Dintr-o extrema in alta

Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos. Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi,

care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu,

care ne lăudăm în Hristos Isus

şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.

Odinioara Satan ii pandea pe crestini sa-i desparta de Hristos, de Dumnezeu si de Duhul cel Sfant cu religia Legii. Astazi Satan a renuntat la mijlocul vechi si a gasit unul nou pe masura vremurilor. Crestini sunt departati de Hristos, de Dumnezeu, si de Duhul prin religia eliberarii de orice lege. Crestinii au ajuns asa de liberi incat au ajuns robii propriilor firi pamantesti. Ca urmare slujesc lui Dumnezeu in fire, se lauda pe ei insisi, si isi pun increderea in tot ce au primit de la Dumnezeu; odata primit lucrul este a lor iar Dumnezeu nu mai are nici un drept si nici o pretentie asupra lui.

Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. 

Hristos a venit sa ne elibereze de orice CA SA putem sluji liberi lui Dumnezeu. Crestinii s-au pierdut cu firea cand s-au vazut liberi si nu a mai contat ce mai sopteste Duhul. Acum nu numai ca nu asculta de Duhul dar cand cineva manat de El spune ceva de cercetare, se arunca asupra lui cu disperarea omului care nu vrea sa piarda ceea ce tocmai a gustat si i s-a parut bun. Lucruri mai bune ne sunt pregatite de Duhul dar cine sa aiba curajul sa mearga cu El pe drumul acesta pustiu pe care putini inca mai umbla?

Trimisul mai mare decat cel ce l-a trimis

Ioan capitolul 13

Inainte de plecarea Sa, Domnul mai are de invatat cateva lucruri de data aceasta pe Ucenicii Sai.

  1. In unele lucruri Isus s-a aratat net superior tuturor. Lucrurile lui Dumnezeu nu le putea cunoaste nimeni asa cum le cunostea Cel care a venit din sanul Tatalui. Aici a fost net superior. In ce priveste slujirea insa nu s-a aratat superior, ci a slujit mai mult, s-a rugat mai mult, a patimit mai mult, a fost blamat mai mult, si in noaptea dinaintea prinderii, a spalat picioare lor, smerindu-se mai mult. A aratat aceasta invatatura ca intre ei nu trebuie sa existe grade ierarhice in ce priveste slujirea. Sa isi spele picioarele unii altora. Ba mai mult a trasat si un prag in care arata ca urmasi Lui, nu ar trebui sa fie mai mari decat a fost vreodata Domnul lor: „…robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.”

Imi pare ca nu numai aceasta invatatura,ci toate invataturile Lui sunt o bine venita eliberare, sunt lucruri care redau viata. Nu s-a intentionat niciodata punerea unor praguri, unor sarcini grele de purtat, pe umeri urmasilor Lui. Dar lucrurile acesta nu s-au inteles in profunzimea lor. Si nici nu multi au ajuns multi sa le experimenteze frumusetea. Ne spune despre acest secret Iacov :

  • Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Fi-ti fericiti!

Cat de anevoie se intra in cer?

Marcu 10:17-27

Intalnirea Domnului Isus cu un tanar poate ar trebui sa fie pricina de mai multe predici si invataturi in acest veac rau. Nu-i vorba ca ar fi in acest veac mai multe pacate, ci ca nu e prea e multa  roada.

Acest suflet, contrar parerilor celor de pe margine, era unul dintre cele mai cumsecade suflete intalnite de Domnul Isus. Tanarul era unul forte bine educat, ii recunostea autoritatea si pozitia. Avea pareri deosebite fata de Invatatorul. Cunostea foarte bine poruncile, si le pazea cu strictete inca din tinerete, probabil neavant timp sa acumuleze vici sau metehne. Datorita lor a castigat o pozitie  respectabila in societate; cand se rosteste sentinta asupra lui ceilalti sunt consternati. A reusit sa il impresioneze chiar si pe Isus, care s-a uitat tinta la El, l-a indragit, dar nu l-a periat. „Iti lipseste un singur lucru.”

Pentru un singur lucru nu poate mosteni viata vesnica? Acum este de trebuinta sa acordam atentia noastra asupra acestui neajuns intrucat este acelasi care impiedica pe multe multimi astazi. Increderea pusa in orice altceva decat in Hristos. Increderea pusa in abilitati si daruri. Increderea pusa in poziti si functii. Increderea pusa in lucrarea religioasa. Increderea pusa in ridicarea de mana si apartenenta la organizatii religioase. Increderea pusa in experiente personale. Increderea pusa in viata pioasa. Increderea pusa cunostinte si scoli teologice. Increderea pusa in sine insusi. Increderea pusa… .

„Du-te de vinde tot ce ai,…  apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

„Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.”

Superstitie in crestinism

Sunt multe suflete dezorientate in aceasta vreme in care crestinismul imbraca forme atat de diferite. „Cine sa mai stie care e credinta adevarata?”  A. W. Tozer le vine cumva in ajutor. In una din cartile lui scrie asa: „Credinta ( adevarata) Il onoreaza pe Dumnezeu prin faptul ca accepta revelatia biblica a caracterului divin. Credinta Il lasa pe Dumnezeu sa fie ceea ce El spune ca este si isi ajusteaza notiunile in mod corespunzator. Superstitia degradeaza reputatia lui Dumnezeu prin faptul ca crede lucruri nevrednice despre El. Unul se bazeaza pe realitate altul pe imaginatie.”

Inainte de a da un verdict, am putea sa observam cateva chestiuni. Cei care cu adevarat sunt crestini (urmasi ai lui Hristos) accepta revelatia biblica…, cei care sunt superstitiosi nu sunt de loc interesati de ce spune biblia. Ei pun accent pe programe moderne, pe tehnici de „convertire”, pe muzici si muzicieni ce aduc oameni in duhul, pe activitati atractive, si cate si mai cate altele. Cei care sunt crestini Il lasa pe Dumnezeu sa fie ceea ce El spune ca este, cei care sunt superstitiosi inventeaza; pot fi lucruri frumoase despre El dar care nu sunt conforme cu realitatea. Unul din ele spune ca Dumnezeu ii va duce pe toti oameni in cer. Cei care sunt crestini isi ajusteaza toate notiunile dupa Cuvantul Lui, inclusiv viata,cei care sunt superstitiosi Il ajusteaza pe Dumnezeu dupa notiunile lor. In fine cei care sunt crestini onoreaza caracterul sfant a lui Dumnezeu, cei care sunt superstitiosi degradeaza caracterul lui Dumnezeu si reputatia Lui pentru a fi in concordanta cu faptele lor rele.

Dupa acctiunile lor ii veti cunoaste. Poate face un copac ceea ce face un pom? Amandoi au radacini, tulpina, ramuri, frunze, flori. Sunt multe asemanari dar este un singur lucru diferit. Un rod bun.

 

Domnesc sau slujesc?

„Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.  Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru.”

Vorbim de o altfel de imparatie dar ne asteptam si facem ca lucrurile sa fie la fel ca in aceasta imparatie. Isus a primit Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Cand ni s-a spus asta nu a fost pentru a fi noi deacord cu inaltarea lui Isus, ci pentru a intelege principiul. Cu cat cineva se coboara mai mult aici cu atat este mai inaltat dincolo. In aceeasi ordine de idei cu cat cineva slujeste mai mult aici cu atat mai mult va fi inaltat dincolo. In imparatia aceasta cei care conduc domnesc si stapanesc peste oameni si acesti zisi slujitori ai lui Dumnezeu le-au copiat exemplul: domnesc si stapanesc. Asa se conduce si turma lui Hristos cum un manager isi conduce propriul aprozar.

Lucrurile nu sunt neinsemnate, pentru ca nu privesc doar rasplata unui astfel de om, indure-se Domnul de el. Ci ele vorbesc despre cat de plin sau macar de controlat este cineva de Duhul lui Dumnezeu si astfel cat de mult este lucrarea lui Dumnezeu in biserica lui. Lucrurile vorbesc despre cat de mult inteleg cei care stau cuminti si nepasatori sub conducerea unui astfel de om si care  e marturia lor. Lucrurile vorbesc despre cat de mult mai pot cunoaste alti oameni despre Imparatia lui Dumnezeu.

Atat de mult ne plangem de starea bisericilor din ziua de azi si poate ca ne plangem macar si vinovatia vis a vid de starea ei. Am putea sa nu Il mai rugam pe Dumnezeu sa faca ceva, ci sa ne dea putere sa facem noi ceva in privinta aceasta. Ar trebui sa nu mai sprijinim financiar si moral pe nimeni care nu slujeste si nu se osteneste intre noi. Ar trebui sa intelegem ca o predica nu este o slujire. Daca asa ne-ar fi slujit si Hristos cred ca invatatura Lui nu ar fi avut nici o putere. Dar El invata ca unul care avea puterea si a si implinit aceste lucruri, de aceea invatatura lui a fost „parca”din alta Imparatie. Ar trebui sa nu mai urmam pe nimeni care „nu are o cruce”. Intelegeti bine ce vreau sa spun.

„Slujitorii” lui Dumnezeu din ziua de azi viziteaza fiecare continent, lucru pe care nu si l-ar fi permis financiar daca nu ar fi fost”slujitor”, ci ar fi lucrat pentru un salariu onest. „Slujitorii” lui Dumnezeu mananca si se imbraca mai bine decat 90% din enoriasii lui, argumentul ca ii trebe mai multa energie ca sa ii poata sluji, sau ca trebuie sa fie o buna marturie pentru noi veniti, nu se califica aici. Acesti „Slujitorii” ai lui Dumnezeu lucreaza mai putin decat oricare din cei ce sunt in parohia lui si chiar in ogorul evangheliei nu zaboveste prea mult. „Slujitorii” lui Dumnezeu nu prea tin legatura cu Dumnezeu, nu il roaga ceva, ci ii poruncesc cu asprime, desi ei spun ca e doar cu indrazneala. Daca oameni le-ar cunoaste adevarata fata a sufletului lor, in afara de cei care au interes la ei, nimeni nu ar fi vrut sa aiva macar ca vecini. Nu-i treaba noastra sa-i judecam pe acesti falsi slujitori dar tine de noi sa nu le fim complici si nici sponsori.

Cei mai multi se tem sa nu fie acuzati de ceva de catre oameni, alti slujitori, din toate felurile de slujitori. Dar noi ar fi trebuit sa ne temem sa nu fim acuzati de Dumnezeu ca nu i-am ascultat Cuvantul:

Rom 16:17  Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva (sau de la )învăţăturii pe care aţi primit-o . Depărtaţi-vă de ei.

 1 Cor 5:9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei hrăpăreţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.

2 Tes 3:6 În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi.

2 Tes 3:14  Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă ( sau de Cuvant), însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine.

2 Ioan 1:10 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc ( vorbire si purtare) că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”

Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.

 

Cateva chestiuni

Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.”

….

„oricine se va întoarce la Dumnezeu şi se va face ca un copilaş, va intra în Împărăţia cerurilor.”

„oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.”

„oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. O teologie explicata simplu. Cine se intoarce la Dumnezeu, se smereste, si face oarece roada are parte de cer. Cine se smereste totusi va fi mai mare decat cine doar se intoarce, mult mai mare. „

„adevărat vă spun că are mai multă bucurie oaia ratacita si gasita, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.” Marile motive de bucurie nu sunt ceea ce fabricam noi. Ci ceea ce traim la fiecare reintregire

„dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori…”

„Va mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.”

„Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Individualismul este cam din alta imparatie. 

„Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” Din toata inima? Da ! Definitiv, fara a mai lasa inima sa iti aduca aminte in vremuri mai putin favorabile, ca ai putea totusi sa rezolvi problema folosindu-te de indatorarea celuilalt.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa,… nu mai sunt doi, ci un singur trup.” Daca se face aceasta separare pana si de parinti ca sa te alipesti de nevasta ta, cu cat mai mult va lasa omul pe orice alta femeie straina ca sa se concentreze pe sotia lui. 

„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este celor ca ei.”   Noi vrem sa le permitem copiilor sa vina in adunari numai cand sunt adulti, pe cand noi ar trebui sa ne facem copii, am rezolva multa din fatarnicia noastra. Imparatia este pentru cei care arata interior ca ei, asta poate fi o lovitura grea pentru aroganta religioasa.

„Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.” Noi tot o sucim si o invartim dar numai faptul ca apare „adevarat” ar trebui sa ne dea de gandit. Asta asa pentru cei care nu i-au in considerare ca daca a vorbit Isus, e mai important decat ca a zis „adevarat”.

„Adevărat vă spun că,oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.”  Pentru ca intrebarea era despre rasplata din Imparatie, cred cu tarie ca beneficiul va fi acolo insutit. Cei care au agonisit acum fiind pe minus in imparatie poate vor ajunge la zero. Iar cei care au dat, au lasat acum, vor avea tot insutit iar decalajul va fi nespus de mare.

Trezirea

„Trezirea nu consta in acea ca oamenii devin stridenti si zgomotosi, si nici in acea ca oameni incep sa isi ceara iertare sau sa inapoieze acea moneda de 5 centi. Acestea ar putea avea loc intr-o trezire, dar singurul tip de trezire care ar putea avea loc aici este aceea ca oamenii incep sa spuna: o Dumnezeule, da-mi-Te pe Tine insuti! Nimic mai putin decat Tine nu imi este de ajuns.”

Divina Comedie

„Oamenii au facut o comedie din religie deoarece s-au facut robii lucrurilor exterioare si a obiectelor pana la ridicol. Acesti pelerini religiosi se duc in sanctuarele lor sfinte ca sa se inchine. Multi fac pelerinaje in Tara Sfanta si cred ca sunt mai aproape de Dumnezeu acolo decat oriunde altundeva pe planeta. In Imparatia lui Dumnezeu, asa cum a vrut El sa fie, nici un loc nu e mai sfant decat altul. ”

„Robia unora consta in alimentatie.Sunt lucruri pe care nu le mananca si lucruri pe care le mananca. Rezultatul este ca daca le mananca sunt sfinti, iar daca nu le mananca nu sunt sfinti. Sfintenie nu sta in hrana pe care o mancam,iar inchinarea nu e dependenta de aceea mancare.”

” Apoi sunt cei robiti de zile. Inchinarea nu sta in zile. Va puteti imagina ca sase zile pe an ma pocaiesc apoi fraul este dat la oparte? Ca invierea lui Hristos este mai valabila de paste decat e in celelalte zile ale anului?”

Alimentele nu sunt sfinte, zilele nu sunt sfinte, locurile nu sunt sfinte. Daca nu indica spre Hristos, ele devin o cursa ce ne face sclavii dependentei religioase. Inchinarea e spirituala, e interioara iar lucrurile exterioare nu sunt necesare. Dumnezeu a binecuvantat lucrurile exterioare, dar necazul e ca noi devenim sclavii lor in loc sa le facem pe ele servitorii nostri.

Ne ridicam deasupra lucrurilor marunte  ale religiei si le privim de sus din locurile ceresti. Este minunat cat de mici par cand esti destul de sus. Adevarata inchinare ne ridica deasupra tuturor vesmintelor religiei, in atmosfera rarefiata a prezentei sfinte si incantatoare a lui Dumnezeu.

Prelucrat dupa ” Rostul Omului” de A. Tozer

Sa va iubiti unii pe altii!

Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

Cei care sunt ai lui Hristos, fratii, se iubesc intre ei, si au parte de ura din partea lumii. Sunt doua semne prin care ucenicii se cunosc!

Cei care sunt cu adevarat ai lui Isus, se trudesc sa iubeasca pe fratele lor pentru ca aceasta este pentru ei o porunca data de Domnul lor. Este, pentru un ucenic, scopul ascuns al vieti lui sa iubesca pe frati, pe ceilalti ucenici. Dragostea asta cauta sa o aiba indiferent de ce face celalalt, fara sa astepte neaparat un raspuns. Ucenicul lui Hristos lasa de la el, este rabdator, cheltuie mult din ale lui, isi face timp, ii face mult bine, este gata sa sufere. Nu il pizmuieste pe fratele lui, se bucura pentru el, nu se poarta necuvincios, este binevoitor, nu cauta sa aiba un folos, nu se manie. Este o cinste pentru el sa-i faca bine, pentru ca prin asta il asculta pe Domnul lui. Aceasta porunca a fost repetata mereu de Isus inainte de patima Sa si de moartea Sa, inainte ca ucenicii sa ramana singuri. Asta a aratat cat de pretios era lucrul acesta pentru El.

Dacă păziţi poruncile Mele, spunea Isus, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. V-am numit prieteni, pentru ca v-am făcut cunoscut si v-am invatat tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Si daca sunteti prieteni Mei, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, o să vă dea. Dar vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

Exista putina cunoastere a lui Dumnezeu in zilele acestea, venita dintr-o reala apropiere de El, o evlavie fara putere, o predicare fara rezultat, o rugaciune fara raspuns, pentru ca fratii se urasc intre ei. La orice mica neintelegere o adunare se rupe. La orice mica greseala un membru este exclus. Exista multa superioritate si mult origoliu prostesc. Exista multa diplomatie si multa manipulare crasa. Exista multa lingusitorie si mult fariseism. Este mult mai usor si comod sa faci o adunare noua si sa aduci oameni noi (furati de ici de colo), decat sa gestionezi vechea adunare corect. Lucrurile acestea ne fac mult rau. Marturia adunarii si a persoanei respective sufera cumplit. Nu cred ca cineva sincer va mai veni aici, ci doar oportunisti. Numele de crestin, de ucenic, de frate si de slujitor isi pierde orice sens bun. Hristos ne va judeca.

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”