Hrana la vremea potrivita

Gasesc deosebit de interesant Cuvantul lui Dumnezeu, citindu-l din nou si din nou, fara multele comentari si invataturi ale unor falsi proroci sau invatatori pe care bisericile i-a acceptat pentru ca au venit cu ajutoare, sau pentru ca ei dau banii ce slujesc la constructia cladirii. Ei au transmis o sumedenie de „balarii”, si nu sunt de condamnat, unii, pentru ca atat stiau si ei din mediul lor bisericesc. Ce este in adevar regretabil, ca priveghetorii turmei nu au sesizat acea incalceala teologica in care turma a fost indrumata.

Un astfel de text.

Matei 24: 45 Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?

In contextul evenimentelor finale ale veacului, Domnul Isus vorbeste despre cei care la vremea respectiva vor conduce destinele bisericii. Si ce spune? Care va fi insa robul acela intelept… Pare ca se intreba si El cu ce oameni o mai avea de a face. Pe cine sa mai puna sa dea hrana turmei? Priviti de ce.

  • Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăboveşte să vină!’ Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Pentru ca robul cel mare, administratorul, bate pe tavarasii lui de slujba. Faptul acesta spune mult. Robul nu prea este recunoscut si respectat si poate ca o fi si motive. Robul acela se hraneste pe sine si se inhama la un loc cu cei ce nu prea au o buna reputatie, mancand si band in ulitele lor. Robul acela pare ca nu prea stapaneste voia Stapanului si nici nu tine legatura cu El de vreme ce nu stie nimic de ceasul cand Stapanul are sa vie. Soarta lui este soarta fatarnicilor, nu pentru ca el ar fi diferit ci dimpotriva pentru ca asa grozavie este.

  • Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ( să  dea hrana potrivita la vremea hotărâtă). Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

Mereu aud ca „noi” care vom ramanea pana la sfarsit si „vom fi rapiti”, vom sta cu Domnul pe scaunul Lui de domnie pentru ca am biruit. Imi si imaginez cum o fi in mintea unora un scaun suficient de mare ca sa ii incapa pe toti. In vreme ce unii au murit martirizati, noi care am trait in lux, si meritam. Parerile acestea grozave care le avem despre noi in orice domeniu, odata cu multele informatii la care avem acces si odata cu multele invataturi despre dezvoltare personala, ne si propulseaza sa avem un cuvant pana si in Imparatia lui Dumnezeu. Dar lucrurile par un pic diferite. Un pic mai mult.

 

Anunțuri

Nu l-am inteles nici pe Ioan

„V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.”

Este ca si un om din acesta care se tine scai dupa tine pe strada si in ravna lui (noi stim ca este impusa de punctele care le castiga in organizatie) si in nepriceperea lui (ca nu din intelepciune vorbeste astfel ci dintr-o ratacire a mintii) cauta cu tot dinadinsul, in repetate randuri si fara rusine sa te abata de la ceea ce crezi. Aceasta este slujba lui. Pe ei ii condamnam, pe ei nostri ii periem si le dam locul dintai.

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi :

–ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.– nu exista ucenic al lui Isus care sa semene cu cel rau. A fost in adevar unul dar acesta s-a spanzurat.

-ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.–– „truda” lui Isus nu a fost zadarnica, sa stim. De aceea Dumnezeu inainte de intemeierea lumii a decis cine si cum. Truda noastra da, dupa ce am fost curatiti, ne intoarcem sa ne tavalim in noroi. Si ne place.

– ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Duhul (care este dragoste) ne ajuta sa intelegem continuu ca suntem mantuiti. Stim ca nu ne asteapta moartea (decat, poate temporar) ca vedem ca putem sa ii iubim pe frati. Si as adauga ca ne tulbura tare, cand vedem pe unii ca traiesc in neorinduiala.

-că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. Cei care traiesc in credinta in Numele acesta al Fiului Lui Dumnezeu, simt viata. O au, e inlauntru lor. Nu va bateti capul sa intelegeti.

– că Dumnezeu ne ascultă. Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

– că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Vedem acesta diferenta numai cand stam in una din barci. Cand suntem duplicitari, lucrurile tindem sa le facem sa fie tolerante.

– că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

Copilaşilor, păziţi-vă de IDOLI (obiecte de cult ). Amin.

Nu l-am inteles nici pe Ioan

I Ioan 2:18

 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

Intreaga carte vorbeste in contextul acesta al antihristilor despre dragoste. Este singurul test pentru orice generatie ca sa cunoasca pe Antihrist si pe antihristii care se vor fi infiltrat in biserica.

Antihristi traiesc in minciuna, nu in adevar. Cum? In vreme ce spun ca il cunosc pe Dumnezeu si au partasie cu El nu traiesc aceasta, nu traiesc in adevarul acesta. Cine spune il cunosc si nu stie poruncile Lui, este mincinos, nu stie de fapt mai nimic despre El. Dar cine stie poruncile Lui si nu le implineste este mincinos in traire. Cunoaste in adevar pe Dumnezeu, ce cere, dar nu face ceea ce stie. Cine si stie si pazaste ce stie, in el vine dragostea de Dumnezeu si traieste practic cum a trait Isus Hristos. Altfel e un antihrist, fiind unul din cei descrisi mai sus care desi stiu, nu traiesc ca si Isus in conformitate cu ce cere Dumnezeu. In vremurile din urma vor fi multi antihristi. Stim cu cat sunt mai din urma vremurile, cu cat sunt mai multi antihristi, contrari modului cum a trait Hristos.

Ca sa nu fie nici o neintelegere cu privire la dragostea de Dumnezeu, Ioan explica. Dragostea de Dumnezeu sta in iubirea fratelui tau. Practic daca iubeste cineva pe fratele sau asa ramene in el dragostea lui Dumnezeu care il va ajuta sa iubeasca, sa iubeasca in continuare, atat pe fratele sau cat si pe Dumnezeu. Dar dragostea pentru frate nu trebuie sa fie conditionata sau emotionala. El, fratele, trebuie iubit intai asa cum Dumnezeu ne-a iubit intai, pe cand nu Il cunosteam, pe cand eram inca in pacatele noastre, El a trimis pe Fiul Sau sa moara. El ne-a iubit mai inainte fara sa fi asteptat sa Il iubim noi pe El. Si nu trebuie sa fie emotionala adica sentimentala. Daca vede cineva pe fratele sau in necaz si spune du-te ma voi ruga pentru tine, cum arata el dragoste fata de el? O fi simtit vreo mila dar nu o dragoste.

Dragostea de Dumnezeu sta in urarea lumii. Iubind lumea pe care Dumnezeu o uraste datorita pacatului care este acolo si pe care El nu poate sa il vada, Il dezgusta, Ii provoaca mania, noi nu ramanem in dragostea Lui, nu ramanem in izvorul de dragoste care curge din El. Ci trecem sa fim alimentati cu dragoste din alt izvor, al celor ce se complac cu situatia plina de nelegiuire care este in lume. Antihristi de fapt tocmai din aceasta categorie fac parte. Ei au iesit dintre noi, iubind mai mult lumea, ajungand sa fie purtati de dragostea ei, pentru ea, pentru lucrurile din ea.

Subtilitatea lui Antihrist pentru a corupe oameni care sa devina antihristi.

Antihristul va fi cel care va tagadui/renega ca Isus este Unsul lui Dumnezeu (Hristosul). El se va da drept Dumnezeu, prin semnele pe care le va face, si va schimba legea/ intelegerea potrivit careia Isus este Hristosul. Debarasandu-se de lucrarea Lui, de Domnia lui, de autoritatea Lui de a cere/ spune cum trebuie sa fim. Atentie spune Ioan, ce ati auzit de la inceputul Evangheliei aceea sa ramana in voi.

In acelasi fel duhul lui Antihrist insista ca oamenii sa paraseasca autoritatea lui Hristos de a le spune oamenilor cum trebuie sa traiasca, accetuand harul lui Dumnezeu, si deci permisiunea de a trai oricum. Cât despre voi, cei ce sunteti ai lui Dumnezeu, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El. Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.

Subtilitatea lui Antihrist este de a ii lasa pe oameni sa Il iubeasca pe Dumnezeu, sa isi iubeasca fratii, dar sa nu traiasca in neprihanire. Practic e sfatul ce la intrebuintat Balam. Cand a vazut ca nu poate blestema pe Israel, l-a invatat pe Imparat sa atraga pe Israel in pacat, facandu-se astfel singuri neplacuti lui Dumnezeu si atragand asupra lor pierzarea Lui. De aceea Scriptura vorbeste despre conducatorii bisericilor care de dragul banilor, fac compromisuri permitand oamenilor sa devina nesfinti inaintea lui Dumnezeu. Au urmat calea lui Balaam fiul lui Bosor.

Cum a trait Hristos? In dragoste de Dumnezeu de poruncile Lui, in dragoste de frati ca parte a poruncilor Lui cu sacrificiu de Sine, in ura fata de lume si a lucrurilor ei care sunt o „deranjare” a lui Dumnezeu, in curatia si neprihanirea ceruta de Dumnezeu. Asa se cunosc copii lui Dumnezeu si in sens contrar sunt copii celui rau, adica antihristi.

Nu l-am inteles niciodata pe Petru

Si mai mult din ce spune Petru.

In zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor. Inca o data, nu putem vorbi in lumea asta mare si religioasa de tipul acela de oameni care sunt plini de bascalie obraznica. Desi nu putini falsi Timotei se intrec in aceasta. Cred ca avertismentul serios ii implica pe cei care batjocoresc, umilesc anumite invataturi ale Scripturilor. Si fac aceasta datorita faptului ca trebuie sa se pazeasca si sa isi protejeze poftele lor. Cum este desfasurata batjocura? Lumea a fost creata prin Cuvantul lui Dumnezeu rostit, pazita, pastrata, judecata de acesta. Dar ei se incumeta sa vorbeasca ce nu are autoritatea acestuia. Ei profita de indelunga rabdare a lui Dumnezeu si de aparenta zabovire a revenirii lui Hristos. Traiesc fara evlavie si fara sfintenie. Submineaza determinarea oamenilor la acestea, ratacesc pe unii si ii adorm pe altii.

Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Adica timpul este bine delimitat si bine intrebuintat de El. El nu intarzie ca si cum ar fi intampinat probleme. Ziua Domnului va veni exact si va implini tot ce trebuie implinit. CE fel de oameni ar trebui sa fim noi?

Sfinti, evlaviosi, entuziasti, neobositi, nerabdatori, nevinovati, neprihaniti, in pace. Plini de tarie, plini de har, plini de cunostinta. Cat de diferita e insa privelistea in timpurile acestea din urma.

Nu l-am inteles niciodata pe Petru

Continuam sa privim la ce spune in a doua sa epistola.

Multi ii vor urma in destrabalarile lor, si din cauza lor calea adevarului va fi vorbita de rau. Am fost iarasi indusi in eroare. Am avut cumva impresia ca va fi foarte usor sa-i citim pe acesti mincinosi. De fapt tocmai ei ne-au indus o alta perspectiva. Cand in limba romana citim destrabalare, ne si gandim la o imoralitate crasa care poate fi vazuta si de pe luna. Fiind vorba totusi de niste conducatori ai sistemului religios, nu cred ca asa se pune problema. Destrabalarea de care ar fi trebuit sa ne temem era lipsa de autocontrol. In diverse domenii oamenii acestia nu se pot stapanii. Textul ne lasa sa vedem in care anume domenii.

In lacomia lor, cauta mereu un castig. Sa nu ne marginim numai la bani. Este vorba de spiritul acesta al omului de afaceri care trebuie sa aiba un beneficiu, care nu este intodeauna de natura baneasca. Nu predica invatatorul daca nu ii iese ceva.

In pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile. Faptul ca poftesc nu inseamna neaparat ca se si finalizeaza o actiune. Este vorba de motorul care misca atelajul. Sunt manati de pofta ochilor lor. Nu ati auzit niciodata vorba aceea „ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”?

Dispretul pentru stapanire nu-i un lucru nou. Daca de Stapanul s-au lepadat, care autoritate ar mai putea sa le castige respectul? Doar diplomatia asigura o pozitionare cat de cat responsabila fata de cineva. Si doar lingusitoria ii ajuta la o subordonare.

Sa ne gandim la ce exemplu sunt acesti invatatori pentru o adunare. Si sa meditam la cat de transformata este o comunitate care imbratiseaza aceeasi comportament. Fericirea lor e sa traiasca in placeri, si fiecare masa de dragoste se preface intr-un motiv de chefuit. Nu-i de mirare ca dupa ce au mancat si au baut s-au sculat sa joace precum poporul acela in pustie.  Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună. Niciunul din cei care cauta apa nu va fi stamparat.  Oameni acestia, intreaga comunitate, vorbesc cu trufie lucruri de nimic, fara importanta in ce priveste vesnicia, momesc cu poftele cărnii şi cu DESFRANARI. Promit libertatea pentru ca mai apoi cineva sa constate ca doar a schimbat lucrul de care a ajuns biruit. Din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

Sa ne oprim un pic. Calea adevarului este vorbita de rau. Ar trebui sa intelegem…, cum? Ca multi sunt pe drumul acesta rau si ceilalti, putini, vorbesc de rau aceasta cale care ar fi trebuit sa fie calea adevarului? Sau ca, calea adevarata pe care au ramas putini, este batjocorita de toata aceasta mare multime?

Nu l-am inteles niciodata pe Petru

Sa luam de pilda capitolul 2 din cea de a doua epistola a lui Petru.

In norod s-au ridicat proroci mincinosi si intre voi invatatori mincinosi. Mincinosi, falsi, neadevarati. Nu sunt ceea ce spun ca sunt, nu sunt proroci, nu sunt invatatori. Sigur ca daca nu sunt ei, nici ceea ce fac ei nu este adevarat. Dar exista o mare diferenta. Daca am crezut pana acum ca invatatori despre care vorbeste Petru sunt unii invatatori care spun minciuni, nu i-am putut identifica. Dar daca am fi inteles ca sunt unii care sunt oameni falsi, am fi fost mult mai atenti cu cei care ar fi luat loc la amvoanele noastre. Asa nedescoperindu-i am lasat fara doar si poate ereziile despre care vorbea Petru in biserica. Si nici macar nu suntem in stare sa le mai identificam. Vedem in lumea evanghelica cum ceea ce a spus cineva, despre care pana la urma ne lamurim cine a fost, este repetat in nestire. Ne-am lamurit cu el, dar nu ne-am mai pus un semn de intrebare cu privire la ce a spus el. E oricum prea tarziu.

Acesti invatatori falsi sunt in slujba altora, nu in slujba Stapanului de care s-au lepadat, l-au socotit fara importanta, au inteles ca se pot descurca fara El in ceea ce au de spus, de invatat. Si da, daca inveti psihologie Stapanul nu are cu ce sa te ajute. Daca e vorba de dezvoltare personala citesti mai degraba un manual de specialitate decat Biblia. Retorica nu e din Scripturi, nici umoristica. Cand cineva citeaza infinit mai mult din autori decat din Biblie, este clar a cui slujitor este. Versetele care sunt totusi aduse ca proba sunt usor schimbate semn ca nu din cartea potrivita au fost invatate.

Stiti care e tragedia? Ca ei fac sa vina asupra lor, a tuturor, invatatori si invatacei, o pierzare napraznica. Fara sa o miroase macar. Dintr-o data. Psihologia si toate celelalte recuzite folosite, nu le vor fi de nici un folos. Si apropo nici cand vor da fata cu Stapanul nu prea are la ce sa le foloseasca. Imi imaginez cum vor recita citate pozitive, ca pe niste descantece si vor spune ca asta e tot ce stiu, pentru ca asa i-au invatat invatatorii pe care singuri si i-au pus.

 

Il iubim pe Isus?

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Nu-i mare filozofie sa stim unde suntem. In vreme ce ne laudam cu dragostea pentru Dumnezeu si pentru Fiul Sau, facem tot felul de lucruri. Insa lucrurile pe care le facem nu sunt nici pe departe in concordanta cu poruncile Lui. Asta e tot ce se mai poate spune: nu il iubim catusi de putin.

Sa intelegem clar un aspect. Dragostea noastra a fost puternic incercata. Nu numai dragostea noastra pentru Dumnezeu. Asaltul lumii, a firii noastre si a celui rau este impotriva dragostei noastre naturale, firesti. Sa nu mai putem iubi nimic din ceea ce pana si natural este normal sa fie iubit. Nu ne mai iubim familia, lucrurile le-au luat locul. Putem renunta la partenerul nostru dar nu putem sa ne suspendam cariera , cat o fi de grea. Ne putem abandona copii in centre de educatie 10 ore dar nu putem sa lipsim o ora de la sala sau coafor. Nu mai iubim natura. Orice loc, oricat de incantator, isi pierde subit importanta dupa numai cateva minute de stat acolo. Nu ne mai iubim prietenii. Daca avem interese comune, putem sa luam micul dejun impreuna, daca nu ne strangem „prieteneste” mana. Nu ne putem iubi comunitatea, si cine ar mai vrea bucuros sa moara pentru tara? Am ramas cu dragostea pentru noi insine precum odinioara Lucifer. Tehnologia ne implineste toate celelalte nevoi.

Sa mai intelegem clar un aspect. Chiar daca am implinit in generatia noastra cuvintele lui Pavel cu prisosinta (2Timotei3) si suntem aproape incapabili de a iubi sincer si dezinteresat, Duhul Sfant ne poate ajuta sa redevenim plini de dragoste. In toate generatile de fapt, numai Duhul putea sa il faca pe om iubitor. Aceasta este ceea ce ne spune Ioan: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Dragostea din Tatal se salajluieste in noi ca sa putem sa iubim din nou. Dar ca sa poata veni Duhul trebuie sa pazim poruncile Lui.

„Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! ” Sa nu ne mintim! Predicam, dam zeciuiala, mergem la biserica, in tabara, la picnicuri crestine. Dar lasam nefacute cele mai importante din lege. Lucrurile acelea ne ajuta sa fim diplomati dar nu plini de dragoste.

 

 

Asculta acum

Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?

Cartea Deuteronom nu ascunde faptul ca Moise era impovorat de comportamentul copiilor lui Israel. In discutiile lui cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a aratat mereu incapatanarea acestui popor. Nu treceau de cate o incercare venita datorita murmurelor, cartelilor, si necredintei, ca imediat se aflau intr-o alta situatie similara. Israel era greu de induplecat si greu de schimbat din ceea ce isi doreau si stiau singuri. La cateva zeci de generatii de atunci Biserica lui Dumnezeu se afla intr-o situatie similara. Nu a trecut bine vremea trezilor din diferite comunitati ca adunari intregi de credinciosi se intorc la ceea ce stiu din fire si la ceea ce cauta pentru ca iubesc.

Mesajul lui Moise din Detuteronom 10 este o mica pledoarie dintr-o nima mare si o dragoste nepretuita fata de cei ce sunt ai lui Dumnezeu. Este un rezumat simplu dar graitor a lui Moise, omul care a umblat cu Dumnezeu si l-a cunoscut asa cum poate nimeni nu la cunoscut traind in trup pe acest pamant. Este o esenta, este un minim necesar, este o suficienta care garanteaza cumva bunavointa lui Dumnezeu si promite intoarcerea fetei Lui catre cei care traiesc asa. Moise stie din ce este facut omul. S-a vazut pe el in Egipt, s-a vazut pe el in pustie dezamagit si neiteresat, s-a vazut slab in mijlocul norului prezentei lui Dumnezeu, chiar in mijlocul norului. A vazut pe Israel, l-a vazut pe Aron. Moise stie, si dupa ce stie scrie aceasta scurta dar neintrecuta motivare.

Ce cere Domnul, cu sensul de Stapanul, Cel superior, Cel de sus, Conducatorul, etc, Cel ce este Dumnezeul nostru. A lui Israel, al Bisericii, al tau personal. Cere respectul cuvenit, acel respect care vine din cunoasterea Lui si din crederea Lui. Cere respectul venit din intelegerea marimi Lui si a micimii noastre, a intelepciunii si putintei Lui si a neputintei noastre. Acest respect genereaza o teama sfanta, a nu fi nepotrivit in prezenta Lui, a nu ii asculta Cuvintele, a nu Il ignora in chiar creatia Lui. Urmariti toate preocuparile Bisericii si vedeti daca mai e acolo ceva din duhul acesta al temerii de Dumnezeu. Judecatii pe pastori, nu-i condamnati, judecati voi insiva ca parte a comunitatii respective daca stati in picioare sprijinindu-va si aliniindu-va dupa acest pilon din capatul sirului. Cercetati echipa de lauda, vizualizati grupul de conducere, intelegeti motivatiile celor activi, descoperiti in ei teama asta sfanta?

Sa umblam in caile Lui, in toate caile Lui. Sunt unii care cred ca au devenit experti si stapanesc caile atat de bine incat au luat haturile in maini si mana pe cararile acestea fara sa se mai uite in vreo directie si fara sa mai astepte vro indicatie de la Dumnezeu. Daca am asemana adunarile cu mici vehicole care strabat pustia Sinai, am putea vedea un intreg spectacol. Fiecare conduce in stilul lui, in directia lui, in ritmul lui. Nimeni nu este constant, nimeni nu merge drept ci dupa o ingenioasa sinusoida, nimeni nu asteapta pe nimeni. In vreme ce norul lui Dumnezeu este abia la inceputul drumului am vedea o mare majoritate parcata in tara Canaan. Caile Lui Dumnezeu nu sunt carari personale, ale Lui nu sunt ale mele. Ca scop sunt un test pentru a vedea ascultarea si intelegerea a ceea ce urmareste Dumnezeu cu fiecare calatorie. Nu calea din Egipt in Canaan era importanta, ci calatoria la pas cu norul prezentei Lui in unitate si partasie cu El s unii cu altii. Biserica nu mai vede minunea cu mana cazuta din cer, nu mai vede cum din stanca tasneste apa, nu vede muntele inconjurat de foc si nici nu are cum sa vada. Cand lucrurile acestea se intampla intr-un loc, cei aflati la mile departare raman in ignoranta sau nebunia mintii lor. Duhul lui Dumnezeu a ramas credincios cailor Lui.

Sa iubim si sa slujim pe Domnul. Dragostea noastra trebuie ca arata diferit de ceea ce asteapta Dumnezeu. Deseori vad oameni bine intentionati in ce il priveste pe Dumnezeu. Aproape la fel de des vad ca bunele lor intentii nu tin mai mult decat tine ora de inchinare. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau este prima parte a intelesului Cuvantului, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta este binecunoscuta si necesara complectare. Acest lucru este valabil si in ceea ce priveste slujirea Lui. Cuvantul in alta parte substituie aceasta a doua parte, inlocuind-o cu „sa te lipesti de El”. Cand ne gandim asa la dragostea pe care trebuie sa o avem fata de Dumnezeu, trebuie ca vom vedea o mare departare. Nimic din ceea ce Dumnezeu ne-a chemat sa facem sau sa fim nu este ca o povara pusa peste om de un stapan aspru si crud. Totul este pentru a putea face posibila aceasta apropiere atat de scumpa Lui. El vine in intampinarea noastra si celui gresit ii da har, si exista un har chiar si mai mare dar trebuie sa existe o dorinta sincera si o hotarare ferma la capatul celalalt. Sa iubim si sa slujim pe Domnul

Sa pazim poruncile Lui. In final ne este data nu o repetare. S-a vorbit dejadespre caile Lui. Aceasta pazire nu indica o respectare a poruncilor si legilor care arata caile Lui. Aceasta pazire arata spre o pastrare nealterata a Cuvintelor Lui. S-a schimbat totul. Antihristi au schimbat totul. Nu acei blestemati impotrivitori fatisi a lui Hristos. Ci acei neintelepti care au pus interesele personale si lipsa de bunatate si ingaduinta deasupra Cuvintelor lui Dumnezeu. Au facut lucrul acesta spre pierzarea lor si din nefericire spre pierzarea generatilor urmatoare. Adevarul a fost diluat, compromis, interpretat, predicat, trantit la pamant si calcatin picioare. N-am lasat Cuvantul la oameni de incredere, turma a fost data pe mana pastorilor rai, platiti. S-a crezut ca Biserica este o monarhie. Fii si nepoti au fost unsi de tati si de unchi. S-au cautat oameni determinati si cu viziuni noi. Tinerii nostri ne conduc si ca sa fie in acerd cu Scriptura i-am numit prezbiteri (batrani).

Cred ca e nevoie de oameni care sa caute sulurile vechi ca si Ezra. Cred ca e nevoie ca oamenii sa inchida teleevanghelia si softurile prezentarii lui Isus. Sa se stea din nou in corturi sapte zile si preotul sa citeasca din nou Cuvantul, de dimineata pana seara. Sa fie scos adevarul din mocirla. Sa se contruiasca zidul imprejurul „ierusalimului”. Sa se faca un bici si sa se dea afara negustorii (canaanitii- asa se traduce negustor). Sa se verse mesele schimbatorilor… de bani. Sa fie izgonite femeile straine. Sa fie cautati urmasii lui Levi. Sa se anunte o sarbatoare sfanta. Sa ne taiem inima imprejur si sa nu ne mai intepenim gatul. Sa facem dreptate orfanului si vaduvei( in sens spiritual si nu numai). Sa incepem sa ne temem de Domnul si numai Lui sa ii slujim. A mai ramas putin din noapte, iata ca intunerecul dispare si zorile diminetii se arata chiar. Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!”

Dintr-o extrema in alta

Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos. Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi,

care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu,

care ne lăudăm în Hristos Isus

şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.

Odinioara Satan ii pandea pe crestini sa-i desparta de Hristos, de Dumnezeu si de Duhul cel Sfant cu religia Legii. Astazi Satan a renuntat la mijlocul vechi si a gasit unul nou pe masura vremurilor. Crestini sunt departati de Hristos, de Dumnezeu, si de Duhul prin religia eliberarii de orice lege. Crestinii au ajuns asa de liberi incat au ajuns robii propriilor firi pamantesti. Ca urmare slujesc lui Dumnezeu in fire, se lauda pe ei insisi, si isi pun increderea in tot ce au primit de la Dumnezeu; odata primit lucrul este a lor iar Dumnezeu nu mai are nici un drept si nici o pretentie asupra lui.

Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. 

Hristos a venit sa ne elibereze de orice CA SA putem sluji liberi lui Dumnezeu. Crestinii s-au pierdut cu firea cand s-au vazut liberi si nu a mai contat ce mai sopteste Duhul. Acum nu numai ca nu asculta de Duhul dar cand cineva manat de El spune ceva de cercetare, se arunca asupra lui cu disperarea omului care nu vrea sa piarda ceea ce tocmai a gustat si i s-a parut bun. Lucruri mai bune ne sunt pregatite de Duhul dar cine sa aiba curajul sa mearga cu El pe drumul acesta pustiu pe care putini inca mai umbla?

Trimisul mai mare decat cel ce l-a trimis

Ioan capitolul 13

Inainte de plecarea Sa, Domnul mai are de invatat cateva lucruri de data aceasta pe Ucenicii Sai.

  1. In unele lucruri Isus s-a aratat net superior tuturor. Lucrurile lui Dumnezeu nu le putea cunoaste nimeni asa cum le cunostea Cel care a venit din sanul Tatalui. Aici a fost net superior. In ce priveste slujirea insa nu s-a aratat superior, ci a slujit mai mult, s-a rugat mai mult, a patimit mai mult, a fost blamat mai mult, si in noaptea dinaintea prinderii, a spalat picioare lor, smerindu-se mai mult. A aratat aceasta invatatura ca intre ei nu trebuie sa existe grade ierarhice in ce priveste slujirea. Sa isi spele picioarele unii altora. Ba mai mult a trasat si un prag in care arata ca urmasi Lui, nu ar trebui sa fie mai mari decat a fost vreodata Domnul lor: „…robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.”

Imi pare ca nu numai aceasta invatatura,ci toate invataturile Lui sunt o bine venita eliberare, sunt lucruri care redau viata. Nu s-a intentionat niciodata punerea unor praguri, unor sarcini grele de purtat, pe umeri urmasilor Lui. Dar lucrurile acesta nu s-au inteles in profunzimea lor. Si nici nu multi au ajuns multi sa le experimenteze frumusetea. Ne spune despre acest secret Iacov :

  • Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Fi-ti fericiti!