Primul secret despre prorocii mincinosi

Ni se pare poate ciudat ca prima predica cu tema „prorocii mincinosi”, este imediat dupa „predica de pe munte”. In prima se zice ferice, in a doua se zice feri-ti-va. Nu ii treaba lui Isus sa pedepseasca acum sau sa determine Biserica Lui sa lupte impotriva prorocilor cu o lupta de idei. Asa cum unii din mai marii bisericii din zilele noastre au inteles. E insa o preocupare care trebuie sa fie, si vorbim despre pazirea de ei.

Ei vin la noi. Se pare ca nu in lume au ei treaba. Nu cauta sa deturneze vreo organizatie de parinti sau vreun club de viticultori, cu biserica au ei treaba. In alte locuri din Scriptura se spune ca lucrarea lor este fie o incercare a Domnului pentru a vedea daca inima noastra este intru totul a Lui, este fie un exces de zel al unora care au cam luat-o razna.

Considerente.

Prorocii mincinosi sunt intr-un fel in exterior si altfel in interior, si binenteles ca interiorul este cel care cauzeaza problemele. Daca este asa atunci este foarte dificil sa ii recunoastem. Desi s-a dat un fel de indiciu, totusi biserica nu l-a inteles.

Cand s-a spus ca dupa roadele lor ii recunoastem, ne-am asteptat sa fie la fel de usor ca in mediul inconjurator. Privesti niste mere intr-un pom si spui este un mar. Dar lucrurile nu sunt atat de simple. Nu  ne-am putea astepta sa vedem un proroc mincinos mergand prin biserici si spunand: sunt un mincinos, un mare proroc-mincinos. Atunci cum?

Cand se refera la roade, ni se indica urmasii lui. Singuri care nu se vor lasa pacaliti de ceea ce e tatal lor. Il vad in fiecare zi in cele mai ascunse locuri si atitudini. In pornirile si adevaratele lui preocupari. Dragostea pentru ei, nu il va face pe un copil, decat foarte rar sa marturiseasca ceva rau despre el. Dar va marturisi copiindu-i comportamentul. Te poti uita la un copil avid dupa aprecieri si poti spune fara sa gresesti:asa este tatal sau.

Intr-un fel prima menire a noastra este sa aducem copii nostri in Imparatia lui Dumnezeu. Vrem sa salvam cat mai multi oameni asa cum si Hristos isi doreste, dar prima cucerire este propriul nostru camin. Nu degeaba in calitatile necesare unui priveghetor al adunarii este inclusa si aceasta capacitate de a-si mantui casa prin exemplul personal. Daca ma intrebati pe mine este de fapt si testul suprem. Si Scriptura descalifica pe cineva care nu poate sa faca acest cel mai usor lucru. Cei din casa ta te vor urma, este in natura copiilor sa isi copieze parintii. Trebuie doar marturia corecta. Daca esti fatarnic atunci copii se vor distanta primii de tine, cel putin la nivel emotional.

Iti ramane decat sa faci niste studii bune, sa gasesti un sponsor puternic si sa te duci la marginile pamantului ca sa castigi oameni, chipurile pentru Hristos. In vreme ce casa ta, caminul in care traiesti si in care odata cu tine vine si Duhul Sfant pe care spui ca il ai, sta daramata aratand adevarata ta valoare de castigator de suflete pentru Hristos.

Copii mai au un har, dar pomul care nu a facut roade bune este taiat si aruncat in foc.

Anunțuri

Pentru ca…

Luca 4: 18

Duhul Domnului este peste Mine pentru ca: … Marturisirea ii apartine Domnului Isus si este importanta PENTRU CA, ea este folosita pentru a arata omul calauzit si plin de Duhul lui Dumnezeu. Asa si-a aratat Domnul pozitia care implinea profetia Vechilui Testament. Asa si-a argumentat pozitia in fata lui Ioan care intreba daca El este…, sau daca trebuie sa astepte pe un altul. Asadar cine este cel peste care Duhul se odihneste? Cine este cel care face astfel voia lui Dumnezeu?

Este cel care a fost uns sa vesteasca saracilor Evanghelia. UNS- chemat de Dumnezeu, scos dintre ceilalti oameni, „imbracat corespunzator”, sfintit si pus sa nu faca nici o alta slujba. SARACILOR- nimic nu este pentru saraci pentru ca ei nu au cu ce sa recompenseze. Evanghelia nu este numai pentru saraci dar este recunoscuta ca fiind adevarata cand este vestita cu bucurie saracilor. Pentru ca EVANGHELIA- este vestea buna, beneficiul dat nu celor care merita ci celor care au nevoie. Este la moda sa spui ca Duhul este peste tine, dar daca lucrarea ta nu ii are in vedere pe saraci, decat cu niste pachete date cu superioritate de pasti si de craciun…

Este cel care a inteles trimiterea la cei cu inima zdrobita. Sa aduca vindecare. Nu sa toarne vreun undelemn peste ei, nu sa se roage pentru ei. Sa stea aproape de ei. Ca un balsam pus peste o rana care pana la urma curata, sterilizeaza, reface. Duhul poarta pe oamenii lui Dumnezeu acolo unde oameni tanjesc dupa vindecare si nu exista leac pentru rana lor decat lucrarea Lui. Duhul scapa pe oameni din neputintele firesti daca trebuie, dar in principal ii scapa pe oameni din viciile aduse de instrainarea de Dumnezeu atunci cand tanjesc dupa aceasta. Omul peste care sta Duhul este trimis de El la acestia.

Este cel care proroceste vremea scaparii din robie si a indepartarii intunerecului. Duhul pe unii ii scapa chiar din lanturi reale si unora le deschide ochii firesti. Dar El proroceste vremea indepartari oricaror lucruri care limiteaza pe cineva in cunoasterea lui Dumnezeu si in refacerea relatiei cu El. Si cine se lasa condus apoi cu bucurie inspre acestea gaseste o eliberare cat mai complecta si deplina. Omul peste care se odihneste Duhul are in vedere aceasta libertate si aceasta lumina, o propovaduieste. Nu este regretabil ca oameni care isi spun oameni ai lui Dumnezeu robesc si intuneca semenilor lor calea?

Si in final cel peste care este Duhul Domnului, este cel care da drumul celor apasati, ii elibereaza. Hristos Isus a venit sa elibereze omul,(ca sa poata sluji lui Dumnezeu) cine v-a facut iarasi robi? Oridecate ori aud oameni care predica o reintoarcere in vreo robie, sunt ferm convins de ce duh sunt calauziti. Duhul lui Dumnezeu elibereaza omul. E liber de ce spune generatia lui, in orice domeniu, e liber sa fie simplu, auster si plin de dragoste pentru Hristos Domnul lui. Celelalte podoabe care le pune lumea, moda, firea, si chiar religia sunt de prisos.

Vedem biserici pline, in unele locuri, mai pline ca niciodata. Am putea spune ca cel care o conduce este un om plin de Duhul. Dar in vreme ce bogatii si vedetele sunt inauntru ascultand predica lui. Saracii, cei zdrobiti, cei apasati, robii si cei orbi sunt in afara zidurilor lor si nimeni nu-i cauta. Daca s-ar intampla sa intre totusi inauntru, s-ar gasi oare vreun loc si pentru ei? Eu cred ca nu Duhul este cel care ii va scoate politicos afara. Este nepotrivita tinuta lor, slaba lor prestanta, lipsa de entuziasm. Aici in locul acesta se canta cu toba mare, se sare in numele domnului, se striga, se bate din palme. Nu-i loc pentru saraci in trup si in duh.

In vreme ce ei raman cu duhul lor. Duhul lui Dumnezeu ii cheama pe cei saraci afara din tabara la El. Ii gaseste pe unii langa un rau, unde si-au facut un loc de rugaciune, loc al zdrobirii lor. Pe unii ii viziteaza in temnita robiri lor. Si cei ce umplau in bezna si in umbra morti vad cumva o mare Lumina. In toate aceste locuri nu umbla Duhul ca un nor, ci umbla Duhul ce „se odihneste” peste si in trupul unui om. Ce scump om. Fie ca Dumnezeu sa ne trimita mai multi din acestia.

Actuala intoarcere la religie

 

O trezire autentica ar ridica standardele morale ale societatii, ar frana rata divorturilor si ar readuce caracterul sacru al caminului. Insa nu exista o asemenea schimbare.

Religia de azi preamareste succesul si tipareste cu inversunare marturiile religioase ale magnatilor marilor companii, ale actorilor, ale atletilor, ale politicienilor si persoanelor foarte importante de orice fel, indiferent de reputatia lor sau de lipsa acesteia. Religia este promovata prin aceleasi tehnici folosite la vanzarea tigarilor. Te rogi sa te calmezi asa cum fumezi ca sa iti recapeti calmul. Aproape toate cartile spun ca Isus este un Tip obisnuit, si crestinismul este o utilizare inteleapta a celor mai inalte legi psihologice. Nu cei blanzi sunt binecuvantati, ci cei infumurati. Nu cei ce plang sunt apreciati ci cei ce zambesc si zambesc si zambesc. Nu cei saraci in duhul ii sunt dragi lui Dumnezeu, ci cei care sunt socotiti a fi cineva. Nu cei insetati dupa neprihanire sunt saturati, ci cei ce flamanzasc dupa publicitate.

Daca as fi descris religiile non-evanghelice acest lucru nu ar fi fost atat de socant. Intr-o masura covarsitor de mare crestinismul evanghelic este acum scriptural doar cu numele si renumele.

Preluat de le A. W. Tozer

Actuala intoarcere la religie

Daca ar avea loc o renastere a credintei adevarate a lui Hristos oriunde in lumea civilizata, am avea tot dreptul sa ne asteptam ca cei afectati de ea sa fie mai spirituali, mai sfinti, in sensul cel mai bun al acestor cuvinte. Valul actual de religie nu are un asemenea efect.

Religia care este acum la moda nu spune niciodata : „Sa nu” ; aceasta ar fi o gandire negativa si contrara celei mai bune psihologii. Ea nu porunceste oamenilor; le zambeste, ii linguseste, le sugereaza, si sfarseste prin a lasa omul sa faca ce vrea. Orice este tolerat atat timp cat oamenii ii dau lui Dumnezeu o mita sub forma „devotiunilor”, dupa ce razvratitul nerestaurat s-a distrat bine.

Religia de azi nu mai transforma oamenii, ci este transformata de catre oameni. Ea nu mai ridica nivelul moral al societatii, ci coboara la nivelul societatii si se felicita singura ca a castigat o victorie findca societatea ii  accepta zambind predarea.

Preluat de la  A.W. Tozer

Actuala intoarcere la religie

Actuala intoarcere la religie este la suprafata o intoarcere la credinta lui Hristos, findca limbajul este cel al bibliei, dar practica nu concorda cu marturia. Crestinismul actual nu produce evlavie; o viata si o inima marcate de blandete si umilinta. Crestinismul actual nu produce o separare de lume pentru Dumnezeu, o dedicare irevocabila si totala. Crestinismul actual nu are ca urmare un duh de inchinare si apreciere a virtutilor crestine fundamentale asa cum sunt ele prezentate in Noul Testament: lepadare de sine, lepadare de pacate, lepadare de aprobarea oamenilor, sacrificiu, etc.

In lumina acestor realitati putem noi trage concluzia ca actualul interes religios este un indiciu al faptului ca a pornit o trezire?

Preluat  de la A. W. Tozer

Il dorim sau nu pe Duhul?

Contrar tuturor asteptarilor nu toata comunitatea isi doreste o biserica plina de Duhul. Crestinii de duminica nu vor ca luni dimineata Duhul sa le strice planurile. Crestinii confortabili si avuti nu vor ca Duhul sa le interzica placerile. Crestinii distractivi care au invatat ca, crestinismul este cel mai distractiv lucru din lume, nu inteleg ce parte ar putea avea Duhul. Iar crestinii culti carora le plac recenziile cartilor si prelegire despre cresterea copiilor, nu se vor simti ca acasa printre crestini manati de Duhul in cresterea spirituala.

Cine ar fi oamenii fericiti, satisfacuti si impliniti intr-o biserica plina de Duhul? Cei care vor sa fie scapati de pacatele lor, cei care au dorinta sa Il cunoasca pe Dumnezeu sa umble cu Dumnezeu, cei care au auzit glasul Bunului Pastor, cei care simt prezenta Lui; ei sunt aceia care au gustat Cuvantul Lui si au simtit puterea veacului viitor. Acestia sunt crestinii care nu se pot lasa inselati de plasmuirile unor minti omenesti, si il vor cauta pe Duhul pana ce plini fiind de El isi vor dori inca acea parte care nu poate fi cuprinsa de vremelnicia trupului lor, si il vor cauta pana in vesnici.

Mania lui Dumnezeu

„In aceste zile printre invatatorii religiosi exista o tendinta puternica de a disocia mania de caracterul divin si de a-l apara pe Dumnezeu explicand versetele care o leaga de El” Tozer spunea acesta cu mai mult de 100 de ani in urma. Lucrurile nu s-au schimbat. Actualul refuz de a se accepta doctrina maniei lui Dumnezeu este parte dintr-un plan mai larg al raspandirii necredintei prin punerea la indoiala a veridicitatii Scripturii crestine. Lasati un om sa puna la indoiala inspiratia scripturii, si veti vedea o schimbare ciudata in el, chiar monstruoasa: va judeca Cuvantul in loc sa lase Cuvantul sa il judece pe el; el va hotara ce ar trebui sa invete Cuvantul;el va stiliza, va corecta, va scoate , va adauga dupa cum ii place; dar intodeauna se va aseza peste Cuvant si-l va face sa i se supuna.

Orice lucru mentionat cu claritate doar o data in Sfanta Scriptura poate fi acceptat ca fiind suficient de bine fondat pentru a determina credinta tuturor credinciosilor; si atunci cand descoperim ca Duhul vorbeste in Scripturi de mai bine de trei sute de ori despre mania lui Dumnezeu, trebuie sa ne hotaram daca acceptam doctrina sau respingem fatis intreaga Scriptura.

Iar daca dorim sa o intelegem trebuie sa o vedem in lumine sfinteniei Lui. Sfintenia este conditia morala necesara sanatatii universului Sau, de vreme ce nu exista loc in universul Sau in care sa nu fie Dumnezeu, iar El este separat de orice este nesfant. Raul este o boala morala care trebuie sa se sfarseasca in cele din urma in moarte. Prima grija a Lui este aceasta sanatate morala si orice este contrar acestui lucru se afla sub indignarea Lui vesnica. Oriunde sfintenia intalneste nesfintenia se naste un conflict, cele doua naturi sunt ireconciliabile. Atitudinea si comportamentul lui Dumnezeu in acest conflict reprezinta mania lui Dumnezeu, pentru a-si proteja creatia. Atunci cand El se scoala sa salveze lumea din colapsul moral ce ar putea fi iremediabil la un moment dat, El este manios. Orice judecata a lui Dumnezeu din trecut a fost un act sfant de protejare.

Sfintenia si Mania lui Dumnezeu sunt sanatatea creatiei Sale. Nu este doar drept ca Dumnezeu sa-si manifeste mania impotriva pacatului, dar este si imposibil de inteles cum ar putea sa se intample altfel.

De aceea Dumnezeu a avertizat suficient de mult in privinta maniei Sale si indeamna pe oameni sa se schimbe ca sa o evite. El o face intr-un limbaj pe care ei il pot intelege. In acelasi timp face promisiunea iubirii Sale vesnice, a binecuvantarilor Lui nespuse, a mostenirilor pastrate in cer. Cu toate acestea omul sta sa se judece cu Dumnezeu de ce manios si cum poate un Dumnezeu sa fie asa?

Imparatia lui Dumnezeu

„Impăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia : Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuie veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ.”

„Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace. Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine. Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!

Marturia lui Dariu si a lui Nebucadnetar: imparatia aceasta va fi vesnica si nu va trece de la unul la altul.

  • Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Mai important in viata este sa cauti aceasta imparatie a lui Dumnezeu si sa slujesti in ea pentru o rasplata. Apoi toate celelalte pentru ca acestea se vor vesteji pe cand lucrurile Imparatiei nu.

  • Matei 12:28 Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

Imparatia lui Dumnezeu se vede cand Duhul lui Dumnezeu incepe sa-si faca simtita prezenta si lucrarea.

  • Matei 19:24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

In aceasta Imparatie este greu sa intre cei cu avutii. In prima parte ea este de dispretuit pentru starea ei nemateriala ci mai degraba sufleteasca. Cei materialisti o ignora avand siguranta data de bogatii.

  • Matei 21:31 Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

In Imparatie merg cei care asculta de Imparat. Cei care se targuiesc cu El, aratand prin aceasta ca nu prea il recunosc ca Stapan, sau cei care raman cramponati in ceea ce stiu ei ca fiind o imparatie, raman pe dinafara.

  • Luca 9:2 Apoi, i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

Propovaduirea celor credinciosi lui Isus trebuie sa fie aceasta Imparatie a lui Dumnezeu.

  • Marcu 9:1 El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia luiDumnezeu venind cu putere.”

Ioan a fost cel care a vazut Imparatia venind atunci cand a fost rapit de Dumnezeu si a vazut vedenile scrise in cartea Apocalipsa.

  • Luca 9:62 Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

Imparatia lui Dumnezeu nu trebuie sa produca regrete, va fi vrednica de toata stradania oricarui om.

  • Luca 21:31 Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

Exista cateva semne sau ma rog cateva lucruri care anunta revenirea lui Isus si intemeierea in slava a imparatiei acesteia.

  • Ioan 3:5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţialui Dumnezeu.

Pentru acces in imparatie este nevoie sa fie cineva nascut din nou prin botez cu apa si cu Duh.

  • 1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
  • 1 Corinteni 6:10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Este Imparatia lui Dumnezeu o imparatie exclusivista ? Da, in ea nu au acces cei care dupa ce au cunoscut „legile” ei se incapataneaza sa nu schimbe nimic.

  • 1 Corinteni 15:24 În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

In urma aceasta Imparatie va fi singura care va mai exista pe pamant.