Vremelnicia

  • Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci va trece ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui.

Dumnezeu ii spune lui Isaia, intr-o vreme cand omul se vedea iarasi „o minune”, ca totul este vremelnic. Omul este trecator, iar slava lui este mai trecatoare.

Floarea ierbii tine mai putin decat iarba. Omul trece, dar inainte ii se va duce slava, o va pierde. In constiinta omului trebuie sa fie grabnica trecere a tuturor lucrurilor. Urmeaza altceva vesnic. Ceva pentru care ar trebui sa ne pregatim, si sa nu lasam la indemana sortii vesnicia noastra.

Fratele dintr-o stare de jos deja sa aiba constiinta unei slave ce urmeaza. Si omul acela care este si el un frate dar pe care Iacov il numeste doar „bogatul” sa fie sigur de smerirea lui, inainte de sfarsitul lui. In umbletele lui isi va pierde slava si odata cu ea si puterea. Se va vesteji. Si sa nu aiba vreun moment ideea trupului de slava. Caci slava cu care va fi imbracat ca trup nu are de a face cu cinstea pe care o va primi la aratarea Domnului si a sfintilor lui in slava.

E un timp scurt in care putem face bine, putem iubi, putem marturisi, putem face voia lui Dumnezeu. In mijlocul greutatilor si ocarii. Slava urmeaza pe urma.

Reclame

Hotarat si statornic

  •  Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Un om care se indoieste sub actiunea unei forte exterioare, la nivelul mintii, este un om nehotarat si nestatornic in toate caile sale.

Cand Petru a inceput sa mearga pe ape, in mintea lui nu a fost nici un moment vreun gand. Umbland in ascultare de Domnul, s-a obisnuit sa faca repede si fara retineri ceea ce El ii spunea. Apoi incepeau problemele temperamentului sau si a firii sale. Dar daca valul acesta nu ma va tine? Ca pescar stiu problemele ce le poate cauza un astfel de val.

Vedeti nu in toate lucrurile ni se cere sa fim atat de statornici, caci nu putem. Dar in privinta intelepciunii de la Dumnezeu, a implicarii lui Dumnezeu in „mediul” nostru, nu trebuie sa avem vreodata vreun gand de indoiala macar. Sa nu lasam parerea lumii sa ne deturneze. Pentru totdeauna sa fie clar pentru noi ca nu noi ne-am intors la Dumnezeu ci El ne-a cautat. Ca nu datorita ce suntem, sau ce avem, sau ce stim. Nu noi, El.

Atat de convinsi de Dumnezeu, de dorinta Lui de a ni se descoperii, de a relua relatia, de a locui cu noi incat a facut tot ce sta in puterea Lui. A dat pe singurul Lui Fiu, a dat Duhul Lui, Ni se descopera pe Sine inimii noastre. Cand gandul nu mai are o problema cu asta suntem deja alti oameni. Sa cerem intelepciune de la Dumnezeu.

Motiv de mare bucurie

  •    Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Este normal ca bucuria sa aiba un motiv. Asa ca atunci cand constientizam ca „felurite incercari” este un motiv de bucurie pentru noi si nu de intristare, atunci asa devine. Caci Iacov spune ca incercarea ne testeaza credinta. Avand rabdare cu incercarea ne aratam marimea credintei noastre. Crescand in rabdare crestem in credinta si invers, si cand ajungem sa nu mai fim tulburati de incercari chiar dupa mai multe zile de cand incercarea a aparut aratam ca am crescut in credinta, ca am crescut in rabdare, ca mergem spre desavarsire si asta-i un motiv de bucurie.

Cand nu ne tulburam ci ne bucuram aratam ca Hristos si Dumnezeu ne este suficient, ca nu ducem lipsa de ceva ce avem neaparat nevoie. Suntem intr-o situatie grea dar ea afecteaza numai lucrurile neesentiale si in plus lucreaza la caracterul nostru. Caci situatiile dificile ne formeaza si nu lipsa lor.

Este de meditat la aceasta luand ca lectii practice situatiile specifice, ale noastre personal. Sa intelegem dar odata pentru totdeauna de ce permite Domnul incercari, ca nu trebuie sa fugim de ele, ca viata de crestin cum am fost instiintati este cu suferinta si asta nu ne tulbura. Si cui ii lipseste inca intelepciunea, sa o ceara de la Dumnezeu care da cu mana larga, dar este necesar sa o ceara CU CREDINTA. Iarasi credinta.