Semnul lui Iona.

 Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.

In ce sens a fost Iona un semn pentru Niniveni? De nicaieri s-a ivit in vremea aceea un om cu un mesaj salvator atat pentru orasul Ninive cat si pentru imperiul Asirian, pentru ca Ninive era capitala acestui mare imperiu, ultima capitala. Oamenii din acea generatie s-au smerit, dar imediat dupa ei, urmatoarea generatie, cea care o buna bucata de vreme a fost partasa la smerenia lor, a continuat depravarea. Astfel 40 de ani mai tarziu orasul si imperiul au disparut. Iona a fost sansa lor. Semnul trimis de Dumnezeul adevarat. Sansa ultima, dar o sansa reala.

Iona le-a adus un mesaj imediat dar si un mesaj al perspectivei. Din nefericire omul a facut cateva carpeli dar nu s-a schimbat de fel. Dumnezeu fara indoiala a fost impresionat de faptele lor. Dar El dorea mai mult decat un retus, dorea o corectare substantiala. Daca s-ar fi intamplat aceasta istoria s-ar fi scris diferit. Dar inca o data raul si Satan a triumfat. Siretenia lui Satan a facut casa buna cu natura depravata a omului.

In Evangheli Domnul Isus face acest comentariu cu privire la vremea lui Iona pentru a arata o anume invatatura. Un neam viclean, duplicitar; un neam preacurvar, neloial nu vrea sa se aseze in tiparele drepte si bune. El vrea sa continue sa fie ce este pana la o anumita vreme imediat inaintea venirii, revenirii lui Hristos. Pentru a cunoaste vremea, neamul cere sau cauta un semn. Un semn sigur ca o minune a lui Dumnezeu.

Semnul va fi dat si este si descoperit. Este semnul prorocului. A prorocului Iona pentru Niniveni, a prorocului Ioan pentru prima venire a lui Isus, Mesia. Semnul lui Ilie inainte de revenirea lui Isus. Un proroc care va purta sau nu numele Ilie, Iona, ne va aduce sansa reintoarcerii la Dumnezeu inainte de revenirea Fiului Sau. Intre propovaduirea lui si revederea cu Isus, va fi sau nu va fi o perioada prea lunga. Dar Dumnezeu ne da acest semn.

 Cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie şi care nu încetează să se dedea la răpire, s-a smerit si a capatat har. Patru zeci de ani, si-au dus batranetea la sfarsit, s-au bucurat de nepoti. Comunitatea din vremea aceasta, ce va face ea? Sigur ca nu poate fi numita societate varsatoare de sange, dar ea este o societate care „condamna la moarte” pe cei care nu pot tine pasul cu ea. Sigur ca nu putem demonstra minciuna, dar o vedem in toate diplomatiile ei. Sigur ca nu este o asuprire fatisa, dar este o manipulare de tipul: alegi ce vrei dar daca nu alegi ce vrem suporti consecintele. Sigur ca nu este evidenta rapirea, dar este realmente de netagaduit nedreptatea facuta celor fara ajutor. Viclenia si necredinciosia abunda. Este lichidul in care este imbibat tot ce este astazi lumea. E vremea in care va aparea semnul lui Iona.

Sunt multe alte semne. Nu ne-au fost date ca dovezi ci ca repere. „Reformarea” poporului Israel, stricaciunea bisericii, deformarea „structurii” omului, invadarea tehnologiei. Daca am avea ochi pentru repere si urechi pentru semnul prorocului, vesnicia ar fi locul cel mai satisfacator pentru noi, pentru ca este locul intalnirii cu Cel care ne trimis un mesaj de avertizare.

Anunțuri

Duceţi-vă de învăţaţi

Inca mai e mult pana departe. Dupa 2000 de ani in care am tot schimbat „sistemul de jertfe”, nu a patruns pana la noi esentialul.

Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!

Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului?

 „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”

Apoi lucrurile astea sunt teribil de complicate si greu de realizat. Adica ne cere Dumnezeu dreptate, mila si smerenie, in acest veac plin de cunostinte, de averi, de competitie, si plin de personalitati? Mai bine dam zeciuiala, facem misiune, predicam, chipurile ne inchinam. Mergem pana la capatul pamantului ca sa facem un frate. Studiem, poate ajungem vreodata la deplina cunostinta despre Dumnezeu. Avem partasie in tot felul de serbari campenesti,si mese de dragoste in tot felul de seminarii. Dar sa nu ne ceara Dumnezeu dreptate, mila si umilinta. Pe semne ca sunt lucruri invechite si nu dau bine nici in acest veac rau si nici intre inflacaratii si impatimitii secolului XXI.

 „Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi-de-tot, cu viţei de un an?

 

 

 

 

Se cere o credinta radicala

Mesajul lui Dumnezeu prin profetul lui Dumnezeu este pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru lume este mesajul pocaintei. Pentru poporul lui Dumnezeu este Cuvantul lui Dumnezeu, care sa ii ajute sa fie binecuvantati, care sa le arate ce fac rau, ce fac bine si cum poate fi cu impact asupra generatiei prezente. Ca sa se intample aceasta profetul lui Dumnezeu trebuie sa fie pregatit in mod unic. Mesajul lui trebuie sa fie sub ordine stricte. Trebuie sa fie cat se poate de specific si personal in contextul conditiilor prezente. Mesajul trebuie sa cuprinda intelepciunea lui Dumnezeu si intelegerea Sa asupra situatiei prezente, pentru ca El vede si intelege ceea ce noi nu putem vedea si intelege niciodata. Mesajul si profetul lui Dumnezeu nu trebuie sa demonstreze numanui nimic. El arata pozitia placerii Sale depline si cheama la locul unde El sa se poata bucura de noi si noi de El.

Datorita tuturor acestor lucruri calea spre Dumnezeu este intodeauna ingusta si unica. Calea spre Dumnezeu pentru ca este contrara sinelui si lumii este anevoioasa si presupune o lupta darza. Calea spre Dumnezeu este o ruta directa, noi suntem responsabili pentru ocolisurile care ne costa timp si alte lucruri. Calea spre Dumnezeu este una radicala, pe Hristos traind in trup l-a costat totul. Nu e vorba de pasivitate nici de conveniente. E nevoie de un comportament radical intr-o inima care bate si tanjeste dupa Dumnezeu.

Acceptam un comportament radical in multe zone ale stradaniei omenesti dar nu in privinta lui Dumnezeu. Prin aceasta Satan a amagit multi oameni.

Calea inapoi spre Dumnezeu nu este negociabila. Iata drumul mergeti pe el. Calea nu depinde de intelegerea noastra, ea incepe in credinta avand privirea indreptata spre Dumnezeu care ne cheama la Sine.

E timpul sa coboram din mijloacele care fac calatoria noastra usoara si sa reluam calea radicala care ne duce direct la inima Tatalui din ceruri.

Poftiti, poftiti…

Niciodata nu a existat un climat mai ospitalier pentru profetii mincinosi si asta e cu siguranta o mare nenorocire a bisericii de azi. Falsii profeti si-au facut intrarea cu viclenie in biserica si pana sa isi dea cineva seama, paguba a fost facuta. Este greu sa fie demascati de omul neduhovnicesc. Este greu sa fie confruntat de „sfatul” fara plinatatea Duhului. Si este si mai greu sa fie exilat tocmai datorita faptului ca adunarea fara intelepciunea Duhului il apara. Acesta e unul din pacatele care duc la moarte, la moartea biserici locale.

Daca exista totusi locuri in care cineva, comunitatea, mai vrea sa se tina de adevar, se gasesc indicii care sa avertizeze din timp asupra profetilor mincinosi.

  • Profetii neadevarati se promoveaza pe sine. Dumnezeu, Biserica, Cuvantul, sunt numai „ambalaje”, parghii. Tot ce fac este ca sa castige un avantaj personal. Oamenii acestia nu ar fi ajuns niciodata ceea ce sunt daca ar fi incercat sa ajunga aici prin cararile lumii. Un invatator batran a spus odata: „daca vrei sa ajungi faimos si bogat, du-te la biserica.” Oamenii lui Dumnezeu cand au intrat in lucrare au sacrificat totul. Profetii mincinosi au intrat in lucrare pentru castig. Elementul care ajuta foarte mult la dezvoltarea lor, este aceasta situatie in care ei nu dau socoteala nimanui. De aici avem o intreaga activitate care le aduce lor beneficii, le permite sa isi selecteze supusii, singuri isi formeaza invataturile. Tot ei Il formeaza pe Dumnezeu. Ascultatorii lor au o anumita parere despre Dumnezeu si despre caracterul Sau pe care o apara cu fermitate si pentru care unitatea nu mai este posibila ci doar toleranta.
  • Profetii mincinosi aleg ce sa vorbeasca despre Dumnezeu. Este bine pentru ei sa promoveze dragostea dar nu vor aminti niciodata de mania lui Dumnezeu, de judecata Lui. Daca acestea sunt pomenite sunt pentru alti oameni deosebit de periculosi si din cale afara de pacatosi. Criminalii in serie, criminalii de razboi si toti cei care sunt complect diferiti de membrii adunarii, in asa fel incat sa nu lezeze, sa nu determine pe cineva sa nu mai vina si sa nu demaste cumva lucruri pe care el insusi le face. In felul acesta mesajul lui Dumnezeu este distorsionat iar aceasta este de o importanta critica. Trebuie sa existe oameni care predica mai bine Evanghelia, dar nu se poate sa existe oameni care sa predice o Evanghelie mai buna. Profeti au o intreaga dibacie sa suceasca Evanghelia doar atat cat sa ii pacaleasca pe crestinii superficiali. Acesti oameni sunt cei care starnesc cea mai mare confuzie in randul „oilor” lui Dumnezeu.
  • Acesti profeti mincinosi inainteaza in directia gresita. Atunci cand pasiunea cuiva este orice altceva decat Dumnezeu, oamenii se indreapta in directia gresita. Straduiti-va sa vedeti cu ce se ocupa cea mai mare parte a timpului unui asemenea profet, si aveti dovada pasiunii lui. Uneori sunt lucruri nevinovate dar suficiente ca sa fie un substitut pentru Dumnezeu. Lucrarea intreaga a lui Dumnezeu este in directia apropierii de El. In sensul acesta multe din activitatile bisericii de azi promovate de falsii profeti sunt inutile. Ele pagubesc si saracesc relatia cu Dumnezeu iar lucrurl acesta face din promotorul lor un fals profet.

In goana dupa celebritatile care sa faca posibila umplerea vastelor amfiteatre ale lacaselor de adunare,  biserica a invitat o multime de profeti mincinosi. A deschis usa larg, a mustrat si pedepsit pe strajeri, a alungat paznicii, a renuntat la batrani, a rascumparat si adoptat obiceiuri pagane, a ticsit cladirea cu lume. Cine mai doreste… poftiti, poftiti. Asa cum oamenii acestia nu sunt poporul lui Dumnezeu, tot asa profetii acestia nu sunt profetii Lui. Dovada e ca ei se inteleg.

Cea mai mare problema- fii profetilor.

Cred cu tarie ca o mare, mare problema a zilelor acestea sunt acesti fii ai profetilor. Ei nu i-au urmat pe parintii lor, pe mentorii lor. Desi unii sunt din aceeasi radacina ei nu seamana deloc cu ea. Acestia din urma, s-au lepadat de trecut, s-au lepadat de vechile metode, s-au lepadat de Cuvant, si au facut totul nou. Parintii lor au fost parte a unor mari treziri, a unor reforme, a unor proteste, a unui har special, a rugaciunii nemijlocite. Dar ei au sabotat totul. Dezlegati de trecut si fara nici un simt al viitorului acum ei conduc destinele bisericii. Iar biserica seamana teribil de mult cu o corabie fara carma.

Fii profetilor au adoptat merketing-ul si leadership-ul si dezvoltarea personala. Psihologia si oratoria; carisma si spectacolul. Ceea ce a suferit cel mai mult este mesajul. El a fost acoperit de modul cum a fost prezentat in asa fel incat abia daca mai poate fi urmarit . Artificiile „au scos ochii” privitorilor si le-a acaparat mintea. Crestini plini de uimire nu mai pot spune decat ca Dumnezeu ii iubeste, ca ei cred si ca totul va fi bine.

Am ajuns timpul in care mesagerul e mai important decat mesajul. Acum lumina reflectoarelor cade pe cine sta in fata. Iar acesti fii ai profetilor rareori pun la inima mesajul, ei sunt fericiti sa prezinte numai acele aspecte asupra carora pot cadea de acord cu totii. Ei sunt satisfacuti cand titlurile mesajului lor arata sanzational, cand relatarile biblice sunt expuse senzational. Cand expunerea e adusa de cineva senzational. Ei starnesc emotiile audientei si se joaca cu ele. Pe vremuri lucrurile acestea se intamplau la circ, acum se intampla de la amvon. Acesti fii ai profetilor fac totul sa fie un divertisment.

Au uitat ca mesajul este sobru si serios. Ca adevarul e un stapan aspru. Ca Dumnezeu cere smerenie si ascultare. Numai asa se poate partunde in adancul omului si de acolo omul sa fie schimbat radical, nascut din nou si sa faca parte din Biserica.

Vedeti voi, pana ce cel care conduce barca este un ageamiu care se tine de giumbuslucuri, ei nu vor ajunge la liman oricat  de tare ar vasli luntrasii. Uneori poate ca mult mai bine ar fi sa te increzi in Dumnezeu si sa te arunci in valuri.

 

Voi aveti ca tata pe … Nimrod

Nu stiu daca se poate spune ca Nimrod a fost stapanit de diavol. In viata lui a gandit o starategie propriie, putin diferita de cea a lui Dumnezeu, a fost un vizionar. Nimrod a avut o vointa puternica si abilitati deosebite. A format si condus binisor o comunitate, care a evoluat si a ajuns un imperiu, aratand calitati de lider deosebite. I-a incurajat pe oameni si le-a dat de lucru, reusind realizari destul de marete.

Lucrurile au degenerat pentru ca in ele nu era Dumnezeu. In nici una din ambitiile lui Nimrod. Nimrod a fost o alternativa, un compromis, un scop, un tel, implinirea unor dorinte, posibilitatea etalarii propriilor creativitati ale oamenilor. A fost curajosul care a mers inaintea lor. A fost vizionarul care a scos oamenii din letargie. Intr-un fel a fost apreciat de Dumnezeu. A fost viteazul vanator inaintea Domnului. Ce pacat ca si-a ocupat timpul cu lucruri care nu erau vesnice. El a ramas o referinta, dar nu una buna. Ea a pus bazele unor viitoare realizari, ce trist ca nu din cele care au dus omenirea spre bine.

In zilele acestea, ca si in altele de altfel, multi oameni sunt asemenea lui Nimrod. Nu li se poate reprosa decat faptul ca nu sunt de partea lui Dumnezeu. Ca nu s-au dedicat Lui. Ca L-au lasat pe dinafara din ambitiile lor. Ca nu se gandesc, nu i-au aminte, nu asculta la El. Se folosesc de religie, de pozitii sociale, de functiile de conducere pentru a avea realizari, pentru a isi duce propria viziune la bun sfarsit. Intr-o zi insa, la evaluarea finala, lucrarea nu va ramane in picioare. Se va putea spune:ce viteaz… Dar fara nici o alta rasplata. Imperiul lui se sterge, realizarile lui dispar, casa lui ramane pustie.

E timpul pentru Imparatia si oamenii lui Hristos.

 

Hrana la vremea potrivita

Gasesc deosebit de interesant Cuvantul lui Dumnezeu, citindu-l din nou si din nou, fara multele comentari si invataturi ale unor falsi proroci sau invatatori pe care bisericile i-a acceptat pentru ca au venit cu ajutoare, sau pentru ca ei dau banii ce slujesc la constructia cladirii. Ei au transmis o sumedenie de „balarii”, si nu sunt de condamnat, unii, pentru ca atat stiau si ei din mediul lor bisericesc. Ce este in adevar regretabil, ca priveghetorii turmei nu au sesizat acea incalceala teologica in care turma a fost indrumata.

Un astfel de text.

Matei 24: 45 Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?

In contextul evenimentelor finale ale veacului, Domnul Isus vorbeste despre cei care la vremea respectiva vor conduce destinele bisericii. Si ce spune? Care va fi insa robul acela intelept… Pare ca se intreba si El cu ce oameni o mai avea de a face. Pe cine sa mai puna sa dea hrana turmei? Priviti de ce.

  • Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăboveşte să vină!’ Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Pentru ca robul cel mare, administratorul, bate pe tavarasii lui de slujba. Faptul acesta spune mult. Robul nu prea este recunoscut si respectat si poate ca o fi si motive. Robul acela se hraneste pe sine si se inhama la un loc cu cei ce nu prea au o buna reputatie, mancand si band in ulitele lor. Robul acela pare ca nu prea stapaneste voia Stapanului si nici nu tine legatura cu El de vreme ce nu stie nimic de ceasul cand Stapanul are sa vie. Soarta lui este soarta fatarnicilor, nu pentru ca el ar fi diferit ci dimpotriva pentru ca asa grozavie este.

  • Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ( să  dea hrana potrivita la vremea hotărâtă). Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

Mereu aud ca „noi” care vom ramanea pana la sfarsit si „vom fi rapiti”, vom sta cu Domnul pe scaunul Lui de domnie pentru ca am biruit. Imi si imaginez cum o fi in mintea unora un scaun suficient de mare ca sa ii incapa pe toti. In vreme ce unii au murit martirizati, noi care am trait in lux, si meritam. Parerile acestea grozave care le avem despre noi in orice domeniu, odata cu multele informatii la care avem acces si odata cu multele invataturi despre dezvoltare personala, ne si propulseaza sa avem un cuvant pana si in Imparatia lui Dumnezeu. Dar lucrurile par un pic diferite. Un pic mai mult.

 

Nu l-am inteles nici pe Ioan

„V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.”

Este ca si un om din acesta care se tine scai dupa tine pe strada si in ravna lui (noi stim ca este impusa de punctele care le castiga in organizatie) si in nepriceperea lui (ca nu din intelepciune vorbeste astfel ci dintr-o ratacire a mintii) cauta cu tot dinadinsul, in repetate randuri si fara rusine sa te abata de la ceea ce crezi. Aceasta este slujba lui. Pe ei ii condamnam, pe ei nostri ii periem si le dam locul dintai.

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi :

–ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.– nu exista ucenic al lui Isus care sa semene cu cel rau. A fost in adevar unul dar acesta s-a spanzurat.

-ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.–– „truda” lui Isus nu a fost zadarnica, sa stim. De aceea Dumnezeu inainte de intemeierea lumii a decis cine si cum. Truda noastra da, dupa ce am fost curatiti, ne intoarcem sa ne tavalim in noroi. Si ne place.

– ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Duhul (care este dragoste) ne ajuta sa intelegem continuu ca suntem mantuiti. Stim ca nu ne asteapta moartea (decat, poate temporar) ca vedem ca putem sa ii iubim pe frati. Si as adauga ca ne tulbura tare, cand vedem pe unii ca traiesc in neorinduiala.

-că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. Cei care traiesc in credinta in Numele acesta al Fiului Lui Dumnezeu, simt viata. O au, e inlauntru lor. Nu va bateti capul sa intelegeti.

– că Dumnezeu ne ascultă. Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

– că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Vedem acesta diferenta numai cand stam in una din barci. Cand suntem duplicitari, lucrurile tindem sa le facem sa fie tolerante.

– că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

Copilaşilor, păziţi-vă de IDOLI (obiecte de cult ). Amin.

Nu l-am inteles nici pe Ioan

I Ioan 2:18

 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

Intreaga carte vorbeste in contextul acesta al antihristilor despre dragoste. Este singurul test pentru orice generatie ca sa cunoasca pe Antihrist si pe antihristii care se vor fi infiltrat in biserica.

Antihristi traiesc in minciuna, nu in adevar. Cum? In vreme ce spun ca il cunosc pe Dumnezeu si au partasie cu El nu traiesc aceasta, nu traiesc in adevarul acesta. Cine spune il cunosc si nu stie poruncile Lui, este mincinos, nu stie de fapt mai nimic despre El. Dar cine stie poruncile Lui si nu le implineste este mincinos in traire. Cunoaste in adevar pe Dumnezeu, ce cere, dar nu face ceea ce stie. Cine si stie si pazaste ce stie, in el vine dragostea de Dumnezeu si traieste practic cum a trait Isus Hristos. Altfel e un antihrist, fiind unul din cei descrisi mai sus care desi stiu, nu traiesc ca si Isus in conformitate cu ce cere Dumnezeu. In vremurile din urma vor fi multi antihristi. Stim cu cat sunt mai din urma vremurile, cu cat sunt mai multi antihristi, contrari modului cum a trait Hristos.

Ca sa nu fie nici o neintelegere cu privire la dragostea de Dumnezeu, Ioan explica. Dragostea de Dumnezeu sta in iubirea fratelui tau. Practic daca iubeste cineva pe fratele sau asa ramene in el dragostea lui Dumnezeu care il va ajuta sa iubeasca, sa iubeasca in continuare, atat pe fratele sau cat si pe Dumnezeu. Dar dragostea pentru frate nu trebuie sa fie conditionata sau emotionala. El, fratele, trebuie iubit intai asa cum Dumnezeu ne-a iubit intai, pe cand nu Il cunosteam, pe cand eram inca in pacatele noastre, El a trimis pe Fiul Sau sa moara. El ne-a iubit mai inainte fara sa fi asteptat sa Il iubim noi pe El. Si nu trebuie sa fie emotionala adica sentimentala. Daca vede cineva pe fratele sau in necaz si spune du-te ma voi ruga pentru tine, cum arata el dragoste fata de el? O fi simtit vreo mila dar nu o dragoste.

Dragostea de Dumnezeu sta in urarea lumii. Iubind lumea pe care Dumnezeu o uraste datorita pacatului care este acolo si pe care El nu poate sa il vada, Il dezgusta, Ii provoaca mania, noi nu ramanem in dragostea Lui, nu ramanem in izvorul de dragoste care curge din El. Ci trecem sa fim alimentati cu dragoste din alt izvor, al celor ce se complac cu situatia plina de nelegiuire care este in lume. Antihristi de fapt tocmai din aceasta categorie fac parte. Ei au iesit dintre noi, iubind mai mult lumea, ajungand sa fie purtati de dragostea ei, pentru ea, pentru lucrurile din ea.

Subtilitatea lui Antihrist pentru a corupe oameni care sa devina antihristi.

Antihristul va fi cel care va tagadui/renega ca Isus este Unsul lui Dumnezeu (Hristosul). El se va da drept Dumnezeu, prin semnele pe care le va face, si va schimba legea/ intelegerea potrivit careia Isus este Hristosul. Debarasandu-se de lucrarea Lui, de Domnia lui, de autoritatea Lui de a cere/ spune cum trebuie sa fim. Atentie spune Ioan, ce ati auzit de la inceputul Evangheliei aceea sa ramana in voi.

In acelasi fel duhul lui Antihrist insista ca oamenii sa paraseasca autoritatea lui Hristos de a le spune oamenilor cum trebuie sa traiasca, accetuand harul lui Dumnezeu, si deci permisiunea de a trai oricum. Cât despre voi, cei ce sunteti ai lui Dumnezeu, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El. Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.

Subtilitatea lui Antihrist este de a ii lasa pe oameni sa Il iubeasca pe Dumnezeu, sa isi iubeasca fratii, dar sa nu traiasca in neprihanire. Practic e sfatul ce la intrebuintat Balam. Cand a vazut ca nu poate blestema pe Israel, l-a invatat pe Imparat sa atraga pe Israel in pacat, facandu-se astfel singuri neplacuti lui Dumnezeu si atragand asupra lor pierzarea Lui. De aceea Scriptura vorbeste despre conducatorii bisericilor care de dragul banilor, fac compromisuri permitand oamenilor sa devina nesfinti inaintea lui Dumnezeu. Au urmat calea lui Balaam fiul lui Bosor.

Cum a trait Hristos? In dragoste de Dumnezeu de poruncile Lui, in dragoste de frati ca parte a poruncilor Lui cu sacrificiu de Sine, in ura fata de lume si a lucrurilor ei care sunt o „deranjare” a lui Dumnezeu, in curatia si neprihanirea ceruta de Dumnezeu. Asa se cunosc copii lui Dumnezeu si in sens contrar sunt copii celui rau, adica antihristi.

Nu l-am inteles niciodata pe Petru

Si mai mult din ce spune Petru.

In zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor. Inca o data, nu putem vorbi in lumea asta mare si religioasa de tipul acela de oameni care sunt plini de bascalie obraznica. Desi nu putini falsi Timotei se intrec in aceasta. Cred ca avertismentul serios ii implica pe cei care batjocoresc, umilesc anumite invataturi ale Scripturilor. Si fac aceasta datorita faptului ca trebuie sa se pazeasca si sa isi protejeze poftele lor. Cum este desfasurata batjocura? Lumea a fost creata prin Cuvantul lui Dumnezeu rostit, pazita, pastrata, judecata de acesta. Dar ei se incumeta sa vorbeasca ce nu are autoritatea acestuia. Ei profita de indelunga rabdare a lui Dumnezeu si de aparenta zabovire a revenirii lui Hristos. Traiesc fara evlavie si fara sfintenie. Submineaza determinarea oamenilor la acestea, ratacesc pe unii si ii adorm pe altii.

Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Adica timpul este bine delimitat si bine intrebuintat de El. El nu intarzie ca si cum ar fi intampinat probleme. Ziua Domnului va veni exact si va implini tot ce trebuie implinit. CE fel de oameni ar trebui sa fim noi?

Sfinti, evlaviosi, entuziasti, neobositi, nerabdatori, nevinovati, neprihaniti, in pace. Plini de tarie, plini de har, plini de cunostinta. Cat de diferita e insa privelistea in timpurile acestea din urma.