor. Pentru ca EVANGHELIA- este vestea buna, beneficiul dat nu celor care merita ci celor care au nevoie. Este la moda sa spui ca Duhul este peste tine, dar daca lucrarea ta nu ii are in vedere pe saraci, decat cu niste pachete date cu superioritate de pasti si de craciun…

Este cel care a inteles trimiterea la cei cu inima zdrobita. Sa aduca vindecare. Nu sa toarne vreun undelemn peste ei, nu sa se roage pentru ei. Sa stea aproape de ei. Ca un balsam pus peste o rana care pana la urma curata, sterilizeaza, reface. Duhul poarta pe oamenii lui Dumnezeu acolo unde oameni tanjesc dupa vindecare si nu exista leac pentru rana lor decat lucrarea Lui. Duhul scapa pe oameni din neputintele firesti daca trebuie, dar in principal ii scapa pe oameni din viciile aduse de instrainarea de Dumnezeu atunci cand tanjesc dupa aceasta. Omul peste care sta Duhul este trimis de El la acestia.

Este cel care proroceste vremea scaparii din robie si a indepartarii intunerecului. Duhul pe unii ii scapa chiar din lanturi reale si unora le deschide ochii firesti. Dar El proroceste vremea indepartari oricaror lucruri care limiteaza pe cineva in cunoasterea lui Dumnezeu si in refacerea relatiei cu El. Si cine se lasa condus apoi cu bucurie inspre acestea gaseste o eliberare cat mai complecta si deplina. Omul peste care se odihneste Duhul are in vedere aceasta libertate si aceasta lumina, o propovaduieste. Nu este regretabil ca oameni care isi spun oameni ai lui Dumnezeu robesc si intuneca semenilor lor calea?

Si in final cel peste care este Duhul Domnului, este cel care da drumul celor apasati, ii elibereaza. Hristos Isus a venit sa elibereze omul,(ca sa poata sluji lui Dumnezeu) cine v-a facut iarasi robi? Oridecate ori aud oameni care predica o reintoarcere in vreo robie, sunt ferm convins de ce duh sunt calauziti. Duhul lui Dumnezeu elibereaza omul. E liber de ce spune generatia lui, in orice domeniu, e liber sa fie simplu, auster si plin de dragoste pentru Hristos Domnul lui. Celelalte podoabe care le pune lumea, moda, firea, si chiar religia sunt de prisos.

Vedem biserici pline, in unele locuri, mai pline ca niciodata. Am putea spune ca cel care o conduce este un om plin de Duhul. Dar in vreme ce bogatii si vedetele sunt inauntru ascultand predica lui. Saracii, cei zdrobiti, cei apasati, robii si cei orbi sunt in afara zidurilor lor si nimeni nu-i cauta. Daca s-ar intampla sa intre totusi inauntru, s-ar gasi oare vreun loc si pentru ei? Eu cred ca nu Duhul este cel care ii va scoate politicos afara. Este nepotrivita tinuta lor, slaba lor prestanta, lipsa de entuziasm. Aici in locul acesta se canta cu toba mare, se sare in numele domnului, se striga, se bate din palme. Nu-i loc pentru saraci in trup si in duh.

In vreme ce ei raman cu duhul lor. Duhul lui Dumnezeu ii cheama pe cei saraci afara din tabara la El. Ii gaseste pe unii langa un rau, unde si-au facut un loc de rugaciune, loc al zdrobirii lor. Pe unii ii viziteaza in temnita robiri lor. Si cei ce umplau in bezna si in umbra morti vad cumva o mare Lumina. In toate aceste locuri nu umbla Duhul ca un nor, ci umbla Duhul ce „se odihneste” peste si in trupul unui om. Ce scump om. Fie ca Dumnezeu sa ne trimita mai multi din acestia.

Actuala intoarcere la religie

 

O trezire autentica ar ridica standardele morale ale societatii, ar frana rata divorturilor si ar readuce caracterul sacru al caminului. Insa nu exista o asemenea schimbare.

Religia de azi preamareste succesul si tipareste cu inversunare marturiile religioase ale magnatilor marilor companii, ale actorilor, ale atletilor, ale politicienilor si persoanelor foarte importante de orice fel, indiferent de reputatia lor sau de lipsa acesteia. Religia este promovata prin aceleasi tehnici folosite la vanzarea tigarilor. Te rogi sa te calmezi asa cum fumezi ca sa iti recapeti calmul. Aproape toate cartile spun ca Isus este un Tip obisnuit, si crestinismul este o utilizare inteleapta a celor mai inalte legi psihologice. Nu cei blanzi sunt binecuvantati, ci cei infumurati. Nu cei ce plang sunt apreciati ci cei ce zambesc si zambesc si zambesc. Nu cei saraci in duhul ii sunt dragi lui Dumnezeu, ci cei care sunt socotiti a fi cineva. Nu cei insetati dupa neprihanire sunt saturati, ci cei ce flamanzasc dupa publicitate.

Daca as fi descris religiile non-evanghelice acest lucru nu ar fi fost atat de socant. Intr-o masura covarsitor de mare crestinismul evanghelic este acum scriptural doar cu numele si renumele.

Preluat de le A. W. Tozer

Actuala intoarcere la religie

Daca ar avea loc o renastere a credintei adevarate a lui Hristos oriunde in lumea civilizata, am avea tot dreptul sa ne asteptam ca cei afectati de ea sa fie mai spirituali, mai sfinti, in sensul cel mai bun al acestor cuvinte. Valul actual de religie nu are un asemenea efect.

Religia care este acum la moda nu spune niciodata : „Sa nu” ; aceasta ar fi o gandire negativa si contrara celei mai bune psihologii. Ea nu porunceste oamenilor; le zambeste, ii linguseste, le sugereaza, si sfarseste prin a lasa omul sa faca ce vrea. Orice este tolerat atat timp cat oamenii ii dau lui Dumnezeu o mita sub forma „devotiunilor”, dupa ce razvratitul nerestaurat s-a distrat bine.

Religia de azi nu mai transforma oamenii, ci este transformata de catre oameni. Ea nu mai ridica nivelul moral al societatii, ci coboara la nivelul societatii si se felicita singura ca a castigat o victorie findca societatea ii  accepta zambind predarea.

Preluat de la  A.W. Tozer